Evanghelizare

131/168

Medicul consacrat și sora medicala misionară

Medicii și surorile medicale creștine — Domnul a rânduit ca medicii și surorile medicale creștine să colaboreze cu aceia care propovăduiesc Cuvântul. Lucrarea misionară medicală trebuie să fie în legătură cu lucrarea Evangheliei. — Lucrarea misionară medicală, 240 (1908). Ev 543.3

Luca este un exemplu — În lucrarea noastră din aceste zile, lucrarea de propovăduite a Cuvântului și lucrarea misionară medicală trebuie să fie asociate. Ev 543.4

Luca este numit “medicul iubit”. Apostolul Pavel a auzit despre profesia de medic a lui Luca și l-a evidențiat ca fiind un om căruia Domnul i-a încredințat o lucrare deosebită. El l-a chemat să colaboreze în lucrarea lui. După un timp, l-a lăsat la Filipi. Aici, Luca a continuat să lucreze câțiva ani, îndeplinind o lucrare dublă, ca medic și ca slujitor al Evangheliei. El a făcut cu adevărat o lucrare misionară medicală. Luca și-a făcut partea, iar apoi L-a rugat pe Domnul să reverse puterea Sa vindecătoare asupra celor suferinzi. Aptitudinile lui în profesia de medic au deschis calea prin care solia Evangheliei a ajuns la inima oamenilor. Ele i-au deschis multe uși, oferindu-i ocazia de a predica Evanghelia printre păgâni.... Ev 544.1

Planul divin este să lucrăm așa cum au lucrat ucenicii. Dacă suntem în legătură cu Vindecătorul divin, noi putem să facem mult bine în lume. Evanghelia este singurul antidot pentru păcat. În calitate de martori ai lui Hristos, noi trebuie să aducem mărturie cu privire la puterea Evangheliei. Să îl prezentăm celor suferinzi pe Mântuitorul. Harul Său transformator și puterea Sa făcătoare de minuni vor câștiga multe suflete la adevăr. Puterea Sa vindecătoare și solia Evangheliei vor aduce succesul în situațiile de urgență. Duhul Sfânt va lucra asupra inimilor, iar noi vom vedea mântuirea lui Dumnezeu, într-un anume, sens, vindecarea celor bolnavi este tocmai lucrarea noastră.... Ev 544.2

Trecerea timpului nu a produs nici o schimbare în făgăduința făcută de Domnul Hristos la înălțarea Sa. El este cu noi astăzi, așa cum a fost cu ucenicii, iar El va fi cu noi “până la sfârșitul zilelor”. Domnul Hristos a rânduit generații succesive de oameni care să propovăduiască Evanghelia, primindu-și autoritate de la El, în calitate de Mare învățător. — Letter 134, 1903. Ev 544.3

Prelegeri publice ținute de medici — Acela care este atât medic, cât și învățător religios va putea să îndeplinească o lucrare al cărei rezultat va fi salvarea sufletelor. O prezentare convingătoare a învățăturilor religioase, susținută de un “Așa zice Domnul”, va avea o influență mântuitoare. Medicul poate să se exprime într-o asemenea modalitate, încât va fi invitat să vorbească în fața unor adunări diferite și va fi bine primit. În calitate de învățător, medicul poate să urmărească ocaziile favorabile de a vorbi, deoarece vestirea Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să înainteze nestingherită. — Letter 4, 1910. Ev 544.4

Ocaziile unice ale surorilor medicale misionare — În orice loc unde este prezentat adevărul trebuie să se facă de la început eforturi pentru a le predica Evanghelia celor săraci și pentru a-i vindeca pe cei bolnavi. Lucrarea aceasta, făcută cu credincioșie, va adăuga în biserică multe suflete care urmează a fi mântuite. Ev 545.1

Cei care se angajează în lucrarea din casă în casă vor găsi ocazii de a sluji în multe feluri. Ei urmează să se roage pentru bolnavi și să facă tot ce pot pentru a le alina suferințele. Ei trebuie să lucreze printre cei umili, săraci și asupriți. Noi ar trebui să ne rugăm pentru cei neajutorați, care nu au puterea și voința de a-și stăpâni poftele degradate de patimi. Trebuie să se facă eforturi serioase și stăruitoare pentru mântuirea celor care sunt interesați. La mulți se poate ajunge numai prin fapte de bunătate dezinteresată. Mai întâi, trebuie să li se dea un ajutor în nevoile lor trupești. Atunci când au dovezi de dragoste neegoistă din partea noastră, va fi mai ușor pentru ei să creadă în iubirea lui Hristos. Ev 545.2

Surorile medicale misionare sunt cel mai bine calificate pentru lucrarea aceasta, dar ar trebui ca și alții să fie asociați în lucrarea lor. Aceștia, deși nu au o pregătire specială pentru îngrijirea bolnavilor, pot învăța de la conlucrătorii lor care este modalitatea cea mai bună de a lucra. — Testimonies for the Church 6:83, 84 (1900). Ev 545.3

Lucrarea pentru cei din înalta societate — Medicii ale căror aptitudini profesionale sunt superioare unui lucrător obișnuit ar trebui să fie angajați în slujba lui Dumnezeu în orașele mari. Ei trebuie să caute să intre în legătură cu cei din înalta societate.... Ev 545.4

Misionarii medicali care lucrează în domeniul evanghelizării îndeplinesc o lucrare la fel de înaltă ca lucrarea îndeplinită de pastori. Acest fel de lucrare medicală, asociată cu lucrarea pastorală, nu trebuie să fie restrânsă doar la cei din clasele sociale mai sărace. Cei din înalta societate au fost ocoliți într-o modalitate inexplicabilă. Pe căile înalte ale vieții se vor găsi mulți care vor răspunde la adevăr, pentru că adevărul poartă amprenta caracterului nobil al Evangheliei. Mulți oameni capabili se vor angaja energic în lucrare. Ei își vor folosi talentele primite de la Dumnezeu și vor fi nu numai consumatori, ci și producători. Ev 546.1

Medicii credincioși și pastorii sunt angajați în aceeași lucrare. Ei ar trebui să lucreze într-o armonie deplină. Ei trebuie să se sfătuiască împreună. Prin unitatea lor, vor mărturisi că Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu în lume pentru a-i mântui pe toți aceia care cred în El ca Mântuitor personal. — Manuscript 79, 1900. Ev 546.2

Lucrarea spirituală a medicului — Adevărata lucrare misionară medicală este în mare parte o lucrare spirituală. Ea conține rugăciunea și punerea mâinilor. Prin urmare, misionarul medical trebuie să fie consacrat pentru slujire așa cum este pastorul. Aceia care sunt aleși să aibă rolul de medici misionari trebuie să fie consacrați pentru lucrare. Faptul acesta îi va întări împotriva ispitei de a se retrage din activitatea în sanatoriu pentru a lucra în domeniul asistenței medicale particulare. Niciun motiv egoist nu trebuie să fie îngăduit să-l îndepărteze pe lucrător de la datoria lui. Trăim într-un timp al responsabilităților solemne, un timp când trebuie să îndeplinim o lucrare plină de consacrare. Să-L căutăm pe Domnul cu înțelepciune și stăruință. — Manuscript 5, 1908. Ev 546.3