Evanghelizare

80/168

Recâștigarea celor căzuți

Vegheați asupra apostaziei — Cei nou convertiți trebuie să fie învățați cu multă grijă. Să nu fie lăsați singuri, așa încât să ajungă să fie abătuți de pe cale prin prezentarea unor idei false și să meargă pe o cale greșită. Străjerii trebuie să vegheze fără încetare, ca nu cumva sufletele să fie amăgite de cuvintele plăcute, de cuvântările frumoase și de ideile fanteziste. Prezentați cu credincioșie toate învățăturile pe care le-a poruncit Domnul Hristos. Toți aceia care îl primesc pe Hristos să fie educați pentru a îndeplini o parte din lucrarea cea mare care trebuie să fie realizată în lumea noastră. — Letter 279, 1905. Ev 367.1

Cauza alunecării noilor membri — În mintea celor nou-convertiți trebuie să fie bine întipărit adevărul că o cunoaștere temeinică poate fi dobândită numai printr-un studiu serios și perseverent. De obicei, aceia care acceptă adevărul pe care îl predicăm nu au fost niște cercetători sârguincioși ai Sfintelor Scripturi, deoarece în bisericile populare Cuvântul lui Dumnezeu se studiază puțin. Oamenii așteaptă ca pastorii să cerceteze Scripturile în locul lor și să le explice. Ev 367.2

Mulți acceptă adevărul fără să studieze în profunzime pentru a înțelege principiile lui fundamentale, iar când se confruntă cu împotrivirea, uită argumentele și dovezile care îl susțin. Ei au fost îndrumați să creadă adevărul, dar nu au fost învățați pe deplin ce este adevărul și nici nu au fost conduși punct cu punct în cunoașterea lui Hristos. Prea adesea, evlavia lor degenerează în formalism, iar când încetează să audă apelurile care i-au sensibilizat la început, ei ajung morți din punct de vedere spiritual. — Slujitorii evangheliei, 368 (1915). Ev 367.3

Tratarea celor ce cad — Aceia care sunt trimiși de Dumnezeu să îndeplinească o lucrare deosebită vor fi chemați să mustre ereziile și ideile false. Ei trebuie să manifeste bunăvoință față de toți oamenii, așa cum îi învață Biblia, și să prezinte adevărul așa cum este el în Isus. Unii vor fi foarte zeloși și stăruitori în împotrivirea lor față de adevăr, dar chiar dacă greșelile lor trebuie să fie demascate fără șovăire și practicile lor rele trebuie să fie condamnate, totuși să se manifeste față de ei îndurare și îndelungă răbdare. “Căutați să mântuiți pe unii, smulgându-i din foc; de alții iarăși fie-vă milă cu frică, urând până și cămașa mânjită de carne.” Ev 368.1

Poate că biserica va fi chemată să-i excludă din rândurile ei pe unii care nu vor să se îndrepte. Aceasta este o datorie dureroasă ce trebuie să fie îndeplinită. Acest pas este cu adevărat trist și nu ar trebui să fie făcut, până când nu au fost încercate toate celelalte mijloace de a corecta și de a salva. Ev 368.2

Hristos nu a făcut compromis niciodată. Așa cum este prezentat în parabola oii pierdute, inima slujitorilor lui Dumnezeu va fi plină de dragoste și de simpatie față de cei greșiți, dar nu vor folosi niciun cuvânt dulceag cu privire la păcat. Ei vor manifesta o prietenie adevărată, care mustră greșeala și păcatul fără părtinire și fără ipocrizie. Isus a trăit în mijlocul unei generații păcătoase și perverse. Dacă i-ar fi lăsat pe oameni neavertizați, El nu ar fi putut să împace lumea cu Sine, iar lucrul acesta nu ar fi fost în concordanță cu Planul de Mântuire. — Letter 12, 1890. Ev 368.3

Tratarea greșelilor în modalitatea în care le tratează Dumnezeu — Dumnezeu nu este mulțumit de nepăsarea care există în biserică, El așteaptă ca slujitorii Săi să fie credincioși cu privire la lucrarea de mustrare și corectare. Ei trebuie să îndepărteze greșelile în conformitate cu regula pe care Dumnezeu a dat-o în Cuvântul Său și nu în conformitate cu ideile și impulsurile proprii. Să nu fie folosită nici o metodă aspră și să nu se facă nici o lucrare nedreaptă, grăbită și impulsivă. Eforturile depuse pentru a curăța biserica de întinarea morală trebuie să fie făcute în modalitatea lui Dumnezeu. Să nu se manifeste nici părtinire, nici ipocrizie. Să nu fie persoane favorizate, ale căror păcate sunt privite ca fiind mai puțin grave decât păcatele altora. Oh, cât de mare este nevoia noastră de a fi botezați cu Duhul Sfânt. Atunci vom lucra întotdeauna având gândul lui Hristos, cu bunătate, milă și simpatie, arătând dragoste față de cel păcătos, în timp ce urâm păcatul cu o ură deplină. — Manuscript 8a, 1888. Ev 368.4

Cum a îndreptat Pavel greșelile — Certurile dintre credincioși nu sunt în conformitate cu rânduiala lui Dumnezeu. Ele sunt cauzate de manifestarea însușirilor inimii firești. Tuturor acelora care aduc dezordine și dezbinare li se aplică declarațiile apostolului Pavel: “Cât despre mine, fraților, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumești, ca unor prunci în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteați suferi; și nici acum chiar nu le puteți suferi.” Ei ar fi trebuit să se afle mult mai înaintați în cunoașterea spirituală, capabili să înțeleagă și să pună în practică adevăruri mai înalte ale Cuvântului, totuși erau niște oameni nesfințiți. Ei uitaseră că trebuie să fie curățiți de înclinațiile rele ereditare și cultivate și să nu dezvolte însușirile firești. Ev 369.1

Apostolului Pavel i-a fost imposibil să mustre greșelile, fără ca unii dintre aceia care declarau a crede adevărul să nu se simtă jigniți. Mărturia inspirată nu putea să le facă niciun bine acestora, deoarece își pierduseră discernământul spiritual. Gelozia, bănuielile rele și acuzațiile au închis ușa inimii lor pentru lucrarea Duhului Sfânt. Pavel ar fi insistat cu bucurie asupra unor adevăruri mai înalte și mai dificile, care erau ca o hrană bogată, dar învățăturile sale ar fi trebuit să intre în contradicție directă cu înclinația lor spre gelozie și nu ar fi fost primite. Tainele evlaviei divine, care i-ar fi făcut în stare să înțeleagă adevărurile necesare pentru timpul acela, nu puteau să fie prezentate. Apostolul era nevoit să aleagă învățături care, asemenea laptelui, puteau să fie primite fără a irita organele digestive. Adevărurile cele mai adânci nu puteau să fie rostite, deoarece ascultătorii le-ar fi aplicat greșit și le-ar fi însușit greșit, adresându-le celor nou-convertiți care aveau nevoie doar de adevărurile mai simple ale Cuvântului.... Ev 370.1

Creștinilor li se cere să fie sfinți înaintea lui Dumnezeu prin Hristos. Dacă în biserică sunt greșeli, ar trebui să li se acorde atenție imediat. Poate că unii ar trebui să fie mustrați cu asprime. Lucrul acesta nu-i va face niciun rău celui greșit. Medicul conștiincios al sufletului taie adânc, așa încât nici o parte infectată să nu rămână și să izbucnească infecția din nou. După ce mustrarea a fost acordată, urmează pocăința și mărturisirea, iar Dumnezeu va ierta și va vindeca. El iartă întotdeauna când se face o mărturisire. — The Review and Herald, 11 decembrie, 1900. Ev 370.2

Aducători de necazuri în Sion — În bisericile noastre sunt unii care mărturisesc a crede adevărul, dar care sunt doar niște piedici în calea lucrării de reformă. Ei sunt niște frâne pentru roțile carului mântuirii. Cei din categoria aceasta se află adesea în conflict, îndoielile, geloziile și suspiciunea sunt roadele egoismului, iar acestea par a fi întrețesute cu natura lor însăși. I-aș numi pe cei din categoria aceasta cârcotașii cronici ai bisericii. Ei fac în biserică un rău mai mare decât sunt în stare doi pastori să repare. Ei sunt o greutate pentru biserică și o mare povară pentru slujitorii lui Hristos. Acești oameni trăiesc într-o atmosferă a îndoielii, a geloziei și a bănuielilor rele. Ambasadorii lui Hristos au nevoie de timp mult și muncă pentru a contracara lucrarea lor rea și pentru a reface armonia și unitatea din biserică. Munca aceasta ia din curajul și din puterea slujitorilor lui Dumnezeu și îi face să fie nepregătiți pentru lucrarea pe care El i-a trimis să o facă pentru a salva de la ruină sufletele care pier. Dumnezeu îi va răsplăti după faptele lor pe acești aducători de necazuri în Sion. Ev 370.3

Slujitorii lui Hristos trebuie să-și ocupe locul și să nu se lase împiedicați în lucrarea lor de către acești slujitori ai lui Satana. Acești oameni vor găsi suficiente motive de a pune la îndoială, de a critica și de a șicana pentru a-i ține ocupați fără încetare pe slujitorii lui Dumnezeu, dacă ei le vor îngădui să-i rețină de la lucrarea cea mare de a-i adresa lumii ultima solie mântuitoare de avertizare. Dacă biserica nu are nici o putere de a se împotrivi simțămintelor răzvrătite și nesfințite ale acestor cârcotași, este mai bine ca biserica și cârcotașii să fie abandonați împreună, decât să se piardă ocazia favorabilă de a salva sute de oameni care ar forma biserici mai bune și ar avea putere și unitate. Ev 371.1

Cea mai bună modalitate de urmat pentru pastori și biserică este să-i lase pe cei din categoria aceasta a certăreților răutăcioși să cadă în propria greșeală și să iasă în larg, să arunce din nou năvodul Evangheliei pentru a câștiga suflete care să răsplătească munca investită pentru ele. Satana exaltă când bărbații și femeile care sunt certăreți din fire adoptă adevărul și își aduc tot întunericul lor și toate piedicile în calea înaintării lucrării lui Dumnezeu. În această perioadă importantă a lucrării, pastorii nu pot să fie reținuți pentru a-i sprijini pe oamenii care au înțeles și au simțit cândva puterea adevărului. Ei trebuie să-i lege pe cei credincioși de Hristos, care este în stare să-i susțină și să-i păstreze fără pată până la arătarea Sa, iar în timpul acesta să meargă mai departe în noi teritorii de lucru. — The True Missionary, februarie, 1874 (1900) Ev 371.2