Evanghelizare

130/168

Evanghelizarea prin intermediul instituțiilor adventiste

Instituții înființate pentru a promova solia Evangheliei — A predica Evanghelia înseamnă mult mai mult decât își dau seama numeroși credincioși. Ea este o lucrare vastă și cuprinzătoare. Sanatoriile noastre mi-au fost prezentate ca fiind mijloacele cele mai eficiente pentru promovarea soliei Evangheliei. — Manuscript 5, 1908. Ev 536.2

Pentru a aduce sănătate sufletului — Unii vor fi atrași de un anumit aspect al Evangheliei, alții de altul. Noi suntem instruiți de Domnul să lucrăm, astfel încât să ajungem la toate clasele de oameni. Solia trebuie să ajungă la toată lumea. Sanatoriile noastre trebuie să ajute la întregirea numărului poporului lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să înființăm doar câteva instituții mamut; căci astfel ar fi imposibil să le vestim pacienților soliile care vor aduce sănătate sufletului. Trebuie să fie înființate sanatorii mici în mai multe locuri. — Lucrarea misionară medicală, 327 (1905). Ev 536.3

Pentru a face Evanghelia să fie atrăgătoare — Cei angajați în sanatoriile noastre trebuie să fie niște educatori. Ei trebuie să facă Evanghelia atrăgătoare prin cuvinte plăcute și fapte amabile. Ca urmași ai lui Hristos, ei trebuie să lase impresia cea mai favorabilă despre religia pe care o susțin și să inspire gânduri nobile. Unii vor beneficia de influența lor, atât pentru această viață, cât și pentru veșnicie. Ev 537.1

Când îi ajutăm pe alții, putem obține cele mai mari biruințe. Să ne consacram ajutorării acelora care trebuie să se dezvolte, cu un zel neobosit, cu credincioșie, seriozitate, tăgăduire de sine și răbdare. Cuvintele amabile, încurajatoare vor face minuni. Vor fi mulți care, dacă se depun eforturi serioase pentru ei, fără a-i mustra și a le căuta greșeli, se vor dovedi doritori de a face îmbunătățiri. Cu cât îi criticăm mai puțin pe oameni, cu atât influența noastră spre bine va fi mai mare asupra lor. Pentru mulți, prea multe îndemnuri și sfaturi vor face mai mult rău decât bine. Bunătatea Domnului Hristos să le fie transmisă tuturor. — Lucrarea misionară medicală, 208, 209 (1905). Ev 537.2

Un scop important — Marele scop ce trebuie să fie urmărit în instituțiile noastre medicale este convertirea sufletelor. Instituțiile noastre medicale sunt înființate tocmai cu scopul acesta. Cei bolnavi și suferinzi, care vin la sanatoriile noastre, sunt aduși în preajma lucrătorilor biblici de acolo. Oh, ce ocazii prețioase sunt oferite în felul acesta pentru semănarea semințelor adevărului. — Letter 213, 1902. Ev 537.3

Prezentarea cu înțelepciune a soliei — Atmosfera spirituală din instituțiile acestea trebuie să fie de așa natură, încât bărbații și femeile care sunt aduși la sanatorii pentru a primi tratament pentru bolile lor trupești să învețe că sufletele lor suferinde au nevoie de vindecare.... Ev 537.4

În camerele de primire, celor suferinzi li se pot adresa cuvântări simple și stăruitoare, îndrumându-i spre unica lor nădejde pentru salvarea sufletului. Adunările acestea religioase trebuie să fie scurte și la subiect și se vor dovedi a fi o binecuvântare pentru ascultători. Cuvântul Aceluia care a întemeiat lumea în șase zile și care S-a odihnit în ziua a șaptea, “a binecuvântat-o și a sfințit-o”, trebuie să le fie prezentat oamenilor într-o modalitate eficientă.... Ev 538.1

În saloanele pacienților ar trebui să se afle publicații care conțin comorile prețioase ale adevărului, așezate în locuri unde să aibă acces cu ușurință la ele. În fiecare sanatoriu, ar trebui să fie o bibliotecă, unde să fie puse la dispoziție cărți ce conțin lumina Evangheliei. Să fie făcute planuri înțelepte pentru ca pacienții să aibă acces neîntrerupt la o literatură care conține lumina adevărului prezent.... Ev 538.2

Sanatoriile noastre să ajungă așa cum ar trebui să fie — și anume, niște cămine unde sufletului bolnav de păcat îi este oferită vindecarea. Dacă lucrătorii au o legătură vie cu Marele Vindecător, lucrarea aceasta va fi îndeplinită. — Manuscript 5, 1908. Ev 538.3

Lucrătorii care pot să ofere ajutor spiritual — În sanatoriile noastre din toate locurile din lume, avem nevoie de medici profund convertiți, de lucrători înțelepți, bărbați și femei, care nu le impun bolnavilor părerile proprii, dar care prezintă adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât acesta să le aducă pacienților mângâiere, încurajare și binecuvântare. Aceasta este lucrarea pentru care sunt întemeiate sanatoriile noastre, pentru a reprezenta corect adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu și pentru a conduce mintea bărbaților și femeilor la Hristos. Ev 538.4

Serviciile religioase care au loc în fiecare zi să fie scurte, dar educative. Prezentați Biblia și pe Autorul ei, Dumnezeul cerurilor și al pământului, și pe Fiul, Domnul Hristos, marele Dar al lui Dumnezeu pentru omenire. Spuneți-le pacienților cum a venit Mântuitorul în lume pentru a descoperi dragostea lui Dumnezeu față de oameni. Prezentați-le marele sacrificiu pe care l-a făcut, venind să trăiască și să moară aici. Faceți-le cunoscut că, prin credința în Hristos, fiecare ființă omenească păcătoasă poate să ajungă părtașa a naturii divine și să poată învăța să coopereze cu Dumnezeu în lucrarea de mântuire. — Lucrarea misionară medicală, 208 (1909). Ev 538.5

Înlăturarea prejudecăților — Învățăturile adresate pacienților din sanatoriile noastre să nu fie prezentate sub forma unor legi ce trebuie să fie respectate. Cuvântul care mi-a fost adresat este: “Faceți tot ce se poate pentru a-i aduce pe cei bolnavi și suferinzi pe calea adevărului și a neprihănirii. Lucrarea misionară medicală este unul dintre mijloacele de a face lucrul acesta. Noi nu știm cât de multe prejudecăți sunt înlăturate, când oamenii sunt aduși în legătură cu adevărații misionari medicali. Când medicii și surorile medicale se străduiesc să facă pentru cei suferinzi aceeași lucrare pe care a făcut-o Domnul Hristos când a fost pe pământ, adevărul pentru timpul acesta va găsi o cale de intrare în mintea și în inima oamenilor”.... Ev 539.1

Ocaziile de închinare de seara, din sanatoriile noastre, să fie organizate într-o modalitate care să le ofere ascultătorilor posibilitatea de a pune întrebări. — Letter 213, 1902. Ev 539.2

Subiectele doctrinare — Camerele de primire ale sanatoriilor, unde este adunată o mulțime diversă de pacienți, nu sunt locul potrivit pentru a vorbi despre subiectele doctrinare. Trăirea noastră consecventă va câștiga încrederea și va stârni dorința oamenilor de a ști de ce credem în aceste doctrine. Apoi, cei care întreabă pot să fie invitați să participe la adunările noastre din Sabat. — Manuscript 53, 1899. Ev 539.3

O reținere înțeleaptă — Aveți de făcut o lucrare importantă în sanatorii. În lucrarea pe care o faceți pentru pacienți, nu le îngăduiți să rămână cu impresia că sunteți foarte nerăbdători ca ei să înțeleagă și să accepte credința noastră. Este adevărat că trebuie să manifestăm un zel fierbinte în scopul acesta. Totuși, adesea este necesară o reținere înțeleaptă. În unele situații, cuvinte care ar putea să ni se para potrivite vor aduce prejudicii grave și vor închide o ușă care ar fi putut să se deschidă mai larg. Ev 539.4

Manifestați o dragoste duioasă și exercitați o răbdare înțeleaptă. Dacă vedeți o ocazie bună de a prezenta un argument tăios, adesea este mai bine să aveți răbdare. Nu prezentați în toate ocaziile dovezile cele mai puternice pe care le cunoașteți, deoarece lucrul acesta va stârni suspiciunea că încercați, pur și simplu, să-i convertiți pe ascultători la credința adventistă de ziua a șaptea. Ev 540.1

Cuvântul simplu al lui Dumnezeu are o mare putere de a convinge. Lăsați Cuvântul să vorbească și să își îndeplinească lucrarea. În evanghelizare trebuie să se manifeste o reținere înțeleaptă. Nu impuneți prezentarea unui adevăr crucial. Așteptați până când se pun întrebări. Învățați prin exemplul vostru, așa încât cuvintele și faptele voastre să arate că voi credeți cuvintele Marelui Învățător. — Letter 308, 1906. Ev 540.2

Abordarea plină de tact — Adevărul cel viu al lui Dumnezeu trebuie să fie făcut cunoscut în instituțiile noastre medicale. Acest fapt nu înseamnă că medicul sau oricare alt lucrător trebuie să-i prezinte adevărul oricărui om. Nu aceasta este modalitatea în care trebuie să fie făcută lucrarea. Adevărul poate să fie prezentat și altfel. Surorile medicale și lucrătorii nu trebuie să meargă la pacienți, spunându-le: “Noi credem în solia îngerului al treilea.” Nu aceasta este lucrarea lor, dacă pacienții nu doresc să asculte, dacă obiecțiile lor nu au fost înlăturate și dacă inima lor nu a fost sensibilizată. Ev 540.3

Comportați-vă în așa fel încât pacienții să vadă că adventiștii de ziua a șaptea sunt niște oameni cu bun-simț. Comportați-vă în așa fel încât să simtă că instituția este un loc liniștit. Adevărul Bibliei trebuie să fie prezentat, dar aspectele deosebite ale adevărului nu trebuie să le fie prezentate tuturor pacienților. Dacă vă pun întrebări, vorbiți-le despre dovezile credinței voastre. În felul acesta, lumina va străluci. Ev 540.4

Pacienții pot fi invitați să participe la adunările noastre, iar acolo vor auzi adevărul, știind, în același timp, că adevărul acesta nu le este impus. Când vor pleca de la sanatoriu și îi vor auzi pe oameni spunând: “Eu nu vreau să merg acolo, ca să mă facă adventist de ziua a șaptea”, ei le vor spune că lucrătorii de la sanatoriu nu impun nimănui adevărul. Ev 541.1

Pacienții nu vor putea să se abțină să nu pună întrebări cu privire la credința noastră. Unii flămânzesc și însetează după adevăr, iar astfel de oameni vor găsi adevărul. Acesta este motivul pentru care dorim ca instituțiile noastre să fie înființate imediat. — Manuscript 111, 1899. Ev 541.2

Martorul unei vieți creștine consecvente — Când sunt crezute și puse în practică, adevărurile acestea sfinte nu trebuie să fie vestite în nici o modalitate constrângătoare, ci în spiritul Domnului. Duhul Sfânt va ajunge la mințile nobile și la oamenii cu un suflet mai bun. În toate sanatoriile noastre, trebuie să fie oameni care înțeleg învățătura adevărului și care pot să o prezinte atât în scris, cât și prin predicară. Ei vor ajunge în legătură cu oamenii binevoitori și vor trebui să li se adreseze așa cum s-ar adresa unicului lor fiu. Domnul spune că ținta noastră ar trebui să fie aceea de a nu pune în poziții de răspundere oameni care nu au experiență și care nu au concepții adânci despre adevărul Bibliei. Ev 541.3

Mulți presupun că aparența impunătoare și stilul pretențios sunt mijloace foarte eficiente de a ajunge la cei din clasele sociale înalte. Aceasta este o greșeală. Persoanele respective vor vedea lucrurile acestea. Aparența are, într-adevăr, o mare legătură cu impresia pe care o lăsăm asupra minții, dar ea trebuie să fie o aparență evlavioasă. Faceți să se vadă că lucrătorii noștri merg împreună cu Dumnezeu pe calea spre ceruri. Să nu se caute recunoașterea și aprecierea celor din lume, cu scopul de a face lucrarea pentru aceste zile din urmă să fie impunătoare și influentă. Consecvența este o piatră prețioasă. Credința, îmbrăcămintea și comportamentul nostru trebuie să fie în armonie cu caracterul lucrării noastre și cu prezentarea soliei celei mai solemne care i-a fost vestită vreodată lumii. Ev 541.4

Lucrarea noastră este aceea de a-i câștiga pe oameni pentru credința în adevăr, atât prin predicare, cât și prin exemplul unei vieți evlavioase. Adevărul trebuie să fie pus în practică în toate privințele, arătând consecvența dintre credință și practică. Valoarea credinței noastre va fi dovedită prin roadele ei. Domnul îi va impresiona pe oameni prin exemplul nostru de seriozitate. Îmbrăcămintea, comportamentul, conversațiile și o experiență tot mai adâncă în domeniul spiritual trebuie să arate că principiile cele mari ale adevărului pe care îl prezentăm sunt o realitate pentru noi. În felul acesta, adevărul trebuie să ajungă să fie convingător în totalitatea lui și să se impună intelectului. Adevărul biblic trebuie să devină o autoritate pentru conștiință și să ajungă să fie dragostea și viața sufletului. — Letter 121, 1900. Ev 542.1

Nu cuvinte, ci fapte — Cu privire la expunerea credinței noastre, să nu se facă niciun efort hotărât de a-l ascunde și să nu se facă niciun efort neînțelept de a-l scoate în evidență. La sanatoriu vor veni persoane care se află într-o situație favorabilă pentru a fi impresionate de adevăr. Dacă pun întrebări cu privire la credința noastră, ar fi potrivit să afirmăm ce anume credem, într-o modalitate simplă și clară. Evlavia lăuntrică îi conferă credinciosului adevărat puterea de a exercita o influență spre bine. Ev 542.2

Totuși, în acest domeniu, ar trebui să ne comportăm cu înțelepciune. Unele persoane conștiincioase cred că au datoria de a vorbi fără rețineri despre punctele de credință în locuri unde sunt deosebiri de opinie și într-o modalitate care stârnește spiritul de controversă al celor cu care conversează. O asemenea acțiune prematură și neînțeleaptă poate să astupe urechile unuia care, în alte condiții, ar fi ascultat cu răbdare, dar care va ajunge să-i influențeze nefavorabil și pe alții. În felul acesta, rădăcinile amărăciunii vor da lăstari prin care mulți vor fi afectați. Din cauza lipsei de înțelepciune a unuia, urechile și inimile multora pot să fie închise pentru adevăr. Ev 542.3

Se știe că toți fanaticii religioși din diferitele secte au cultivat și au manifestat foarte puțin respect față de cei care au concepții diferite în domeniul subiectelor religioase. Aceia care fac parte din categoria acesta se așteaptă să întâlnească același spirit irațional printre adventiștii de ziua a șaptea și, astfel, își pun armura, pregătiți să se împotrivească oricărui cuvânt care va face referire la părerile lor personale. Ev 543.1

În trecut, unii dintre aceia care lucrau în sanatoriu au crezut că au datoria de a prezenta subiectul Sabatului în orice loc. Ei l-au impus pacienților cu insistență. Acestor mesageri ai lui Dumnezeu, aș dori să le spun; Nu cuvinte, ci fapte. Viața de zi cu zi spune mai mult decât orice număr de cuvinte. Voioșia continuă, spiritul de amabilitate duioasă, bunăvoința creștină, răbdarea și dragostea vor înlătura prejudecățile și vor deschide inima oamenilor pentru primirea adevărului. Puțini înțeleg puterea acestei influențe prețioase. — Manuscript 53, 1899. Ev 543.2