Lucrarea de binefacere

Capitolul 41 — Binecuvântări reflectate

Legea acțiunii și reacțiunii — Înțelepciunea divină a fixat în planul de mântuire legea acțiunii și reacțiunii, făcând lucrarea de binefacere, cu toate ramurile sale, o binecuvântare dublă. Cel care dă celor nevoiași îi binecuvântează pe alții și se binecuvântează pe sine într-o măsură chiar mai mare. Dumnezeu și-ar fi putut atinge obiectivul de salvare a păcătoșilor fără ajutorul omului, dar știa că omul nu putea fi fericit fără a îndeplini o parte în lucrarea măreață în care ar cultiva lepădarea de sine și mărinimia. Ca omul să nu piardă rezultatele binecuvântate ale binefacerii, Mântuitorul nostru a format planul de înrolare a lui ca și conlucrător al Său — Testimonies for the Church 3:382. LB 301.1

Pe măsură ce ne predăm pe noi înșine lui Dumnezeu pentru slujirea omenirii, El ni Se dăruiește nouă. Nimeni nu poate da un loc în inima și viața sa pentru ca râul binecuvântărilor lui Dumnezeu să curgă spre alții, fără să primească și el o răsplată bogată. — Thoughts from the Mount of Blessing, 81, 82. LB 301.2

Ajutarea altora va dezvolta caracterul — Noi trebuie să ne dezvoltăm un caracter creștin făcând lucrările lui Hristos, slujind celor suferinzi și nenorociți, așa cum a făcut-o El. Este spre binele nostru faptul că Dumnezeu ne-a chemat să practicăm lepădarea de sine de dragul lui Hristos, să purtăm crucea, să trudim și să sacrificăm căutând să mântuim pe cel pierdut. Acesta este procesul lui Hristos de rafinare, de curățire de orice material inferior ca trăsăturile prețioase de caracter care erau în Hristos Isus să poată apărea și în cel credincios…. Prin harul lui Hristos, eforturile noastre de a-i binecuvânta pe alții nu sunt numai mijlocul prin care creștem în har, dar ele vor și spori fericirea noastră veșnică. Celor care au fost conlucrători cu Hristos le va fi spus: “Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri.” — The Review and Herald, 27 iunie, 1893. LB 301.3

Spiritul trudei fără egoism pentru alții dă profunzime, stabilitate și frumusețe creștină caracterului și aduce pace și fericire posesorului său. — Testimonies for the Church 5:607. LB 302.1

Izvorul adevăratei fericiri — O satisfacție dulce va fi experimentată ajutând pe alții și pacea lăuntrică va fi o răsplată suficientă. Când sunt stimulați de o dorință înaltă și nobilă de a face bine altora, ei vor găsi adevărata fericire în îndeplinirea cu credincioșie a datoriilor multiple ale vieții. — Ibid., 2:132. LB 302.2

Adevărata fericire se află numai în a fi bun și a face bine. — Youth's Instructor, 5 decembrie, 1901. LB 302.3

Fericirea noastră va fi proporțională cu faptele noastre lipsite de egoism, determinate de iubire divină, deoarece în planul de mântuire, Dumnezeu a așezat legea acțiunii și reacțiunii. — Signs of the Times, 25 noiembrie, 1886. LB 302.4

Lucrarea de binefacere induce sănătate — Cei care demonstrează în mod practic mărinimia lor prin simpatie și prin fapte de milă față de cei săraci, suferinzi și nenorociți, nu numai că îi ușurează pe suferinzi, dar contribuie în mare măsură la propria lor fericire și sunt pe cale să-și asigure sănătatea sufletului și trupului. Isaia a… descris în mod clar lucrarea pentru care Dumnezeu își va accepta și binecuvânta poporul. — Testimonies for the Church 4:60. LB 302.5

Vă atrag atenția asupra rezultatelor sigure ale ascultării de sfatul Domnului de a îngriji de cei suferinzi: “Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede.” Nu este aceasta ceea ce dorim toți? O, există sănătate și pace în împlinirea voinței Tatălui nostru ceresc. “Neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți. Atunci tu vei chema și Domnul va răspunde, vei striga și El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime și întunericul tău va fi ca ziua nămiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” — Medical Missionary, iunie, 1891. LB 302.6

Felul în care lucrarea de binefacere induce sănătate — Plăcerea de a face bine altora dă o vioiciune simțămintelor care se transmite prin nervi, accelerează circulația sângelui și induce sănătate mintală și fizică. — Testimonies for the Church 4:56. LB 303.1

Simpatia care există între minte și trup este foarte mare. Când unul este afectat, celălalt răspunde. Starea minții are mult de a face cu sănătatea organismului. Dacă mintea este liberă și fericită, conștientă de binefacere și având un simțământ de satisfacție pentru că a adus fericire altora, ea va crea o voioșie ce va reacționa asupra întregului organism, producând o circulație mai liberă a sângelui și un tonus al corpului. Binecuvântarea lui Dumnezeu este un vindecător, iar cei care fac bine altora din abundență, vor vedea acea binecuvântare minunată în inimile și în viețile lor. — Ibid., 60. LB 303.2

Un remediu pentru boală — Unii pun ca motiv sănătatea lor slabă: le-ar plăcea să facă ceva, dacă ar avea putere. Aceștia s-au închis de mult timp în ei, s-au gândit atât de mult la bietele lor simțăminte și au vorbit atât de mult despre suferințele lor, încât acesta este adevărul prezent al lor. Ei nu se pot gândi la nimeni decât la ei, oricât de mare nevoie ar avea alții de simpatie și de ajutor. Cei care suferiți de o sănătate slabă, iată un remediu pentru voi. Dacă îi îmbraci pe cei goi, dacă-i aduci pe săracii fără adăpost în casa ta și îți împărți pâinea cu cel flămând, “atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede.” Facerea de bine este un remediu excelent pentru boală. Cei care se angajează în lucrare sunt invitați să-L cheme pe Dumnezeu, iar El a făgăduit pe Sine că le va răspunde. Sufletul le va fi săturat în timp de secetă și ei vor fi ca o grădină bine udată, ale cărei izvoare nu seacă. — Ibid., 2:29. LB 303.3

Aceasta este rețeta pe care a prescris-o Hristos pentru sufletul slab, șovăitor și timid. Cei supărați, care umblă triști înaintea Domnului, să se ridice și să ajute pe cineva care are nevoie de ajutor. — Ibid., 6:266. LB 304.1

Simpatia produce mult bine — Când simpatia omenească este împletită cu iubire și dărnicie și sfințită de Spiritul lui Isus, ea este un element ce poate produce mult bine. Cei care cultivă generozitatea, nu numai că fac o lucrare bună pentru alții și-i binecuvântează pe cei care primesc binefacerea, ci ei își aduc un beneficiu lor înșiși prin faptul că își deschid inima la începutul influenței adevăratei generozități. Fiecare rază de lumină revărsată asupra altora va fi reflectată asupra propriilor noastre inimi. Fiecare cuvânt de bunătate și de compasiune spus celui mâhnit, fiecare faptă de ușurare a celui apăsat și fiecare dar de întâmpinare a nevoilor semenilor noștri, dat sau făcut având în vedere doar slava lui Dumnezeu, va aduce binecuvântări dăruitorului. Cei care lucrează în felul acesta ascultă o lege a cerului și vor primi aprobarea lui Dumnezeu. LB 304.2

Isus a știut ce influență are dărnicia asupra inimii și vieții binefăcătorului și a căutat să impresioneze asupra minților ucenicilor Săi beneficiile ce derivă din manifestarea acestei virtuți. El spune: “Este mai ferice să dai decât să primești.” El ilustrează spiritul dăruirii voioase ce ar trebui manifestată față de prieteni, vecini și străini, prin parabola omului care călătorea de la Ierusalim la Ierihon. — Ibid., 4:56, 57. LB 305.1

Salvându-și semenul s-a salvat pe sine — O biserică lucrătoare este o biserică ce crește. Membrii găsesc un stimulator și un tonic în ajutarea altora. Am citit despre un om care, călătorind într-o zi de iarnă prin troiene înalte de zăpadă, a amorțit din cauza frigului ce, aproape pe nesimțite, îi îngheța puterile vitale. El era aproape mort din cauza înghețului și era gata să renunțe la lupta pentru viață, când a auzit gemetele unui alt călător care, de asemenea, murea din cauza frigului. Mila lui a fost trezită și s-a hotărât să-l salveze. El a frecat mâinile și picioarele reci ca gheața ale bietului om și după un efort considerabil l-a ridicat pe picioare. Pentru că suferindul nu putea sta în picioare, el l-a cărat în brațele pline de compasiune prin troienele prin care se gândea că n-o să poată trece singur. LB 305.2

Când l-a cărat pe călător la un loc sigur, a realizat adevărul că salvându-l pe semenul său s-a salvat pe sine. Efortul lui stăruitor de ajuta pe altul i-a accelerat sângele ce îngheța în propriile-i vene și a trimis o căldura întăritoare în extremitățile trupului său. LB 305.3

Lecția că ajutând pe alții noi înșine primim ajutor trebuie prezentată mereu tinerilor noștri, prin învățătură și exemplu, ca ei să poată obține cele mai bune rezultate în experiența lor creștină. Cei fără speranță și dispuși să creadă că drumul spre viața veșnică este plin de încercări și dificil, să meargă să lucreze pentru a-i ajuta pe alții. Asemenea eforturi, unite cu rugăciune pentru lumină divină vor face ca propriile inimi să bată cu influența dătătoare de viață a harului lui Dumnezeu și propriile simțăminte să strălucească cu mai multă înflăcărare divină, întreaga lor viață creștină va fi mai reală, mai serioasă și mai plină de rugăciune. — Gospel Workers, 198. 199. LB 305.4

Biserica este binecuvântată — Membrii bisericii să-și facă partea cu credincioșie în cursul săptămânii, iar în Sabat să-și spună experiențele. Adunarea va fi atunci ca hrană la vremea potrivită, aducând viață noua și vigoare proaspătă tuturor celor prezenți. Când poporul lui Dumnezeu vede marea nevoie de a lucra așa cum a lucrat Hristos pentru convertirea păcătoșilor, mărturiile pe care le vor da în timpul serviciilor din Sabat vor fi pline de putere. Cu bucurie, ei vor da mărturie despre valoarea experienței pe care au câștigat-o lucrând pentru alții. — Ibid., 199. LB 306.1

Propriile calități practicate — Dacă nu ar exista nimic în lume care să lucreze împotriva scopurilor noastre, răbdarea, stăpânirea de sine, gingășia, blândețea și îndelunga răbdare nu ar fi solicitate niciodată la acțiune. Cu cât aceste calități sunt mai mult practicate, cu atât vor crește și se vor întări mai mult. Cu cât împărțim mai mult pâinea noastră fizică cu cei flămânzi, cu cât mai des îi îmbrăcăm pe cei goi, îi vizităm pe cei bolnavi și îi ușurăm pe orfani și pe văduve de suferințele lor, cu atât mai sigur vom înțelege binecuvântarea lui Dumnezeu. — Manuscript 64, 1894. LB 306.2

De ce sunt reținute binecuvântările — Binecuvântările Lui Dumnezeu nu pot veni asupra celor care sunt leneși în via Lui. Pretinșii creștini care nu fac nimic neutralizează eforturile lucrătorilor adevărați prin influența și exemplul lor. Ei fac ca adevărurile mari și importante pe care mărturisesc a le crede să pară inconsistente și să nu aibă efect. Ei reprezintă greșit caracterul lui Hristos. Cum poate Dumnezeu să lase ploaia harului Său să vină asupra bisericilor care sunt compuse în mare măsură din acest fel de membri? Ei nu sunt de nici un folos în lucrarea Lui Dumnezeu. Cum poate să le spună Maestrul unora ca aceștia: “Bine, rob bun și credincios… intră în bucuria Domnului tău,” când ei nu au fost nici buni, nici credincioși? Dumnezeu nu poate rosti o minciună. Puterea harului lui Dumnezeu nu poate fi dată bisericilor în măsură mare. I-ar dezonora caracterul Lui slăvit dacă ar lăsa șuvoaiele harului să vină peste un popor care nu vrea să poarte jugul lui Hristos, care nu vrea să-I poarte poverile, care nu vrea să se lepede de sine și care nu vrea să ia crucea lui Hristos. Din cauza indolenței lor, sunt o piedică pentru cei care ar duce lucrarea înainte dacă ei nu ar bloca drumul. — The Review and Herald, 21 iulie, 1896. LB 306.3

Deveniți un torent viu de fapte bune — Dacă Dumnezeu, Hristos și îngerii se bucură atunci când un păcătos se pocăiește și devine ascultător de Hristos, nu ar trebui ca omul să fie îmbibat cu același spirit și să lucreze pentru acum și pentru veșnicie cu efort stăruitor pentru a-și salva nu doar propriul suflet, ci și sufletele altora? Dacă lucrați în această direcție cu interes din inimă, ca urmași ai lui Hristos, îndeplinind orice datorie și folosind orice ocazie, propriile suflete vor lua treptat forma unui creștin perfect. Inima nu va fi uscată și nesimțitoare. Viața spirituală nu va fi pipernicită. Inima va străluci cu imaginea chipului divin, deoarece va fi în strânsă simpatie cu Dumnezeu. Viața întreagă va curge cu o promptitudine voioasă în canale de simpatie și iubire pentru omenire. Eul va fi uitat și căi de felul acesta vor fi stabilite în Dumnezeu. Udându-i pe alții, propriile suflete le vor fi udate. Torentul care curge prin sufletul lor este dintr-un izvor viu și se revarsă spre alții în fapte bune, în eforturi serioase și lipsite de egoism pentru mântuirea lor. Pentru a fi un pom roditor, sufletul trebuie să-și primească suportul și hrana de la Izvorul Vieții și să fie în armonie cu Creatorul. — Ibid., 2 ianuarie, 1879. LB 307.1

Motivul nerodirii — Nici una din bisericile noastre nu trebuie să fie neroditoare. Dar unii din frații și surorile noastre sunt în pericol de a muri de foame din punct de vedere spiritual, chiar atunci când aud mereu adevărul prezentat de pastorii noștri, deoarece ei neglijează să împartă ceea ce primesc. Dumnezeu cere ca fiecare din ispravnicii Săi să-și folosească talentele ce i-au fost încredințate. El ne dă daruri bogate ca și noi să putem da cu larghețe altora. El menține inima inundată cu lumina prezenței Sale ca să-L putem descoperi pe Hristos semenilor noștri. Cum pot cei care își încrucișează mâinile în voie, mulțumiți să nu facă nimic, să se aștepte ca Dumnezeu să continue să se îngrijească de nevoile lor? Membrii tuturor bisericilor noastre ar trebui să trudească la fel ca cei care trebuie să dea socoteală. — Ibid., noiembrie, 1902. LB 308.1

Destinul nostru este implicat — Lucrarea pe care o facem sau pe care nu o facem este ceea ce vorbește cu o putere formidabilă despre viața și destinul nostru. Dumnezeu ne cere să folosim fiecare ocazie ce ni se oferă pentru a ne face folositori. Neglijarea acestui lucru este primejdioasă pentru creșterea noastră spirituală. — Testimonies for the Church 3:540. LB 308.2

Cel care trăiește pentru propria plăcere nu este creștin — “Împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l și nu întoarce spatele semenului tău.” Cât de mulți și-au întors spatele semenului! Cât de mulți și-au închis ochii și și-au încuiat ușa inimii, ca nu cumva o influență alinătoare să-i îndemne la fapte de bunătate și caritate! Lucrarea lui Hristos nu încetează niciodată. Iubirea Lui duioasă și bunătatea Sa sunt inepuizabile. Harul Său este peste toți copiii oamenilor. Domnul Isus intenționează ca să fiți binecuvântați în timp ce dați celor nevoiași și suferinzi. El i-a făcut pe oameni partenerii Lui. “Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu.” Nu ne-a arătat Hristos clar, atât prin învățătură cât și prin exemplu, ce ar trebui să facem? Când privim la cruce, trebuie să lucrăm, pătrunși de Spiritul Său, gata să lăsăm totul pentru El, dacă ne cere. Cel care trăiește ca să-și placă lui nu este creștin. El nu a fost creat din nou în Hristos Isus. LB 309.1

Creștinul are simțământul că nici o altă ființă din univers nu are asupra lui dreptul pe care îl are Isus. El este o posesiune cumpărată cu prețul scump al sângelui lui Hristos. Cuvintele, gândurile și toate faptele lui trebuie să fie supuse voinței lui Hristos. — The Medical Missionary, iunie, 1891. LB 309.2

Mulțumire aici și răsplată veșnică în viitor — Pentru a fi fericiți, trebuie să ne luptăm să atingem caracterul pe care l-a arătat Hristos. O trăsătură marcantă a lui Hristos era lepădarea de Sine și mărinimia. El nu a venit să-și caute de ale Sale. Mergea peste tot făcând bine și aceea era mâncarea și băutura Lui. Urmând exemplul Mântuitorului noi putem fi în sfântă comuniune cu El. Căutând zi de zi să-I imităm caracterul și să-I urmăm exemplul vom fi o binecuvântare pentru lume și ne vom asigura mulțumire aici și o răsplată veșnică în viitor. — Testimonies for the Church 4:227. LB 309.3