Evanghelizare

51/168

Reținerea unor învățături fără a face adevărul să fie neclar

Hrana tare nu este pentru copiii mici — Adevărul să fie prezentat așa cum este el în Isus, învățătură peste învățătură, puțin aici, puțin acolo. Vorbiți despre dragostea lui Dumnezeu în cuvinte ușor de înțeles. Dacă este prezentat cu blândețea și dragostea lui Isus, adevărul Bibliei va avea o influență covârșitoare asupra minții multora. Ev 199.3

Multe suflete flămânzesc după pâinea vieții. Strigătul lor este: “Dați-mi pâine, nu-mi dați o piatră. Eu vreau pâine.” Hrăniți sufletele înfometate care pier. Pastorii noștri să nu uite că hrana cea mai tare nu trebuie să le fie dată pruncilor care nu cunosc principiile de bază ale adevărului, așa cum le credem noi. În fiecare veac, Dumnezeu a avut o solie specială pentru oamenii din timpul acela. Tot așa, noi avem o solie pentru oamenii din veacul acesta. Totuși, chiar dacă avem multe lucruri de spus, ar putea să fim nevoiți să reținem o vreme unele dintre ele, deoarece oamenii nu sunt pregătiți să le primească acum. — The Review and Herald, 14 octombrie, 1902. Ev 200.1

Pregătiți ogorul înainte de semănarea seminței — Când lucrați în teritorii noi, să nu credeți că este datoria voastră să spuneți chiar de la început: Noi suntem adventiști de ziua a șaptea, noi credem că ziua a șaptea este Sabatul, noi nu credem în nemurirea sufletului. Adesea, acest fapt va ridica o barieră teribilă între voi și cei la care doriți să ajungeți. Când aveți ocazia, vorbiți-le despre punctele de doctrină asupra cărora puteți fi de acord. Discutați despre necesitatea unei evlavii practice. Dovediți-le că sunteți creștini, că doriți pacea și că îi iubiți. Faceți-i să vadă că sunteți niște oameni conștiincioși. În felul acesta, le veți câștiga încrederea și apoi veți avea suficient timp pentru a le prezenta doctrine. Mai întâi trebuie să fie câștigată inima, să fie pregătit terenul, iar apoi să fie semănată sămânța, prezentând adevărul așa cum este el în Isus. — Slujitorii evangheliei, 119, 120 (1915). Ev 200.2

Fiți precauți, ca să nu-i determinați pe ascultători să-și astupe urechile — Noaptea trecută, în timp ce dormeam, mi se părea că mă aflu la o întrunire împreună cu frații mei, ascultând pe Cineva care vorbea ca și când ar fi avut autoritate. El a spus: “La adunarea aceasta vor participa multe suflete care sunt sincere, dar nu cunosc adevărurile ce le vor fi prezentate. Ele vor asculta și vor ajunge să fie interesate, deoarece Domnul Hristos le atrage la Sine. Conștiința le va spune că lucrurile pe care le aud sunt adevărate, pentru că la temelia lor se află Biblia. În tratarea acestor suflete este necesară grija cea mai mare.” Ev 200.3

Nu le prezentați cu insistență oamenilor, chiar de la început, aspectele cele mai discutabile ale credinței noastre, ca nu cumva să-i determinați să-și astupe urechile față de aceste lucruri care sunt pentru ei ca o descoperire nouă. Aceste părți ale adevărului să fie lăsate deoparte, până când oamenii vor fi în stare să le înțeleagă și să le prețuiască, iar atunci, deși ele vor părea a fi ciudate și uimitoare, mulți vor recunoaște cu bucurie că pe paginile Cuvântului lui Dumnezeu strălucește o lumină nouă, în timp ce, dacă adevărul le-ar fi fost prezentat într-o măsură atât de mare, încât să nu-l poată primi, unii ar fi plecat și nu ar mai fi venit înapoi niciodată. Mai mult decât atât, ei ar fi reprezentat adevărul greșit. — The General Conference Bulletin, 25 februarie, 1895. Ev 201.1

Puțin aici, puțin acolo — Aceia care au fost învățați cu privire la adevăr, prin cuvinte și prin exemplu, ar trebui să aibă o mare îngăduință față de ceilalți care nu au cunoscut nimic din Scripturi cu excepția interpretărilor date de pastorii și de membrii bisericilor lor și care au primit niște tradiții și povestiri închipuite ca și cum ar fi adevărul Bibliei. Ei sunt surprinși de prezentarea adevărului. Acesta este pentru ei o descoperire nouă și nu pot să suporte să primească tot adevărul, dacă le este prezentat chiar de la început, în forma cea mai izbitoare. Tot ce li se prezintă este nou și ciudat și întru totul diferit de lucrurile auzite de la pastorii lor, iar ei sunt înclinați să creadă ce le-au spus pastorii lor, și anume că adventiștii de ziua a șaptea nu cred ce spune Biblia. Adevărul să fie prezentat așa cum este el în Isus, învățătură peste învățătură, puțin aici, puțin acolo. — Manuscript 95, 1894. Ev 201.2

Prezentați un punct de doctrină o dată — Aceia care îi învață pe alții Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie să ascundă nici o parte din sfatul lui Dumnezeu, ca nu cumva oamenii să rămână în neștiință cu privire la datoria lor și să nu înțeleagă voia lui Dumnezeu pentru ei, poticnindu-se și căzând spre pierzarea lor. Totuși, chiar dacă învățătorul adevărului trebuie să fie credincios în predicarea Evangheliei, să nu prezinte atât de multe lucruri, încât oamenii să nu le poată înțelege, deoarece pentru ei sunt noi și greu de înțeles. Prezentați un punct de doctrină o dată și explicați-l cu claritate, vorbind rar și cu o voce distinctă. Vorbiți într-o asemenea modalitate, încât oamenii să înțeleagă legătura dintre o idee și celelalte adevăruri de importanță vitală.... Dacă vorbitorul se va ascunde în Hristos, va fi dificil să creeze prejudecăți în mintea acelora care caută adevărul ca pe o comoară ascunsă, pentru că el nu se va prezenta pe sine, ci îl va descoperi pe Hristos. — Manuscript 39, 1895. Ev 201.3

Insistați asupra aspectelor pozitive ale adevărului — Nu insistați asupra aspectelor negative ale întrebărilor care apar, ci adunați în mintea voastră numai aspectele pozitive ale adevărului și întipări-ți-le acolo prin mult studiu, rugăciune stăruitoare și consacrare. Păstrați-vă lămpile aprinse, așa încât lumina lor să strălucească pentru ca, văzând faptele voastre bune, oamenii să fie determinați să-L slăvească pe Tatăl din ceruri. Ev 202.1

Marele învățător a avut în mână întreaga hartă a adevărului, dar nu l-a descoperit ucenicilor Săi în întregime. El le-a descoperit numai acele subiecte care erau esențiale pentru înaintarea lor pe calea spre ceruri. În înțelepciunea Sa, El a păstrat tăcerea cu privire la multe lucruri. Așa cum Domnul Hristos a reținut multe lucruri, fără a le spune primilor Săi ucenici, pentru că știa că le va fi imposibil să le înțeleagă, tot așa ne ascunde și nouă în aceste zile multe lucruri, pentru că El cunoaște capacitatea noastră de a înțelege. — The Review and Herald, 23 aprilie, 1908. Ev 202.2