Evanghelizare

Povestiri, anecdote, gesticulări și glume¹⁸

Un ambasador al lui Hristos — Slujitorul Evangheliei, care este un colaborator al lui Dumnezeu, va învăța zi de zi în scoală lui Hristos. De pe buzele lui nu va ieși niciun cuvânt ușuratic. Oare nu este el un ambasador al lui Hristos, care vestește o solie divină pentru sufletele care pier? Orice glumă, gesticulație și ușurătate sunt dureroase pentru ucenicii lui Hristos, care poartă crucea. Ei sunt apăsați de povara pe care o simt pentru suflete, inima lor este cufundată continuu în rugăciune către Dumnezeu, cerând darul harului Său, ca sa fie niște ispravnici credincioși. Ei se roagă să fie păstrați curați și Sfinți și, ca urmare, refuză să intre grabnic și nepăsători în ispită. Ev 206.4

Ei ascultă îndemnul: “Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris — ‘Fiți sfinți căci Eu sunt sfânt’ ‘... Pentru că rămân aproape de Domnul lor, ei primesc de la El cuvintele pe care trebuie să li se adreseze oamenilor. Ei îi încurajează pe oameni așa cum i-a încurajat Hristos, lucrează așa cum a lucrat Hristos și săvârșesc pretutindeni fapte bune. Ei se străduiesc cu toată puterea să se dezvolte, pentru ca să-i poată conduce și pe alții la o viață mai curată, mai înaltă și mai nobilă, atât prin învățătură, cât și prin exemplul lor. — The Review and Herald, 21 ianuarie, 1902. Ev 207.1

Lăsați o impresie de solemnitate — Pastorii nu trebuie să predice părerile omenești, nici să povestească anecdote, să se manifeste prin gesturi teatrale sau să se scoată în evidență pe ei înșiși, ci să proclame Cuvântul, ca și când s-ar afla în prezența lui Dumnezeu și a Domnului Isus Hristos. Să nu aducă un spirit de ușurătate în lucrarea de slujire pastorala, ci să proclame Cuvântul într-o modalitate care va lăsa impresia celei mai mari solemnități în mintea acelora care îi ascultă. — The Review and Herald, 28 septembrie, 1897. Ev 207.2

Impresionați-i pe cei străini prin caracterul nobil al adevărului — Voia lui Dumnezeu este ca toate părțile care alcătuiesc serviciul de închinare să fie organizate într-o modalitate ordonată și cu bun-simț, care să-i impresioneze prin caracterul înalt și nobil al adevărului și prin puterea lui de a curăța inima, atât pe cei ce participă în mod regulat, cât și pe cei care ar putea să vină ca vizitatori. Ev 207.3

În providența Sa, Dumnezeu îi impresionează pe oamenii care participă la adunările noastre de tabără și la serviciile de închinare ale bisericii. Unii vin din curiozitate, alții vin pentru a critica și pentru a ridiculiza. Adesea, ei sunt convinși de păcat. Cuvintele rostite în spiritul dragostei lasă o impresie durabilă în inima lor. Prin urmare, cât de atent ar trebui să fie conduse aceste adunări. Cuvintele să fie rostite cu seriozitate, pentru ca Duhul Sfânt să-i poată impresiona. Un vorbitor care este condus de Duhul lui Dumnezeu are o demnitate sfântă, iar cuvintele lui sunt o mireasmă de viață spre viață. În predici să nu fie nici o ilustrație nepotrivită și nici o anecdotă. Cuvintele rostite să ducă la întărirea spirituală a ascultătorilor. — Letter 19, 1901. Ev 207.4

Ilustrațiile pe care le-a folosit Hristos — Soliile pline de har erau făcute să se potrivească ascultătorilor Lui. Știa “să învioreze cu vorba pe cel doborât de întristare” (Isaia 50, 4); căci harul era turnat pe buzele Lui, ca să le poată transmite oamenilor în chipul cel mai atrăgător comorile adevărului. El avea tact ca să întâmpine mintea plină de prejudecăți și îi surprindea cu ilustrații prin care le câștiga atenția. Ev 208.1

Prin imaginație ajungea la inimă. Ilustrațiile Lui erau luate din lucrurile vieții zilnice și, cu toate că erau simple, aveau în ele un înțeles minunat de adânc. Păsările cerului, crinii de pe câmp, sămânța, păstorul și oile — cu aceste exemple a ilustrat Hristos adevăruri nemuritoare; iar după aceea, ori de câte ori aveau să vadă aceste lucruri ale naturii, ascultătorii Lui își reaminteau de cuvintele Sale. Ilustrațiile lui Hristos repetau neîncetat învățăturile Lui. — Hristos, Lumina lumii, 254 (1898). Ev 208.2

Micșorarea valorii soliei — Nu vrem să pierdem din vedere sfințenia deosebită a acestei misiuni de învățare a oamenilor. Lucrarea pastorului este aceea de a le adresa oamenilor cuvintele unui adevăr solemn și sfânt. Unii își formează obiceiul de a povesti în predicile lor anecdote care au tendința de a amuza, dar îndepărtează din mintea ascultătorilor caracterul sfânt al Cuvântului pe care îl propovăduiesc. Astfel de pastori nu iau în considerare faptul că ei le vestesc oamenilor Cuvântul Domnului. Prea multe ilustrații nu au o influență corectă. Ele micșorează demnitatea sfântă, care ar trebui să fie menținută în prezentarea Cuvântului lui Dumnezeu. — The Review and Herald, 22 februarie, 1887. Ev 208.3

O hrană foarte ieftină — Unele persoane stau la amvon ca păstori și pretind că hrănesc turma, în timp ce oile duc lipsă de pâinea vieții. Se prezintă discursuri lungi, alcătuite în mare parte din anecdote, dar inima ascultătorilor nu este atinsă. Poate că sentimentele unora sunt stârnite, ei pot vărsa câteva lacrimi, dar inima lor nu este zdrobită. Domnul Isus era prezent, în timp ce ei rosteau ceva ce se numea predică, dar cuvintele lor erau lipsite de rouă și ploaia cerului. Ei dovedeau că acei “doi unși” descriși de Zaharia (vezi Secțiunea 4) le slujiseră, pentru ca, la rândul lor, să le poată sluji altora. Cei doi măslini își revărsau untdelemnul auriu prin tuburile de aur în vase de aur, umplând candelele, adică bisericile. Aceasta este lucrarea fiecărui slujitor consacrat al lui Dumnezeu. O mare parte din lucrurile prezentate la amvoane de cei care pretind că rostesc Cuvântul Domnului nu poate fi aprobată de Domnul Dumnezeul cerului. Ei nu învață idei care vor fi o binecuvântare pentru cei ce ascultă. Hrana oferită poporului este foarte ieftină. — Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, 336, 337 (1896). Ev 209.1

Foc străin — Scopul lucrării noastre pastorale nu este acela de a-i amuza pe oameni. Nu este acela de a transmite doar informații sau doar de a convinge din punct de vedere intelectual. Proclamarea Cuvântului trebuie să se adreseze intelectului și să ofere cunoaștere, dar ea cuprinde mult mai mult de atât. Inima pastorului trebuie să atingă inima ascultătorilor. Unii au adoptat un stil de predicare ce nu are o influență corectă.... Ev 209.2

Pastorul care amestecă povestirile cu adevărurile din predicile lui folosește un foc străin.... Veți fi nevoiți să întâmpinați oameni din toate categoriile intelectuale, iar când prezentați Cuvântul Sfânt, trebuie să manifestați seriozitate și respect. Niciun om să nu rămână cu impresia că sunteți niște vorbitori slabi și superficiali. Scoate-ți povestirile din predicile voastre. Proclamați Cuvântul. Dacă ați fi predicat cu consecvență Cuvântul acesta, ați fi avut mai mulți snopi pe care să-I aduceți Domnului. Înțelegeți prea puțin marea nevoie și dorință a sufletelor. Unii luptă cu îndoiala, ajungând aproape la disperare.... Ev 210.1

Când reprezentanții Săi se înjosesc folosind cuvinte ieftine și ușuratice, Dumnezeu este ofensat. Lucrarea adevărului este dezonorată. Oamenii judecă întregul corp pastoral, prin acela pe care îl aud, iar vrăjmașii adevărului vor profita la maximum de greșelile lui. — Letter 61, 1896. Ev 210.2

Flămânzi după pâinea vieții — Păstrați-vă povestirile pentru voi înșivă. Oamenii nu sunt flămânzi după astfel de lucruri, ei vor pâinea vieții, Cuvântul care este viu și dăinuie veșnic. Ce este pleava, în comparație cu grâul? — Letter 61, 1896. Ev 210.3

Povara vinei păcatului se pierde în lucruri lipsite de valoare și sens — După ce s-a realizat o lucrare bună, aceia care au fost sensibilizați cu privire la păcat trebuie să fie învățați să se prindă de brațul Domnului. Totuși, dacă impresiile bune care au fost făcute nu sunt urmate de eforturi serioase și stăruitoare, nu se va realiza o lucrare durabilă. Dacă dorința după amuzament nu ar fi abătut atenția oamenilor de la contemplarea lucrurilor serioase, rezultatul ar fi putut să fie foarte diferit.... Ev 210.4

Amuzamentele să nu fie amestecate cu învățăturile Scripturii. Când se întâmplă așa, ascultătorii, amuzați de niște lucruri lipsite de valoare și sens, pierd simțul poverii pentru vina păcatului. Ocazia favorabilă pentru pocăință trece și nimeni nu este atras de funiile dragostei Mântuitorului. — Manuscript 83, 1901. Ev 211.1

Fără expresii ieftine și lumești — Solii adevărului trebuie să evite întru totul cuvintele ieftine și lumești. Dacă vor proceda așa, în inima ascultătorilor vor rămâne impresii convingătoare. Pastorii noștri să nu cultive ideea că trebuie să le prezinte oamenilor ceva nou și ciudat sau că expresiile ieftine și lumești îi vor face să aibă influență. Ei trebuie să fie purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu și să elimine din vorbirea lor orice expresie lipsită de valoare și sens. Să fie atenți ca nu cumva să-L dezonoreze pe Dumnezeu prin încercarea de a stârni râsul în predicile lor. Ev 211.2

Solia noastră este solemnă și sfântă, iar noi trebuie să veghem și să ne rugăm. Cuvintele rostite să aibă un astfel de caracter, încât Dumnezeu să le poată folosi pentru a lăsa o impresie adâncă în inima și în mintea ascultătorilor. Slujitorii Evangheliei trebuie să fie sfințiți prin adevăr. — Letter 356, 1906. Ev 211.3