Evanghelizare
Decorarea platformei, anunțurile și pregătirile preliminare
Demnitatea solului lui Dumnezeu — Decența la amvon este necesară. Pastorul Evangheliei nu trebuie să fie nepăsător cu privire la atitudinea lui. Dacă el este reprezentantul lui Hristos, atunci comportamentul, atitudinea și gesturile lui vor fi în așa fel, încât nu le vor produce dezgust celor care îl privesc. Pastorii trebuie să aibă un comportament ales. Să evite manierele, gesturile și atitudinile necivilizate și să încurajeze umilința și demnitatea în comportament. Să se îmbrace potrivit cu demnitatea poziției lor. Vorbirea lor să fie solemnă și bine aleasă din toate punctele de vedere. — Testimonies for the Church 1:648, 649 (1868). Ev 145.1
Comportamentul la amvon — La amvon se văd adesea comportamente greșite. Unii pastori care conversează unul cu altul la amvon, în fața întregii adunări, râzând și părând că nu au nici o răspundere pentru lucrare sau fiind lipsiți de simțământul solemn al chemării sfinte, dezonorează adevărul și coboară lucrurile sfinte la nivelul celor obișnuite. — Testimonies for the Church 2:612, 613 (1871). Ev 145.2
O ofensă la adresa lui Dumnezeu — Uneori, adunările poporului lui Dumnezeu au fost tratate ca și când ar fi niște întruniri obișnuite, iar faptul acesta a fost o ofensă la adresa lui Dumnezeu și i-a răpit lucrării sfinte trăsăturile sfințeniei și ale curăției. — Letter 155, 1900. Ev 145.3
Nu pierdeți timpul cu scuze — Mulți vorbitori își irosesc timpul și energia cu introduceri lungi și cu scuze. Unii folosesc aproape o jumătate de oră cerându-și scuze. În felul acesta, timpul este irosit, iar când ajung la subiect și încearcă să întipărească în mintea ascultătorilor lor diferitele aspecte ale adevărului, oamenii sunt deja obosiți și nu pot înțelege puterea argumentelor. Ev 145.4
În loc de a-și cere scuze pentru că urmează să le vorbească oamenilor, pastorul ar trebui să vestească solia, conștient de faptul că ea este de la Dumnezeu. — Slujitorii evangheliei, 168. Ev 146.1
Rugăciunea în public — Rugăciunile înălțate în public să fie scurte și la subiect. Dumnezeu nu ne cere să facem ocaziile de închinare să fie obositoare prin cereri lungi.... Câteva minute sunt suficiente pentru o rugăciune publică obișnuită. — Slujitorii evangheliei, 175 (1915). Ev 146.2
Rugați-vă din toată inima și cu simplitate — Nu trebuie să facem rugăciuni publice lungi. Să-i spunem Domnului nevoile noastre cu o simplitate venită din adâncul inimii și să cerem împlinirea făgăduințelor Sale cu o asemenea credință, încât adunarea să știe că am învățat să luptăm cu Dumnezeu în rugăciune și să biruim. Cei din adunare vor fi încurajați să creadă că Domnul este prezent și își vor deschide inima pentru a primi binecuvântările Sale îmbelșugate. Încrederea în sinceritatea voastră va crește și vor fi dispuși să asculte și să primească învățătura prezentată de vorbitor. — Manuscript 127, 1902. Ev 146.3
Acțiunile pripite și grăbite — Domnul v-a încredințat o lucrare care nu trebuie să fie făcută în pripă, ci într-o modalitate liniștită și bine gândită. Domnul nu îndemnă niciodată la acțiuni grăbite și complicate. — Testimonies for the Church 8:189 (1904). Ev 146.4
Evitarea comportamentelor ridicole — Dacă nu renunțăm la propriile obiceiuri, tradiții și comportamente greșite pentru a ajunge asemenea lui Hristos, nu putem fi păstori ai turmei lui Dumnezeu. Când mâncăm trupul Său și bem sângele Său, elementele vieții veșnice se vor manifesta în lucrarea noastră de slujire. Atunci nu va exista un fond de idei adesea repetate și învechite. Va fi o percepție nouă a adevărului. Ev 146.5
Unii care vorbesc la amvon îi fac să se rușineze pe solii cerului, care se află în audiență. Evanghelia prețioasă, care i-a fost adusă lumii cu un preț atât de mare, este înjosită. Au loc discuții lumești și ieftine, atitudini ridicole și alte lucruri de genul acesta. Unii vorbesc repede, alții se exprimă confuz și neinteligibil. Toți cei care slujesc înaintea oamenilor trebuie să înțeleagă că au datoria solemnă de a se pregăti. Ei trebuie să-L caute pe Domnul mai întâi pentru ei înșiși, într-o deplină renunțare la sine, hotărâți să nu prezinte nimic de la ei înșiși, ci totul de la Isus. — Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, 339 (1896). Ev 147.1
Evitați gesturile necuvenite și vorbirea necivilizată — Cel care lucrează pentru Dumnezeu trebuie să-și dea silința să ajungă un reprezentant al lui Hristos, renunțând la orice gest nepotrivit și la orice vorbă necivilizată. Ei se va strădui să folosească un limbaj corect. Mulți sunt nepăsători cu privire la felul în care vorbesc, dar, printr-o atenție deosebită, încă mai au posibilitatea de a ajunge reprezentanți ai adevărului. Ei trebuie să progreseze în fiecare zi. Să nu-și compromită eficiența și influența, îngăduindu-și greșeli în comportament, în tonul vocii sau în limbajul folosit. — Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, 238 (1913). Ev 147.2
Personalitatea evanghelistului — Poziția în care se află pastorii noștri necesită un trup sănătos și o minte disciplinată. Bunul-simț, nervii puternici și atitudinea voioasă îl vor recomanda pe slujitorul Evangheliei în orice loc. Aceste trăsături să fie căutate și cultivate cu perseverență. — Testimonies for the Church 3:466 (1875). Ev 147.3