Lucrarea de binefacere

Capitolul 42 — Răsplătirile prezente și veșnice

Servirea aduce răsplată — Deși marea răsplată finală este dată la venirea lui Hristos, serviciul sincer pentru Dumnezeu aduce o răsplată chiar în viața aceasta. — Testimonies for the Church 6:305, 306. LB 311.1

Mai aproape de Isus — Când îi ajutați pe săraci, când aveți milă de cei suferinzi și apăsați și vă faceți prietenul orfanilor, vă aduceți într-o relație mai strânsă cu Isus. — Ibid., 2:25. LB 311.2

O experiență mai bogată — Punerea în practică a principiilor arătate de Hristos, prin învățătura și exemplul Său, vor face ca experiența tuturor celor care Îl urmează să fie ca experiența Sa. — The Review and Herald, 15 ianuarie, 1895. LB 311.3

Când deschideți ușa nevoiașilor și suferinzilor lui Hristos, primiți îngeri nevăzuți. Invitați compania ființelor cerești. Ele aduc o atmosferă sfântă de bucurie și pace. Ele vin cu laude pe buze și în cer este auzită o melodie de răspuns. Fiecare faptă de milă produce muzică în cer. — The Desire of Ages, 639. LB 311.4

Inima va tresaltă de satisfacție — Pentru fiecare pereche de mâini este lucrare serioasă de făcut. Fiecare atingere să vorbească în favoarea înălțării omenirii. Există atât de mulți care au nevoie să fie ajutați! Inima celui care trăiește, nu pentru plăcerea lui, ci pentru a-i binecuvânta pe cei care au atât de puține binecuvântări, va tresaltă de satisfacție. Să se trezească orice indolent și să înfrunte realitățile vieții. Luați Cuvântul lui Dumnezeu și cercetați-i paginile. Dacă sunteți împlinitori ai acestui Cuvânt, viața va fi cu adevărat o realitate vie pentru voi și veți afla că răsplata este îmbelșugată. — Manuscript 46, 1898. LB 311.5

Probleme încurcate vor fi rezolvate — Dacă îl veți căuta pe Domnul și veți fi convertiți în fiecare zi, dacă prin propria voastră alegere spirituală veți fi liberi și bucuroși în Domnul, dacă veți veni, cu consimțământul voios al inimii, la chemarea Lui plină de har, purtând jugul lui Hristos — jugul ascultării și slujirii — orice murmurat din partea voastră va fi adus la tăcere, toate dificultățile vă vor fi îndepărtate și toate problemele încurcate, cu care vă confruntați acum, vor fi rezolvate. — Thoughts From the Mount of Blessing, 101. LB 312.1

Plătiți adeseori cu moneda ținutului — Regula de aur învață, prin subînțelegere, același adevăr care este învățat în alt loc, în predica de pe munte, și anume: “cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.” Ceea ce facem altora, fie bine sau rău, va reacționa asupra noastră în mod sigur, ca binecuvântare sau ca blestem. Orice dăm, vom primi înapoi. Binecuvântările pământești ce le împărțim altora pot fi, și adeseori sunt, răsplătite cu bunătate. Ceea ce dăm, se întoarce la noi adesea la vreme de nevoie, în măsură împătrită, după moneda ținutului. Dar, pe lângă aceasta, toate darurile sunt răsplătite, chiar în aceasta viață, printr-o revărsare mai deplină a dragostei Sale, care este suma slavei și comorii cerului. — Thoughts From the Mount of Blessing, 136. LB 312.2

Dumnezeu va răsplăti — În cer este scrisă o carte pentru cei care se interesează de nevoile semenilor lor, o carte al cărei raport va fi dezvăluit în ziua în care fiecare om va fi judecat potrivit cu faptele scrise acolo. Dumnezeu va răsplăti fiecare faptă de nedreptate făcută săracilor. Cei care manifestă indiferență sau neglijență față de cei nenorociți să nu se aștepte să primească binecuvântarea Celui care a declarat: “Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut.” — Letter 140, 1908. LB 312.3

Toate faptele bune sunt înregistrate — Dumnezeu nu a fost nepăsător față de faptele bune, de lepădare de sine, ale bisericii în trecut. Toate sunt înregistrate sus. — Testimonies for the Church 5:611. LB 313.1

Fiecare îndeplinire a datoriei, în mod credincios și lipsită de egoism, este notată de îngeri și strălucește în cartea vieții. — Ibid., 2:132. LB 313.2

Îngerii sunt însărcinați să fie ajutoarele noastre. Ei trec între pământ și cer, ducând sus raportul faptelor copiilor oamenilor. — The Southern Watchman, 2 aprilie, 1903. LB 313.3

În raportul nepieritor al cerului — Fiecare faptă de iubire, fiecare cuvânt de bunătate, fiecare rugăciune în favoarea celor suferinzi și apăsați sunt raportate înaintea tronului veșnic și trecută în raportul nepieritor al cerului. — Testimonies for the Church 5:133. LB 313.4

Ar fi bine… să-și amintească de raportul ținut sus — acea carte în care nu sunt omiteri, nu sunt greșeli și după care ei vor fi judecați. Acolo este înregistrată orice ocazie neglijată de a face serviciu pentru Dumnezeu. De asemenea, acolo, oricărei fapte de credință și iubire i se păstrează o amintire veșnică. — Prophets and Kings, 639. LB 313.5

Răsplata pentru lucrarea de ajutorare — Cei care vor primi răsplata cea mai bogată vor fi cei care au îmbinat cu activitatea și zelul lor milă duioasă și gingașă față de săraci, orfani, apăsați și suferinzi…. În preajma noastră sunt cei care au un spirit blând și smerit, Spiritul lui Hristos, care fac multe lucruri mici pentru a-i ajuta pe cei din jurul lor și care nu gândesc nimic despre aceasta. La sfârșit ei vor fi uimiți să constate că Hristos a observat cuvântul plin de bunătate spus celui descurajat și a luat notă de cele mai mici daruri oferite pentru ușurarea săracilor, ceea ce l-a costat pe dăruitor ceva lepădare de sine. — The Review and Herald, 3 iulie, 1894. LB 313.6

Dumnezeu notează faptele de bunătate — Fiecare faptă de bunătate, milă și dărnicie face să se audă cântare în cer. Tatăl, de pe tronul Lui, privește la cei care fac aceste fapte de milă și-i numără printre cele mai prețioase comori ale Sale. “Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor. Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu.” Orice faptă de milă față de cei nevoiași și suferinzi este privită ca și când a fost făcută pentru Isus. — Testimonies for the Church 2:25. LB 314.1

Răsplata pentru lucrurile mici este, în general, trecută cu vederea — La ziua judecății, cei care au fost credincioși în viața lor de toate zilele, care au văzut repede care le este lucrarea și au îndeplinit-o, fără a se gândi la laudă sau la profit, vor auzi cuvintele: “Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.” Hristos nu-i laudă pentru discursurile elocvente pe care le-au ținut, pentru puterea intelectuală pe care au etalat-o sau pentru donațiile generoase pe care le-au dat. Ei sunt răsplătiți pentru săvârșirea lucrurilor mici care, în general, sunt trecute cu vederea. — Youth's Instructor, 17 ianuarie, 1901. LB 314.2

Când cazurile tuturor sunt revizuite înaintea lui Dumnezeu, nu se va pune întrebarea: Ce au mărturisit ei? Ci: Ce au făcut ei? Au fost ei împlinitori ai cuvântului? Au trăit pentru ei înșiși sau au săvârșit fapte de mărinimie, de bunătate și iubire, preferându-i pe alții înaintea lor, lepădându-se de sine ca să-i poată binecuvânta pe alții? Dacă rapoartele arată că aceasta a fost viața lor și că duioșia, lepădarea de sine și dărnicia au fost trăsăturile caracterului lor, vor primi asigurarea fericită și binecuvântarea din partea lui Hristos: “Bine, rob bun.” “Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.” — Testimonies for the Church 3:525. LB 314.3

Este esențial ca motivația să fie corectă — Motivul este cel care dă caracter faptelor noastre, punând pe ele semnul rușinii sau al valorii morale. Nu faptele mărețe pe care le vede orice ochi și le laudă orice limbă le socotește Dumnezeu ca fiind cele mai prețioase. Datoriile mici, făcute cu voioșie, darurile mărunte, oferite fără paradă și care pot apărea fără valoare în ochii oamenilor, adeseori stau cel mai sus în ochii Lui. O inimă plină de credință și iubire este mai scumpă înaintea lui Dumnezeu decât cel mai costisitor dar. — The Desire of Ages, 615. LB 315.1

Judecați după motivele noastre — Revederea zilnică a faptelor pentru a vedea dacă sunt aprobate sau condamnate de conștiință este necesară pentru toți cei care doresc să atingă perfecțiunea caracterului creștin. Multe fapte considerate bune, chiar fapte de mărinimie, când sunt investigate îndeaproape se dovedesc a fi determinate de motive greșite. LB 315.2

Mulți primesc aplauze pentru calități pe care nu le posedă. Cercetătorul inimilor cântărește motivele și adeseori faptele foarte aplaudate de oameni sunt înregistrate de El ca izvorând din egoism și ipocrizie josnică. Orice faptă a vieții noastre, fie că este extraordinară și vrednică de laudă, fie că merită condamnare, este judecată de Cercetătorul inimilor potrivit cu motivele care au inspirat-o. — Gospel Workers, 275. LB 315.3

Cele două vâsle: credința și faptele — Dacă suntem credincioși în a ne îndeplini partea, în a coopera cu El, Dumnezeu va lucra prin noi {înfăptuirea} după buna Lui plăcere. Dar El nu poate lucra prin noi dacă nu facem nici un efort. Dacă vrem să câștigăm viața veșnică, trebuie să lucrăm și să lucrăm serios…. Să nu ne lăsam înșelați de afirmarea repetată: “Tot ce trebuie să faci este să crezi.” Credința și faptele sunt două vâsle pe care trebuie să le folosim în mod egal, dacă vrem să avansăm în sus, pe râu, împotriva curentului necredinței. “Credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.” Creștinul este un om al gândirii și practicii. Credința lui își fixează rădăcinile cu fermitate în Hristos. Prin credință și fapte bune ei își păstrează spiritualitatea tare și sănătoasă, iar tăria lui spirituală crește pe măsură ce el se străduiește să lucreze lucrările lui Dumnezeu. — The Review and Herald, 11 iunie, 1901. LB 315.4

Coroanele noastre pot fi strălucitoare sau nu — Deși nu avem nici un merit în noi înșine, în marea bunătate și iubire a lui Dumnezeu, suntem răsplătiți ca și când meritul ar fi al nostru. Când am făcut tot binele pe care îl putem face suntem totuși niște robi netrebnici. Am făcut numai ceea ce eram datori să facem. Ceea ce am îndeplinit a fost făcut numai prin harul lui Hristos și nu ni se cuvine nici o răsplată de la Dumnezeu pentru meritul nostru. Dar, prin meritul Mântuitorului nostru, orice făgăduință făcută de Dumnezeu va fi îndeplinită și orice om va fi răsplătit potrivit cu faptele lui. LB 316.1

Răsplătirile prețioase ale viitorului vor fi proporționale cu credința și truda iubirii în viața aceasta. “Cel care seamănă puțin, puțin va secera; iar cel care seamănă mult, mult va secera.” Ar trebui să fim foarte recunoscători că acum, în timpul de probă, prin harul infinit al lui Dumnezeu, ni se permite să semănăm sămânță pentru secerișul viitor. Să cugetăm cu atenție ce fel de seceriș va fi. Depinde de cursul acțiunii noastre dacă vom avea coroane veșnice strălucitoare sau lipsite de strălucire. Putem să ne întărim chemarea și alegerea noastră și putem intra în posesia moștenirii bogate sau ne putem deposeda noi înșine de greutate de slavă mult mai mare și veșnică. — Ibid., 27 iunie, 1893. LB 316.2

Să-i întâlnim pe cei salvați prin eforturile noastre — Când cei răscumpărați vor sta înaintea lui Dumnezeu, suflete prețioase vor răspunde la numele lor și ele vor fi acolo datorită eforturilor credincioase și răbdătoare depuse în favoarea lor, datorită rugăminților stăruitoare și a încercărilor serioase de a-i convinge să fugă la Fortăreață. În felul acesta, cei care în această lume au fost împreună lucrători cu Dumnezeu își vor primi răsplata. — Testimonies for the Church 8:196, 197. LB 317.1

Cei răscumpărați îi vor întâlni și-i vor recunoaște pe cei cărora le-au îndreptat atenția spre Mântuitorul înălțat. Ce conversații binecuvântate vor avea cu aceste suflete! Li se va spune: “Am fost un păcătos, fără Dumnezeu și fără speranță în lume, iar tu ai venit la mine și mi-ai atras atenția la Mântuitorul scump ca singura mea speranță.”… LB 317.2

Alții își vor exprima recunoștința față de cei care i-au hrănit pe flămânzi și i-au îmbrăcat pe cei goi. Ei vor spune: “Când disperarea mi-a legat sufletul în necredință, Domnul te-a trimis la mine ca să-mi spui cuvinte de speranță și de mângâiere. Mi-ai adus hrană pentru nevoile fizice și mi-ai deschis Cuvântul lui Dumnezeu, trezindu-mă la nevoile mele spirituale. M-ai tratat ca pe un frate. Ai simpatizat cu mine în întristările mele și mi-ai restaurat sufletul zdrobit și rănit, așa încât am putut să apuc mâna lui Hristos care era întinsă ca să mă salveze. În ignoranța mea, m-ai învățat cu răbdare că aveam un Tată în cer care îngrijea de mine.” — Ibid., 6:311. LB 317.3

“Veniți binecuvântații Tatălui Meu” — Când națiunile vor fi adunate înaintea Lui, vor exista doar două clase, iar destinul lor veșnic va fi determinat de ceea ce au făcut sau au neglijat să facă pentru El în persoana săracului și suferindului. În ziua aceea Hristos nu va prezenta înaintea oamenilor ceea ce a făcut El pentru ei dându-și viața pentru mântuirea lor. El va prezenta lucrarea credincioasă pe care ei au făcut-o pentru El. LB 318.1

Celor pe care-i așează la dreapta Lui, le va spune: “Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.” Cei pe care îi laudă Hristos nu știu că i-au slujit Lui. El răspunde întrebărilor lor uimite: “Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.”… LB 318.2

Cei pe care Hristos îi laudă la judecată, poate că au știut doar puțină teologie, dar ei au nutrit principiile Lui. Prin influența Spiritului divin, ei au fost o binecuvântare pentru cei din jurul lor. Chiar și printre păgâni se află din cei care au manifestat spiritul bunătății. Mai înainte de a ajunge cuvintele vieții la urechile lor, i-au ajutat pe misionari și chiar i-au servit cu prețul propriei lor vieți. Printre păgâni există unii care se închină lui Dumnezeu în mod ignorant, la care lumina nu este adusă niciodată de instrumente omenești, totuși ei nu vor pieri. Deși în necunoștință de legea scrisă a lui Dumnezeu, ei I-au auzit glasul vorbindu-le prin natură și au făcut ceea ce cere legea. Faptele lor sunt dovada că Duhul Sfânt Le-a atins inimile și sunt recunoscuți ca fiind copii ai Lui Dumnezeu. LB 318.3

Cât de surprinși și încântați vor fi cei smeriți dintre națiuni și dintre păgâni să audă de pe buzele Mântuitorului: “Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” Cât de încântată va fi inima Iubirii Infinite când urmașii Săi vor privi în sus cu surprindere și bucurie la cuvintele Sale de aprobare! — The Desire of Ages, 637, 638. LB 319.1