Lucrarea de binefacere

Capitolul 21 — Săracii din biserică

Nevoiașii din familia credinței — Dragostea noastră față de Dumnezeu trebuie exprimată făcând bine celor nevoiași și suferinzi din familia credinței ale căror necesități ne vin la cunoștință și solicită grija noastră. Fiecare suflet are o obligație specială față de Dumnezeu de a-i lua în atenție pe săracii Lui vrednici, cu o compasiune deosebită. Aceștia să nu fie trecuți cu vederea sub nici un motiv. — Mărturii pentru comunitate 6, 271. LB 178.1

“Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți și mai ales fraților în credință.” LB 178.2

Hristos a așezat asupra bisericii, într-un sens deosebit, datoria de a îngriji de membrii săi nevoiași. El îngăduie ca săracii Lui să se afle în interiorul hotarelor fiecărei biserici. Ei vor fi întotdeauna în mijlocul nostru și El așează asupra membrilor bisericii o responsabilitate personală de a îngriji de ei. LB 178.3

După cum membrii unei adevărate familii au grijă unii de alții, servindu-l pe bolnav, sprijinindu-l pe cel slab, învățându-l pe ignorant, instruindu-l pe cel fără experiență, tot așa și “frații în credință” să aibă grijă de nevoiașii și neajutorații lor. — The Ministry of Healing, 201. LB 178.4

Două categorii de îngrijit — Întotdeauna există două categorii de săraci în mijlocul nostru: cei care se ruinează prin felul lor propriu de a acționa și care continuă în nelegiuirea lor și cei care de dragul adevărului au fost aduși în situații de strâmtorare. Trebuie să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine și atunci vom face ceea ce este drept pentru amândouă aceste categorii, sub călăuzirea și sfatul înțelepciunii sănătoase. LB 178.5

Nu se pune problema cu privire la săracii Domnului. Ei trebuie ajutați în orice caz când este spre beneficiul lor. Dumnezeu vrea ca poporul Lui să arate unei lumi păcătoase că El nu i-a lăsat să piară. Ar trebui făcute eforturi deosebite pentru a-i ajuta pe cei care au fost scoși din casele lor și obligați să sufere pentru adevăr. Tot mai mult va fi nevoie de inimi mari, deschise și generoase care se vor lepăda de sine și se vor ocupa de cazurile acestora pe care Dumnezeu îi iubește. Săracii din mijlocul poporului lui Dumnezeu nu trebuie să fie lăsați fără a se lua măsuri pentru nevoile lor. Trebuie găsită o cale pe care să-și poată câștiga existența. Unii vor avea nevoie să fie învățați să lucreze. Alții, care lucrează din greu și capacitățile le sunt solicitate la maxim pentru a-și întreține familiile, vor avea nevoie de ajutor special. Să ne interesăm de aceste cazuri și să le ajutăm să-și asigure un loc de muncă. Ar trebui să existe un fond pentru ajutorarea unor asemenea familii vrednice care îl iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Lui. LB 179.1

Trebuie avut grijă ca mijloacele necesare pentru această lucrare să nu fie deviate pe alte canale. Există o diferență dacă-i ajutăm pe săracii care prin păzirea poruncilor lui Dumnezeu ajung în lipsă și suferință sau dacă îi neglijăm pe ei pentru a-i ajuta pe blasfemiatorii care calcă în picioare poruncile lui Dumnezeu. Dumnezeu vede diferența. Păzitorii Sabatului nu ar trebui să-i treacă cu vederea pe suferinzii și nevoiașii Domnului pentru a lua asupra lor povara întreținerii celor care continuă să calce legea lui Dumnezeu și care sunt educați să caute ajutor la oricine i-ar sprijini. Acesta nu este un fel corect de lucrare misionară. Nu este în armonie cu planul Domnului. Oriunde este înființată o biserică, membrii săi să facă cu credincioșie lucrarea pentru credincioșii nevoiași, dar să nu se oprească aici. Să-i ajute și pe alții, indiferent de credința lor. Ca rezultat al unui astfel de efort, unii dintre aceștia vor primi adevărurile speciale pentru acest timp. LB 179.2

“Dacă va fi la tine vreun sărac dintre frații tăi în vreuna din cetățile tale, în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ți împietrești inima și să nu-ți închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit, ci să-i deschizi mâna și să-l împrumuți cu ce-i trebuie ca să facă față nevoilor lui. Vezi să nu fii așa de rău ca să zici în inima ta: ‘Ah! Se apropie anul al șaptelea, anul iertării!’ Vezi să n-ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit și să nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta și te-ai face vinovat de un păcat: ci să-i dai și să nu dai cu părere de rău în inimă; căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările de care te vei apuca. Totdeauna vor fi săraci în țară; de aceea îți dau porunca aceasta: ‘Să-ți deschizi mâna față de fratele tău, față de sărac și față de cel lipsit din țara ta.’” Deuteronom 15:7-11. LB 180.1

Prin anumite circumstanțe, unii care îl iubesc și îl ascultă pe Dumnezeu devin săraci. Unii nu sunt atenți; nu știu cum să administreze. Alții sunt săraci din cauza bolii și nenorocirii. Oricare ar fi cauza, ei sunt în nevoie și a-i ajuta este o ramură importantă a lucrării misionare. — Testimonies for the Church 6:269-271. LB 180.2

Sărăcia poate fi rezultatul împrejurărilor adverse — Dacă, datorită circumstanțelor adverse, sărăcia mare face ca un frate să-și creeze datorii sau să sufere din lipsă de hrană și îmbrăcăminte, aceasta nu a fost întotdeauna privită ca un semn al lipsei de eficiență, chiar dacă, oricât s-a luptat el, nu a fost în stare să scape de aceste datorii. Unora ca aceștia le-a fost dată o mână de ajutor pentru a-i pune pe picioare, eliberați de jena financiară ca să-și poată face lucrarea în via Domnului și să nu fie apăsați de gândul că deasupra lor atârnă un nor de datorii. — Manuscript 34, 1894. LB 180.3

Răspunderea bisericii sau a bisericilor — Este datoria fiecărei biserici să facă aranjamente, cu atenție și chibzuială, pentru îngrijirea săracilor și bolnavilor săi. — Letter 169, 1901. LB 181.1

Dumnezeu îngăduie ca săracii Lui să se afle în fiecare biserică. Ei sunt întotdeauna în mijlocul nostru și Domnul plasează asupra membrilor fiecărei biserici o răspundere personală de a îngriji de ei. Să nu așezăm asupra altora responsabilitatea noastră. Noi trebuie să manifestăm asupra celor din mijlocul nostru aceeași iubire și simpatie pe care le-ar manifesta Hristos dacă ar fi în locul nostru. Să fim disciplinați în felul acesta ca să putem fi pregătiți să lucrăm în rândurile lui Hristos. LB 181.2

Pastorul ar trebui să educe diferite familii și să întărească biserica să aibă grijă de bolnavii și săracii săi. El ar trebui să pună la lucru facultățile date de Dumnezeu oamenilor și dacă o biserică este suprasolicitată în această direcție, alte biserici să vină în ajutorul său. Membrii bisericii să manifeste tact și ingeniozitate în îngrijirea acestora, care sunt poporul lui Dumnezeu. Să se lipsească de lux și de ornamente nefolositoare pentru a-i ușura pe suferinzi și nevoiași. Făcând aceasta ei pun în practică învățătura dată în capitolul cinzeci și opt din Isaia, iar binecuvântarea pronunțată acolo va fi a lor. — Testimonies for the Church 6:272. LB 181.3

Fiecare membru al bisericii să-și facă partea — Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie ca oțelul, statornic în principii. El a arătat lucrarea ce revine fiecărui membru al bisericii și declară că membrii trebuie să-și facă cu credincioșie datoria față de cei care se află în mijlocul lor. Ei trebuie să-i sprijine cu generozitate pe săracii lor. Să se angajeze în lucrare misionară sistematică învățându-și copiii să țină calea Domnului și să facă judecată și dreptate. LB 182.1

Dar lumina care a stat timp de ani de zile înaintea bisericilor a fost neglijată. Lucrarea ce ar fi trebuit să fie făcută în fiecare biserică pentru omenirea suferindă nu a fost făcută. Membrii bisericii nu au ascultat cuvântul Domnului și acest lucru i-a lipsit de experiența pe care ar fi trebuit s-o câștige în lucrarea Evangheliei. — The Review and Herald, 4 martie, 1902. LB 182.2

Săracii și nevoiașii trebuie îngrijiți. Aceștia nu trebuie să fie neglijați, oricât ne-ar costa și orice sacrificii am face. — The Youth's Instructor, 26 august, 1897. LB 182.3

Biserica să poarte povara — Bisericile care au săraci în mijlocul lor să nu-și neglijeze isprăvnicia, aruncând povara săracilor și bolnavilor asupra sanatoriului. Toți membrii celor câteva biserici sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru nenorociții lor. Ei ar trebui să-și poarte propria povară. Dacă au în mijlocul lor persoane bolnave care doresc să beneficieze de tratament, ar trebui, dacă pot, să le trimită la sanatoriu. Făcând aceasta, nu numai că vor patrona instituția pe care Dumnezeu a stabilit-o, dar îi vor și ajuta pe cei care au nevoie de ajutor, îngrijind de bolnavi, așa cum ne cere Dumnezeu. — Testimonies for the Church 4:551. LB 182.4

Când săracii Domnului sunt neglijați — Când săracii Domnului sunt neglijați sau uitați sau întâmpinați cu priviri reci și cuvinte crude, cel vinovat să țină minte că îl neglijează pe Hristos în persoana sfinților Lui. Mântuitorul nostru își identifică interesul cu cel al omenirii suferinde. După cum inima mamei tânjește cu gingășie plină de milă după cel suferind din mica ei turmă, așa inima Mântuitorului nostru simpatizează cu cel mai sărac și mai de jos din copiii Săi de pe pământ. El i-a așezat printre noi ca să trezească în inimile noastre acea iubire pe care o simte El față de cei suferinzi și apăsați și va lăsa ca judecățile Sale să cadă peste oricine le face rău, îi disprețuiește sau îi abuzează. — Ibid., 620. LB 183.1

Cercetați nevoile — Veți primi mulțumiri pentru urările voastre de bine, dar săracii nu pot fi ușurați numai cu urări de bine. Ei trebuie să aibă dovezi palpabile ale bunătății voastre, în alimente și îmbrăcăminte. Dumnezeu nu vrea ca vreunul din urmașii Lui să-și cerșească pâinea. El v-a dat vouă din abundență ca să-i puteți aproviziona pe cei care prin hărnicie și economie nu se pot aproviziona pentru nevoile lor. Nu așteptați ca ei să vă atragă atenția asupra nevoilor lor. Acționați ca Iov. El cerceta lucrurile pe care nu le cunoștea. Mergeți într-un turneu de inspecție, vedeți care sunt nevoile și cum pot fi împlinite cel mai bine. — Ibid., 5:151. LB 183.2

Nu așteptați să vină ei la voi — Sărăcia și suferința din familii vor ajunge la cunoștința noastră, iar nenorociții și suferinzii vor trebui ușurați…. Nu așteptați să vină ei la voi. Observați îmbrăcămintea ce o poartă și ajutați-i dacă au nevoie de ajutor. Ar trebui să investim mijloace pentru a-i ajuta pe tineri și tinere să obțină o educație în ducerea Evangheliei la săraci și în ajutorarea celor care, prin credință, au îndrăznit să-și ocupe poziția pe platforma adevărului veșnic și făcând astfel au ajuns într-o situație financiară critică. Acolo unde există cazuri cu nevoi speciale, pastorul trebuie să fie pregătit să-i ușureze pe cei care se află în sărăcie datorită adevărului. — Manuscript 25, 1894. LB 183.3

Ajutor pentru noii convertiți fără serviciu — În lucrarea noastră de binefacere, trebuie acordat ajutor special celor care, prin prezentarea adevărului, sunt convinși și convertiți. Trebuie să ne îngrijim de cei care au curajul moral să accepte adevărul, în consecință își pierd serviciul și Ii se refuză o slujbă pentru a-și întreține familiile. Trebuie luate măsuri pentru a-i ajuta pe săracii care merită și pentru a asigura de lucru celor care Îl iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Lui. Să nu fie lăsați fără ajutor ca să simtă că sunt forțați să lucreze în Sabat sau să flămânzească. Cei care își ocupă poziția de partea Domnului trebuie să vadă în Adventiștii de Ziua a șaptea un popor binevoitor, care se leapădă de sine, se sacrifică și slujește plin de bucurie și voioșie fraților săi în nevoie. Despre această categorie vorbește în special Domnul când spune: “Adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost.” Isaia 58:7. — Testimonies 6:85. LB 184.1

Asigurați pământ pentru familiile sărace — Unde se înființează școala [în Australia] trebuie să existe teren pentru livezi și grădini ca studenții să poată face exercițiu fizic combinat cu efortul intelectual și mai bine de jumătate din ei să-și poată plăti astfel toate taxele școlare. De asemenea, trebuie cumpărat pământ ca familiile care nu pot obține de lucru în orașe datorită păzirii Sabatului să poată cumpăra ferme mici și să-și poată asigura existența. Aceasta este o necesitate absolută în această țară. Trebuie dată educație cu privire la cultivarea solului și ne putem aștepta ca Dumnezeu să binecuvânteze acest efort. — Manuscript 23, 1894. LB 184.2

Datoria noastră față de familiile sărace — De multe ori se pun întrebări cu privire la săracii care îmbrățișează solia îngerului al treilea și noi înșine am dorit de mult timp să știm cum să ne ocupăm cu înțelepciune de cazurile familiilor sărace care acceptă Sabatul. Când mă aflam la Roosevelt, New York, în ziua de 3 august, 1861, mi-au fost arătate câteva lucruri cu privire la săraci. LB 185.1

Dumnezeu nu cere fraților noștri să se ocupe de fiecare familie săracă, care primește această solie. Dacă ar face aceasta, pastorii ar înceta să mai intre în câmpuri noi deoarece fondurile ar fi epuizate. Mulți sunt săraci datorită lipsei lor de sârguință și economie; ei nu știu cum să folosească mijloacele în mod corect. Dacă ar fi ajutați, acest lucru le-ar face rău. Unii vor fi mereu săraci. Chiar dacă ar avea cele mai bune avantaje, cazurile lor tot nu ar fi ajutate. Ei nu știu să chibzuiască și ar epuiza toate mijloacele ce le-ar putea obține, fie mult, fie puțin. LB 185.2

Unii nu știu nimic despre lepădare de sine și economie pentru a nu intra în datorii și pentru a pune ceva deoparte pentru timp de nevoie. Dacă biserica i-ar ajuta pe unii ca aceștia, în loc să-i lase să se sprijine pe propriile resurse, i-ar vătăma în cele din urmă, deoarece ei vor privi la biserică, vor aștepta să primească ajutor de acolo și nu vor practica lepădare de sine și economie dacă sunt bine aprovizionați. Dacă nu primesc ajutor de fiecare dată, Satana îi ispitește și ei devin geloși pe frații lor și foarte atenți la ei, temându-se că aceștia nu-și vor îndeplini toată datoria față de ei. Greșeala este de partea lor. Sunt înșelați. Ei nu sunt săracii Domnului. LB 185.3

Învățăturile date în Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la ajutorarea săracilor nu se referă la asemenea cazuri, ci sunt pentru nenorociți și suferinzi. În providența Sa, Dumnezeu are persoane nenorocite pentru a-i testa și încerca pe alții. Văduvele și invalizii se află în biserică pentru a se dovedi o binecuvântare pentru ea. Ei fac parte din mijloacele alese de Dumnezeu pentru dezvoltarea adevăratului caracter al celor care mărturisesc a fi urmașii lui Hristos și pentru chemarea la activitate a trăsăturilor prețioase de caracter manifestate de Mântuitorul nostru plin de milă. LB 186.1

Mulți care abia pot să trăiască singuri aleg să se căsătorească și să crească o familie când știu că nu au nimic cu ce să o întrețină. și, mai rău decât atât, nu știu să conducă familia. Întreaga lor conduită în familie este însemnată cu obiceiurile lor dezordonate. Ei au doar puțină stăpânire de sine, sunt pătimași, nerăbdători și nervoși. Când unii ca aceștia îmbrățișează solia, ei cred că au dreptul la ajutor de la frații lor mai bogați, iar dacă așteptările nu le sunt împlinite ei se plâng și acuză biserica pentru că nu trăiește credința. Cine trebuie să sufere în cazul acesta? Să fie secătuită cauza lui Dumnezeu și epuizate casieriile din diferite locuri pentru a îngriji de aceste familii numeroase de săraci? Nu. Părinții trebuie să sufere. În general nu vor suferi după acceptarea Sabatului mai mult decât au suferit înainte. LB 186.2

Printre unii săraci există un rău ce se va dovedi ruinarea lor sigură dacă nu îl biruiesc. Ei au primit adevărul cu obiceiurile lor aspre, dure și necultivate și le va trebui ceva timp să vadă și să-și dea scama de asprimea lor și de faptul că nu este în armonie cu caracterul lui Hristos. Ei îi privesc pe alții, care sunt mai ordonați și mai fini, ca fiind mândri și îi poți auzi spunând: “Adevărul ne coboară pe toți la același nivel.” Dar este o greșeală să crezi că adevărul îl va coborî pe cel care îl primește. El îl înalță, îi rafinează gustul, îi sfințește judecata și, dacă este trăit, îl va face mereu tot mai corespunzător pentru societatea îngerilor sfinți din cetatea lui Dumnezeu. Adevărul este destinat să ne înalțe pe toți la același nivel. LB 186.3

Cei mai capabili ar trebui să-și facă întotdeauna partea cu noblețe și generozitate în relațiile cu frații lor mai săraci și, de asemenea, să le dea sfaturi bune și apoi să-i lase să lupte bătăliile vieții. Dar mi s-a arătat că o datorie foarte solemnă apasă asupra bisericii pentru a avea grijă specială de văduvele, orfanii și invalizii nenorociți. — Testimonies for the Church 1:272-274. LB 187.1

Sfat cu privire la lucrare echilibrată — Hristos nu ne-a poruncit să oferim toată truda și darurile noastre săracilor. Avem de făcut o lucrare pentru cei care îndeplinesc însărcinarea Lui: “Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia la orice făptură.” Creșterea lucrării Evangheliei va cere înmulțirea mijloacelor…. LB 187.2

Când vă cheltuiți banii, întrebați-vă: “Încurajez eu risipa?” Când dați săracilor și nenorociților întrebați-vă: “Îi ajut sau le fac rău?”… LB 187.3

Gândiți-vă la nevoile câmpurilor noastre misionare din întreaga lume…. Timpul prezent este încărcat cu interese veșnice. Noi trebuie să desfășurăm stindardul adevărului înaintea unei lumi ce piere în rătăcire. Dumnezeu cheamă bărbați să se alinieze sub steagul pătat de sânge al lui Hristos, să le dea oamenilor Biblia, să înmulțească adunările de tabără în diferite localități, să avertizeze orașele și să trimită avertizarea departe și aproape, la drumurile și la gardurile lumii. — Manuscript 4, 1899. LB 187.4