Evanghelizare

77/168

Responsabilitatea membrilor laici evlavioși față de cei nou-convertiți

Biserica să-i ajute cu răbdare pe cei nou-convertiți — Aceia care au venit recent la credință să fie tratați cu duioșie și cu răbdare, iar membrii mai vechi ai bisericii au datoria de a alcătui planuri și de a găsi mijloace pentru a le acorda simpatie și învățătură acelora care s-au retras de bunăvoie din alte biserici pentru a urma adevărul și care s-au lipsit de lucrarea pastorală cu care au fost obișnuiți. Biserica are o responsabilitate deosebită de a se îngriji de sufletele acestea care au urmat primele raze de lumină pe care le-au primit, iar dacă vor neglija datoria aceasta, membrii bisericii vor fi necredincioși față de lucrarea pe care le-a încredințat-o Dumnezeu. — The Review and Herald, 28 aprilie, 1896. Ev 351.1

Veghere atentă și încurajare — După ce au fost convertiți la adevăr, oamenii au nevoie de îngrijire. Zelul multor pastori pare să scadă de îndată ce eforturile lor sunt însoțite, într-o oarecare măsură, de succes. Ei nu-și dau seama că acești nou-convertiți au nevoie să fie îngrijiți printr-o veghere atentă, ajutor și încurajare. Aceștia nu trebuie lăsați singuri, ca să fie o pradă a celor mai puternice ispite ale lui Satana, ci au nevoie să le spuneți care le sunt îndatoririle, să-i tratați amabil, să-i călăuziți și să-i vizitați, rugându-vă împreună cu ei. Sufletele acestea au nevoie de hrană dată la timp potrivit. Ev 351.2

Nu este de mirare că unii se descurajează, șovăie pe cale și sunt lăsați să fie sfâșiați de lupi. Satana este pe urmele tuturor. El își trimite slujitorii ca să adune înapoi în rândurile sale sufletele pe care le-a pierdut. Ar trebui să fie mai mulți tați și mame care să-i ia la pieptul lor pe acești copilași în domeniul adevărului, să-i încurajeze și să se roage pentru ei, așa încât credința lor să nu fie confuză. Ev 351.3

Predicarea este o mică parte din lucrarea care trebuie să fie făcută pentru salvarea de suflete. Duhul lui Dumnezeu îi convinge pe cei păcătoși cu privire la adevăr și îi pune în brațele bisericii. Pastorii pot să-și facă partea, dar nu pot să îndeplinească niciodată lucrarea pe care trebuie să o facă biserica. Dumnezeu îi cere bisericii Sale să îngrijească de cei tineri în credință și lipsiți de experiență, să meargă la ei, nu cu scopul de a cleveti împreună cu ei, ci să se roage, să le adreseze cuvinte care sunt “ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint”. Ev 352.1

Toți avem nevoie să studiem despre caracter și despre comportament, ca să putem ști cum să tratăm cu înțelepciune diferitele mentalități și cum să putem depune eforturile cele mai bune pentru a-i ajuta pe oameni să ajungă la o înțelegere corectă a Cuvântului lui Dumnezeu și a adevăratei vieți creștine. Să citim Biblia împreună cu ei și să le abatem gândurile de la lucrurile vremelnice, îndreptându-le spre interesele veșnice. Copiii lui Dumnezeu au datoria să fie misionari și să se familiarizeze cu aceia care au nevoie de ajutor. Dacă unul șovăie sub ispită, cazul lui trebuie să fie tratat cu atenție și înțelepciune, pentru că este în joc interesul lui veșnic, iar cuvintele și faptele celor care lucrează pentru el pot să fie o mireasmă de viață spre viață sau o miasmă de moarte spre moarte. — Testimonies for the Church 4:68, 69 (1876). Ev 352.2

Planul de supraveghere a noilor membri — În Hristos, toți suntem membri ai aceleiași familii. Dumnezeu este Tatăl nostru, iar El așteaptă de la noi să fim interesați de membrii casei Sale, nu doar ocazional, ci printr-o preocupare continuă și hotărâtă. Ca ramuri ale viței, noi primim seva din aceeași sursă, iar printr-o ascultare de bunăvoie, ajungem să fim una cu Hristos. Ev 352.3

Dacă un membru al casei lui Hristos cade în ispită, membrii ceilalți trebuie să-i poarte de grijă cu un interes plin de bunătate, căutând să îndrepte pașii celui ce rătăcește pe căi greșite și să-l câștige la o viață curată și sfântă. Dumnezeu îi cere fiecărui membru al bisericii Sale să îndeplinească lucrarea aceasta.... Membrii familiei Domnului trebuie să fie înțelepți și să vegheze, făcând tot ce le stă în putere pentru a-i salva pe frații lor mai slabi din capcanele ascunse ale lui Satana. Ev 353.1

Aceasta este lucrarea misionară în cămin, iar ea este de folos atât pentru cei care o îndeplinesc, cât și pentru aceia care o primesc. Interesul plin de bunăvoință pe care îl manifestăm în cercul familiei și cuvintele de simpatie pe care le adresăm fraților și surorilor noastre ne pregătesc să lucrăm pentru membrii casei Domnului, alături de care, dacă rămânem credincioși lui Hristos, vom trăi de-a lungul veacurilor veșniciei. “Fii credincios până la moarte”, spune Domnul Hristos, “și îți voi da cununa vieții”. Prin urmare, cât de atent ar trebui să vegheze membrii familiei Domnului asupra fraților și surorilor lor! Fiți prietenii lor. Dacă sunt săraci și au nevoie de hrană și de îmbrăcăminte, slujiți atât nevoilor lor trecătoare, cât și nevoilor lor spirituale. În felul acesta, veți fi o binecuvântare dublă pentru ei. — Manuscript 63, 1898. Ev 353.2