Lucrarea de binefacere

Capitolul 35 — Eliberarea izvoarelor binefacerii

Să fie împărțitorii de daruri ai lui Dumnezeu — Dumnezeu a dat proprietăți în mâinile oamenilor ca ei să poată învăța să fie miloși, să fie împărțitorii Lui de daruri pentru ușurarea suferinței creaturilor Sale căzute. — The Signs of the Times, 20 iunie, 1892. LB 268.1

Să mențină inimile duioase și pline de compasiune — Faptele de generozitate și ajutorare au fost destinate de Dumnezeu să mențină inimile copiilor oamenilor duioase și pline de compasiune și să încurajeze în ei interes și afecțiune unul pentru altul, imitându-L pe Maestru care, pentru noi, a devenit sărac, ca prin sărăcia Lui să putem deveni bogați. — Testimonies for the Church 3:547. LB 268.2

Izvoarele binefacerii să fie menținute curgând — Izvoarele mici ale binefacerii trebuie menținute mereu curgând în visterie. Providența lui Dumnezeu este cu mult înainte, înaintând mult mai repede decât dărnicia noastră. — Manuscript 26, 1891. LB 268.3

Un curent permanent de daruri — Banii pe care Dumnezeu i-a încredințat oamenilor trebuie folosiți pentru a binecuvânta omenirea, pentru ușurarea necesităților suferinzilor și nevoiașilor. Oamenii să nu creadă că au făcut un lucru minunat când au oferit anumitor instituții sau biserici sume mari de bani. În providența înțeleaptă a lui Dumnezeu, mereu le sunt prezentați înainte cei care au nevoie de ajutorul lor. Ei trebuie să-i aline pe suferinzi, să-i îmbrace pe cei goi și să-i ajute pe mulți care se află în împrejurări grele, de încercare și care se luptă cu toate puterile ca nu cumva ei sau familiile lor să devină cerșetori. — The Review and Herald, 4 ianuarie, 1898. LB 268.4

Cerem pentru alții — Atunci când ne rugăm: “Pâinea cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi,” cerem atât pentru alții cât și pentru noi și recunoaștem că ceea ce ne dă Dumnezeu nu este numai pentru noi. Dumnezeu ne dă pe încredere, ca să-i hrănim pe cei flămânzi. În bunătatea Lui El a luat măsuri pentru cei săraci. El spune: “Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați…. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți.” — Thoughts from the Mount of Blessing, 111, 112. LB 269.1

Inscripția lui Dumnezeu se află pe fiecare dolar — Oricare ar fi totalul talanților noștri, unu, doi sau cinci, nici un bănuț de-al nostru nu trebuie cheltuit pentru lucruri lipsite de însemnătate, pentru mândrie sau egoism. Fiecare dolar acumulat de noi este ștampilat cu chipul și inscripția lui Dumnezeu. Atâta timp cât în lumea lui Dumnezeu există flămânzi care trebuie hrăniți, goi care trebuie îmbrăcați, suflete care pier după pâinea și apa mântuirii, orice îngăduință inutilă și orice surplus pledează în favoarea celor săraci și goi. — The Signs of the Times, 20 iunie, 1892. LB 269.2

Izvoarele binefacerii sunt secate — Cu cât oamenii cheltuiesc mai mult pentru îmbrăcăminte, cu atât vor avea mai puțin pentru a-i hrăni pe cei flămânzi și a-i îmbrăca pe cei goi, iar izvoarele binefacerii, care ar trebui să curgă în permanență, sunt secate. Orice dolar economisit prin lepădare de sine în ceea ce privește folosirea ornamentelor nefolositoare, poate fi dat nevoiașilor sau poate fi depus în visteria Domnului pentru a susține Evanghelia, pentru a trimite misionari în țări străine sau pentru a înmulți publicațiile ce duc raze de lumină la sufletele care se află în întunericul rătăcirii. Fiecare dolar cheltuit în mod nefolositor îi răpește cheltuitorului o ocazie prețioasă de a face bine. — Testimonies for the Church 4:645, 646. LB 269.3

Domnul cheamă la lepădare de sine — Domnul îi cheamă pe tineri să se lipsească de ornamente și articole de îmbrăcăminte nefolositoare, chiar dacă acestea sunt foarte ieftine, și să așeze prețul lor în cutia de binefacere. El îi cheamă și pe maturi să se oprească atunci când examinează un ceas de aur, sau un lănțișor, sau vreun mobilier scump și să-și pună întrebarea: Ar fi corect să cheltuiesc o sumă atât de mare, când putem să ne descurcăm și fără acel obiect sau când altul mai ieftin ar servi scopului nostru la fel de bine? Prin lepădare de sine și prin luarea crucii lui Isus, care pentru voi a devenit sărac, puteți face mult ca să ușurați suferința săracilor din mijlocul nostru. Imitând, în felul acesta, exemplul Domnului și Maestrului vostru, veți primi aprobarea și binecuvântarea Sa. — Ibid., 511. LB 270.1

A fi ispravnicul Domnului nu este o chestiune ușoară — Ce-ar fi să vadă ei scris pe ornamentele scumpe din casele lor, pe tablouri și pe mobilă: “Adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost”! În sala de mese, unde masa este încărcată cu hrană din abundență, degetul lui Dumnezeu a scris: “Nu este ca să-ți împărți pâinea cu cel flămând și să aduci în casa ta pe nenorociții fără adăpost?” LB 270.2

Toți, tineri și bătrâni, să ia în considerare faptul că nu este o chestiune ușoară să fi ispravnicul Domnului și să fii acuzat în cărțile cerului de folosirea mijloacelor în mod egoist. Cei lipsiți și asupriți sunt lăsați în nevoie în timp ce banii Domnului sunt cheltuiți în mod egoist pentru extravaganță și lux. O, dacă și-ar aminti toți că Dumnezeu nu este părtinitor! Este mare lucru să fi ispravnic, credincios și corect, înaintea unui Dumnezeu drept și nepărtinitor care nu va scuza în nici unul din ispravnicii Lui nici o nedreptate sau jaf față de El. — Manuscript 11, 1892. LB 270.3

O reformă minunată — Când Harul lui Hristos își găsește expresie în cuvintele și faptele credincioșilor, lumina va străluci pentru cei care sunt în întuneric, deoarece, în timp ce buzele vorbesc spre lauda lui Dumnezeu, mâna va fi întinsă în binefacere, pentru ajutarea celor care pier. Citim că în ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt a coborât asupra ucenicilor, nici unul nu zicea că ceea ce poseda era a lui. Tot ce aveau era ținut pentru înaintarea minunatei reforme. și mii erau convertiți într-o zi. Când același spirit îi va dinamiza pe credincioși astăzi și vor da înapoi Domnului din ceea ce este al Său, cu aceeași dărnicie, va fi îndeplinită o lucrare întinsă și de mare răsunet. — Manuscript 95, 1907. LB 271.1