Lucrarea de binefacere

Capitolul 22 — Săracii din lume

Asigurarea nevoilor săracilor — Peste tot în jurul nostru vedem lipsă și suferință. Familii au nevoie de hrană; cei mici plâng pentru pâine. Casele săracilor au nevoie de mobilă și lenjerie de pat potrivită. Mulți locuiesc doar în niște cocioabe care sunt aproape lipsite de confort. Strigătul săracilor ajunge la cer. Dumnezeu vede; Dumnezeu aude. — Testimonies for the Church 6:385. LB 188.1

Deși Dumnezeu, în providența Sa, a încărcat pământul cu darurile Sale și i-a umplut magaziile cu tot confortul vieții, lipsa și mizeria se văd pretutindeni. O Providență mărinimoasă a așezat în mâinile agenților omenești belșug pentru satisfacerea nevoilor tuturor, dar ispravnicii lui Dumnezeu sunt necredincioși. În lumea presupusă creștină ceea ce se cheltuiește pentru etalare extravagantă este destul să asigure nevoile tuturor flămânzilor și să-i îmbrace pe toți cei goi. Mulți din cei care au luat asupra lor numele lui Hristos cheltuiesc banii Săi pentru plăceri egoiste, pentru satisfacerea apetitului, pentru băuturi tari și delicatese bogate, pentru case, mobilă și îmbrăcăminte extravagantă, în timp ce ființelor omenești suferinde abia le acordă o privire plină de milă sau un cuvânt de simpatie. LB 188.2

Câtă mizerie există chiar în inimile țărilor noastre așa-numite creștine! Gândiți-vă la condiția săracilor din orașele noastre mari. În aceste orașe există mulțimi de ființe omenești care nu primesc nici măcar grija și respectul date animalelor. Sunt mii de copii nenorociți, zdrențuiți și flămânzi, având viciul și stricăciunea scrise pe fețe. Familii sunt adunate laolaltă în apartamente mizerabile, multe dintre ele subsoluri întunecoase, aburind de umezeală și murdărie. Copiii se nasc în aceste locuri teribile. Copiii și tinerii nu văd nimic atractiv, nimic din frumusețea lucrurilor naturale pe care Dumnezeu le-a creat ca să încânte simțurile. Acești copii sunt lăsați să crească formându-și și modelându-și caracterul după învățături josnice, după nenorocirea și exemplele rele din jurul lor. Ei aud numele lui Dumnezeu numai în profanări. Cuvinte stricate, miros de alcool și de tutun, degradare morală de orice fel stau înaintea ochilor și pervertesc simțurile. Din aceste locuințe ale nenorocirii, sunt scoase strigăte jalnice pentru hrană și îmbrăcăminte de către mulți care nu știu nimic despre rugăciune. LB 188.3

Bisericile noastre au de făcut o lucrare despre care mulți nu au idee, o lucrare aproape neatinsă încă. Hristos a spus: “Am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.” Matei 25:35, 36. Unii cred că a da bani pentru această lucrare este tot ceea ce li se cere să facă, dar aceasta este o greșeală. Donarea banilor nu poate lua locul slujirii personale. Este corect să dăm din mijloacele noastre și mult mai mulți ar trebui să facă acest lucru, dar din partea tuturor se cere serviciu personal, potrivit cu puterea și ocaziile pe care le are fiecare. LB 189.1

Fiecare biserică ce crede adevărul pentru acest timp ar fi trebuit să facă de mult lucrarea de îngrijire a celor săraci, apăsați, suferinzi și lipsiți. Noi trebuie să arătăm mila duioasă a samariteanului răspunzând necesităților fizice, hrănindu-i pe cei flămânzi, aducând în casa noastră pe nenorociții fără adăpost, acumulând în fiecare zi har și tărie de la Dumnezeu care ne vor face în stare să ajungem la adâncimile mizeriei umane și să-i ajutăm pe cei care nu se pot ajuta singuri. Făcând această lucrare, avem o ocazie favorabilă de a-L prezenta pe Hristos cel răstignit. — Ibid., 274-276. LB 189.2

Începeți prin a vă ajuta vecinii — Fiecare membru al bisericii trebui să aibă un simț al datoriei sale speciale de a lucra pentru cei care locuiesc în vecinătatea sa. Studiați felul în care îi puteți ajuta cel mai bine pe cei care nu sunt interesați de lucruri religioase. Când îi vizitați pe prietenii și vecinii voștri arătați interes atât în binele lor spiritual cât și în cel trecător. Prezentați-l pe Hristos ca pe un Mântuitor care iartă păcatele. Invitați-i pe vecini acasă și citiți cu ei din prețioasa Biblie și din cărți care explică adevărurile sale. Acest lucru, împreună cu cântări simple și rugăciuni fierbinți, le va atinge inimile. Membrii bisericii să se educe pentru a săvârși această lucrare. Acest lucru este la fel de important ca și salvarea din întuneric a sufletelor care se află în țări străine. În timp ce unii simt povara sufletelor de departe, cei mulți, care sunt acasă, să simtă povara sufletelor scumpe din jurul lor și să lucreze cu tot atâta sârguință pentru mântuirea lor. LB 190.1

Orele petrecute atât de des în distracții ce nu înviorează nici trupul, nici spiritul, ar trebui petrecute vizitându-i pe săraci, pe bolnavi, pe suferinzi sau căutând a ajuta pe cineva în nevoie. LB 190.2

Când încercați să-i ajutați pe cei săraci, disprețuiți, și părăsiți nu lucrați pentru ei cățărați pe cataligele demnității și superiorității voastre, deoarece în felul acesta nu veți îndeplini nimic. Deveniți convertiți cu adevărat și învățați de la Cel care este blând și smerit cu inima. Trebuie să-L păstrăm pe Domnul totdeauna înaintea noastră. Ca slujitori ai lui Hristos spuneți mereu, ca să nu uitați: “Sunt cumpărat cu un preț.” LB 190.3

Dumnezeu nu solicită doar mărinimia voastră, ci și înfățișarea voastră voioasă, cuvintele pline de speranță și strângerea voastră de mână. Când îi vizitați pe suferinzii Domnului veți afla pe unii de la care speranța s-a depărtat. Aduceți-le înapoi lumina soarelui. Celor care au nevoie de pâinea vieții citiți-le din Cuvântul lui Dumnezeu. Unii au o boală a sufletului pe care nu o poate trata nici un balsam pământesc și nu o poate vindeca nici un medic. Rugați-vă pentru aceștia și aduceți-i la Isus. LB 190.4

În ocazii speciale unii devin sentimentali, iar simțămintele duc la acțiuni impulsive. Ei ar putea crede că în felul acesta fac un mare serviciu pentru Hristos, dar nu este așa. Zelul lor se stinge repede și atunci serviciul lui Hristos este neglijat. Dumnezeu nu acceptă serviciu sporadic. Nu prin activități emotive spasmodice putem face bine semenilor noștri. Eforturile spasmodice în facerea binelui adesea aduc mai mult pagube decât beneficii. — Testimonies for the Church 6:276-277. LB 191.1

Acordați ajutorul potrivit — Metodele de ajutorare a săracilor ar trebui luate în considerație cu atenție și cu rugăciune. Să căutăm înțelepciune de la Dumnezeu deoarece El știe mai bine decât muritorii cu vedere scurtă cum să îngrijească de creaturile pe care le-a făcut. Există unii care dau fără deosebire, oricui le solicită ajutorul. Ei greșesc aici. Când încercăm să-i ajutăm pe nevoiași să fim atenți să le dăm ajutorul potrivit. Există unii care, dacă sunt ajutați, vor continua să se complacă în situația de a fi ajutați. Ei vor fi dependenți atâta timp cât văd ceva de care să depindă. Dacă le acordăm acestora timp și atenție necuvenite i-am putea încuraja la lene, ineficientă, extravaganță și necumpătare. LB 191.2

Când dăm la săraci, să ne întrebăm: “Încurajez eu risipa? Îi ajut sau le fac rău?” Nici un om care își poate câștiga existența nu are dreptul să depindă de alții. LB 191.3

Proverbul: “Lumea îmi datorează existența,” are în sine esența minciunii, înșelătoriei și jafului. Lumea nu îi datorează nici unui om existența când el este în stare să muncească și să și-o câștige singur. Dar dacă cineva vine la ușa noastră și cere de mâncare, n-ar trebui să-l lăsăm să plece flămând. Sărăcia lui poate fi cauzată de vreo nenorocire. LB 192.1

Noi ar trebui să-i ajutăm pe cei care, cu familii numeroase de întreținut, au de luptat mereu cu slăbiciunea și sărăcia. Multe mame văduve, cu copiii rămași iară tată, lucrează mult peste puterile lor pentru a-și păstra micuții cu ele și a le asigura hrana și îmbrăcămintea. Multe astfel de mame au murit din cauza suprasolicitării. Fiecare văduvă are nevoie de mângâierea cuvintelor de speranță și încurajare și foarte multe ar trebui să primească ajutor substanțial. — Ibid., 277, 278. LB 192.2

Luați notă de fiecare caz în nevoie — Planul lui Dumnezeu este ca bogații și săracii să fie strâns uniți prin legăturile simpatiei și ajutorării. El ne poruncește să ne interesăm de fiecare caz de suferință și nevoie ce ar veni la cunoștința noastră. Să nu credeți că este înjositor pentru demnitatea voastră să slujiți omenirii suferinde…. LB 192.3

Mulți care nu sunt de credința noastră tânjesc după ajutorul pe care creștinii au datoria să-l ofere. Dacă poporul lui Dumnezeu ar fi cu adevărat interesat de semeni, la mulți s-ar putea ajunge cu adevărurile speciale pentru acest timp. Nimic nu va putea da vreodată caracter lucrării ca ajutorarea oamenilor chiar acolo unde se află ei. Dacă cei care pretind că-L iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Lui ar lucra așa cum a lucrat Hristos, mii de oameni s-ar bucura astăzi de solie. — Ibid., 279, 280. LB 192.4

Cea mai bună cale de a ajunge la inimi astăzi — Cea mai buna cale de a ajunge la inimi este de a ne arăta interesați de nevoile omenirii suferinde. Este mult mai ușor să ne educăm mintea și inima când simțim o astfel de simpatie duioasă pentru alții încât răspândim beneficiile și privilegiile noastre pentru a le ușura nevoile. — Letter 116, 1897. LB 192.5

Vrem să-L reprezentăm pe Hristos ajutându-i pe alții. Noi trebuie să lucrăm îndeplinind însărcinarea pe care Hristos a dat-o ucenicilor: “Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” Aceasta este deci lucrarea noastră: să ajungem la cei neglijați și să-i câștigăm la Hristos. LB 193.1

Până recent, poporul nostru a depus doar puțin efort sau deloc pentru ajutorarea acestora. Hristos nu a venit ca să-i cheme la pocăință pe neprihăniți, ci pe păcătoși. El ar vrea ca fiecare suflet să privească eficacitatea sângelui său ca fiind de o valoare nelimitată, în stare să salveze cu desăvârșire pe toți cei care vor fi convinși să vină la El. Ar vrea ca fiecare individ al neamului omenesc, format după chipul Său, să-și aducă aminte că Dumnezeu este infinit și că iubirea Lui, dată pe față în jertfa lui Hristos în favoarea întregii omeniri, arată valoarea pe care i-o acordă El. El îi îndeamnă să vină la Sine și să fie mântuiți. Trebuie să venim la Izvorul harului. El va folosi oameni ca agenți pentru câștigarea semenilor lor din păcat. — Letter 33, 1898. LB 193.2