Lucrarea de binefacere

Capitolul 2 — Mila lui Hristos pentru omenirea suferindă

Hristos însuși suferă cu omenirea suferindă — Hristos își identifică interesele cu ale omenirii suferinde. El și-a mustrat propria națiune pentru tratarea rea a semenilor. El vorbește despre neglijarea sau abuzarea celor mai slabi și mai greșiți dintre credincioși ca fiind făcute Lui. Binele făcut lor este recunoscut ca fiind pentru El. Hristos nu ne-a lăsat în întuneric în ceea ce privește datoria noastră, ci repetă adeseori aceleași lecții prin reprezentări diferite și în lumini diferite. El îi transportă pe ascultători prin timp la ziua cea mare a judecății și declară că tratamentul oferit unuia dintre cei mai neînsemnați frați ai Săi este lăudat sau condamnat ca și când I-a fost oferit Lui. El spune: “Mie Mi le-ați făcut,” sau “Mie nu Mi le-ați făcut.” LB 23.1

El este înlocuitorul și garantul nostru. El stă în locul omenirii așa încât este afectat în același fel ca și cel mai slab dintre urmașii Lui. Astfel este compasiunea lui Hristos care nu-I îngăduie niciodată să fie un spectator indiferent la vreuna din suferințele produse copiilor Lui. Nici cea mai ușoară rană nu poate fi produsă prin cuvânt, spirit sau faptă fără să miște inima Celui care și-a dat viața pentru omenirea căzută. Să ținem minte că Hristos este marea inimă de la care curge sângele dătător de viață spre toate organele corpului. El este capul de la care pleacă orice nerv către cel mai minuscul și mai îndepărtat organ al corpului. Când suferă unul dintre membrele acestui trup, cu care Hristos este conectat într-un mod atât de tainic, pulsul durerii este simțit de Mântuitorul nostru. LB 23.2

Se va trezi biserica? Vor deveni membrii ei solidari cu Hristos, ca să poată avea bunătatea Lui gingașă față de toate oile și mieii turmei Sale? Pentru ei Maiestatea cerului S-a lipsit de orice prestigiu; pentru ei a venit într-o lume înfierată și stricată de blestem, a trudit zi și noapte pentru a învăța, a ridica și a aduce bucurie veșnică unui popor nerecunoscător și neascultător. De dragul lor El S-a făcut sărac ca, prin sărăcia Lui, ei să poată fi bogați. Pentru ei S-a lepădat de Sine; pentru ei a îndurat lipsa, batjocura, disprețul, suferința și moartea. Pentru ei a luat El chip de rob. Acesta este modelul nostru. Îl vom imita? Vom avea grijă de moștenirea lui Dumnezeu? Vom nutri compasiune plină de gingășie față de cei greșiți, de cei ispitiți și de cei încercați? — Letter 45, 1894. LB 24.1

Are milă de slăbiciunile noastre — Hristos, înlocuitorul și garantul nostru, a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința. Viața Lui omenească a fost o trudă lungă pentru moștenirea pe care avea s-o cumpere cu un preț infinit. El a avut milă de slăbiciunile noastre. Considerând valoarea acordată celor pe care i-a cumpărat cu sângele Său, El îi adoptă ca fii ai Lui și îi face obiectul grijii Sale pline de gingășie. Pentru ca nevoile lor temporale și spirituale să fie împlinite, El îi încredințează bisericii Sale spunând: “Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” — Manuscript 40, 1899. LB 24.2

Hristos a venit pentru a ușura suferința — Această lume este o leprozerie imensă, dar Hristos a venit ca să-i vindece pe bolnavi și să vestească eliberarea captivilor lui Satana. El însuși era sănătate și tărie și împărțea viața Lui celor bolnavi, celor chinuiți și celor stăpâniți de demoni. El nu a respins pe nimeni din cei care veneau să primească puterea Lui vindecătoare. știa că cei care-I solicitau ajutorul au adus singuri boala asupra lor, totuși nu refuza să-i vindece. și când putere din Hristos intra în aceste biete suflete, ele erau convinse de păcat și mulți erau vindecați de bolile lor spirituale precum și de maladiile fizice. Evanghelia încă mai are aceeași putere și de ce să nu vedem astăzi aceleași rezultate? LB 24.3

Hristos simte durerile fiecărui suferind. Când spirite rele sfâșie o făptură omenească, Hristos simte blestemul. Când febra topește curentul vieții, El simte agonia. El este la fel de binevoitor să vindece bolnavii astăzi ca și atunci când era personal pe pământ. Slujitorii lui Hristos sunt reprezentanții Săi, canale pentru lucrarea Lui. El dorește să-și manifeste prin ei puterea Lui vindecătoare. — The Desire of Ages, 823, 824. LB 25.1

Numai Hristos a trăit pe deplin întristările și ispitele ce vin asupra ființelor omenești. Niciodată altcineva, născut din femeie, n-a fost asaltat de ispită cu atâta violență. Niciodată n-a purtat altcineva o povară atât de grea a păcatului și durerii lumii. N-a existat niciodată altcineva a cărui milă a fost atât de mare și de gingașa. Părtaș la toate experiențele omenirii, El a simțit nu numai pentru, dar și cu fiecare om apăsat, ispitit și care se luptă depunând mare efort. — Education, 78. LB 25.2

Hristos i-a căutat pe bogați și săraci deopotrivă — Hristos a ocupat o poziție la nivelul săracilor ca, prin sărăcia Lui, ei să poată deveni bogați în frumusețea caracterului și să fie, cum era și El, o mireasmă de viață spre viață. Prin faptul că a devenit sărac, El a putut să-i înțeleagă pe săraci. Natura lui omenească putea să vină în contact cu a lor și să-i ajute să obțină desăvârșirea obiceiurilor corecte și a unui caracter nobil. El îi putea învăța cum să-și strângă comori nepieritoare în cer. Comandant în curțile cerești, El a devenit una cu omenirea, un părtaș al suferințelor și chinurilor ei, ca prin reprezentarea caracterului Său, în puritatea Lui neumbrită, ci să poată deveni părtași de natură divină, fugind de stricăciunea care este în lume prin poftă. În același timp, Hristos a fost o bucurie pentru cei bogați pentru că El putea să-i învețe cum să-și sacrifice posesiunile pământești pentru a ajuta la salvarea sufletelor ce pier în întunericul rătăcirii. — Letter 150, 1899. LB 25.3

Cultivați mila și simpatia asemenea lui Hristos — Mila gingașă a Mântuitorului nostru era trezită pentru omenirea căzută și suferindă. Dacă vreți să fiți urmașii Lui, trebuie să cultivați mila și simpatia. Indiferența față de durerile omenirii trebuie înlocuită cu un interes viu față de suferințele altora. Văduva, orfanul, bolnavul și muribundul vor avea întotdeauna nevoie de ajutor. Iată o ocazie de a vesti Evanghelia, de a-L înălța pe Isus, speranța și mângâierea tuturor oamenilor. Când suferința fizică a fost ușurată și ați arătat un interes viu față de cel chinuit, inima este deschisă și puteți turna balsamul ceresc. Dacă priviți la Isus și primiți de la El cunoștință, tărie și putere, puteți împărți altora mângâierea Lui, deoarece Mângâietorul este cu voi. — The Medical Missionary, ianuarie, 1891. LB 26.1