Lucrarea de binefacere

Capitolul 36 — Fonduri specifice pentru lucrarea de binefacere

Creștinii să acționeze ca trezorieri ai lui Dumnezeu — Săracii sunt moștenirea lui Dumnezeu. Hristos și-a dat viața pentru ei. El îi cheamă pe cei pe care i-a numit să acționeze ca ispravnici ai Săi, să dea cu larghețe din mijloacele încredințate lor pentru a-i ajuta pe săraci și a susține lucrarea Lui pe pământ. Domnul este bogat în resurse. El a stabilit oameni care să acționeze ca trezorieri ai Săi în lumea aceasta. Ei trebuie să folosească în serviciul Lui ceea ce le-a dat El. — Manuscript 146, 1903. LB 272.1

Un dar de mulțumire pentru săraci — În fiecare biserică ar trebui să fie înființată o visterie pentru săraci. Apoi fiecare membru să prezinte un dar de mulțumire o dată pe săptămână, sau o dată pe lună, după cum este cel mai convenabil. Acest lucru va exprima recunoștința noastră pentru darul sănătății, al hranei și îmbrăcăminții comode. Potrivit cu felul în care Dumnezeu ne-a binecuvântat cu aceste bunuri, vom pune deoparte pentru săraci, suferinzi și nenorociți. Aș vrea să atrag atenția fraților noștri în mod special la acest subiect. Amintiți-vă de săraci. Lipsiți-vă de unele luxuri, da, chiar de unele bunuri confortabile și ajutați-i pe cei care nu-și pot obține suficientă hrană și îmbrăcăminte. Făcând pentru ei, faceți pentru Isus în persoana sfinților Săi. El Se identifică cu omenirea suferindă. Nu așteptați până când nevoile voastre închipuite sunt toate satisfăcute. Nu vă bizuiți pe simțămintele voastre ca să dați atunci când vă simțiți dispuși s-o faceți și să rețineți atunci când nu simțiți dispoziția. Dați în mod regulat, o anumită suma pe săptămână, cât ați dori să vedeți scris în cărțile cerului în ziua lui Dumnezeu. — Testimonies for the Church 5:150, 151. LB 272.2

O cutie a lepădării de sine, acasă — Fiecare să aibă acasă o cutie a lepădării de sine, iar atunci când vrea să cheltuiască, mult sau puțin, pentru satisfacerea de sine, să-și amintească de săracii și înfometații din Africa și India și de cei de lângă ușa sa. Există săraci printre noi. Faceți economie și, în orice situație, prezentați cazul vostru înaintea lui Dumnezeu. Rugați-L să vă dea spiritul lui Hristos ca să puteți fi ucenicii Săi în orice sens al cuvântului și să puteți primi binecuvântările Sale. Pe măsură ce întoarceți spatele închinării la eu și încercați să alinați suferința omenirii, rugați-vă ca Dumnezeu să vă dea o lucrare misionară adevărată s-o faceți pentru suflete. Atunci cei care vin să se închine în casa lui Dumnezeu vor vedea un popor îmbrăcat în haine modeste, în armonie cu credința și Cuvântul lui Dumnezeu. Aceste lucruri sunt cele care răpesc iubirea și încrederea poporului lui Dumnezeu în El, care distrug experiența religioasă și dezvoltă un egoism la care Dumnezeu nu poate privi. — Manuscript 52, 1898. LB 273.1

A doua zecime — Pentru a promova adunarea poporului pentru servicii religioase, cât și pentru a prevedea pentru săraci, a fost cerută o a doua zecime din tot venitul. Cu privire la prima zecime, Domnul a declarat: “Fiilor lui Levi le dau ca moștenire orice zeciuială în Israel.” Dar cu privire la cea de-a doua, a poruncit: “Și să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-și așeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău și din untdelemnul tău și întâii născuți din cireada și turma ta, ca să te înveți să te temi întotdeauna de Domnul, Dumnezeul tău.” Această zecime, sau echivalentul ei în bani, trebuiau s-o aducă pentru doi ani în locul unde era stabilit sanctuarul. După prezentarea unei jertfe de mulțumire lui Dumnezeu și a unei părți specificate pentru preot, dăruitorul trebuia să folosească restul pentru o masă religioasă la care să participe levitul, străinul, orfanul și văduva…. LB 273.2

Dar în fiecare al treilea an, această a doua zecime trebuia folosită acasă, pentru primirea levitului și săracului, după cum a spus Moise: “Ei să mănânce și să se sature, în cetățile tale.” Această zecime ar asigura un fond pentru caritate și ospitalitate. — Patriarchs and Prophets, 530. LB 274.1

Consacrarea pentru Dumnezeu a unei zecimi din tot venitul, fie din livadă, de la câmp, din cireadă, din turmă sau din truda creierului — și mâinilor — consacrarea unei a doua zecimi pentru ușurarea săracului și pentru alte scopuri de binefacere — aveau tendința de a menține proaspăt înaintea poporului adevărul ca totul aparține lui Dumnezeu și că ei au ocazia să fie canale ale binecuvântărilor Lui. Era o practică adaptată să ucidă tot egoismul îngust și să cultive larghețe și noblețe de caracter. — Education, 44. LB 274.2

Daruri pentru lucrarea de ajutorare — Trebuie făcute fapte de milă. Săracul și suferindul trebuie ajutați. Să fie puse deoparte daruri pentru acest scop. Această lucrare trebuie făcută în special în câmpurile noi unde standardul adevărului nu a fost încă niciodată înălțat. — Special Testimonies, Seria A 9:68. LB 274.3

Misionarii medicali pot găsi un câmp în care să ușureze necazul celor care cad sub suferințe fizice. Ei ar trebui să aibă mijloace cu care să-i poată îmbrăca pe cei goi și să-i hrănească pe cei flămânzi. Lucrarea de ajutorare creștină va face mai mult decât predicarea. — The Review and Herald, 24 decembrie, 1895. LB 274.4

Va fi necesar să se creeze un fond ca lucrătorii să poată avea mijloace cu care să-i ajute pe cei care se află în sărăcie și suferință și această slujire practică le va deschide inimile ca să răspundă la adevăr. — Ibid., 28 ianuarie, 1896. LB 274.5

Oameni sunt numiți să proclame adevărul în locuri noi. Aceștia trebuie să aibă fonduri pentru întreținerea lor. De asemenea să aibă un fond din care să ia pentru ajutarea săracilor și nevoiașilor pe care-i întâlnesc în lucrarea lor. Generozitatea pe care ei o arată față de săraci dă influență eforturilor lor de a proclama adevărul. Bunăvoința lor de a-i ajuta pe cei care sunt în nevoie câștigă recunoștința celor pe care îi ajută și aprobarea cerului. — Letter 32, 1903. LB 275.1

Contribuții speciale — În capitolul al șaselea din Faptele Apostolilor ni se arată că, atunci când erau aleși oameni pentru funcții în biserică, chestiunea era adusă înaintea Domnului și erau oferite rugăciuni stăruitoare pentru călăuzire. Văduvele și orfanii trebuiau întreținuți cu contribuții de la biserică. Nu biserica avea să le ușureze nevoile, ci donații speciale. Zecimea trebuia consacrată Domnului și era folosită întotdeauna pentru întreținerea lucrării. Trebuie aleși oameni care să supravegheze lucrarea de îngrijire a săracilor, de distribuire corespunzătoare a mijloacelor la îndemână, astfel încât nici unul dintre credincioși să nu sufere lipsa celor necesare traiului. — Letter 9, 1899. LB 275.2

Nimeni nu va suferi, dacă se urmează planurile lui Dumnezeu — În afară de recunoașterea cerințelor lui Dumnezeu, nimic nu distinge mai mult legea dată de Moise decât spiritul generos, gingaș și ospitalier față de săraci. Deși Dumnezeu a promis să-I binecuvânteze mult poporul, nu era planul Lui ca sărăcia să nu fie deloc cunoscută printre ei. El a declarat că săracul nu va înceta niciodată să există în țară. Întotdeauna se vor afla în mijlocul poporului Său cei care vor chema la acțiune compasiunea, gingășia și dărnicia acestuia. Atunci, ca și acum, persoane treceau prin nenorocire, boală și pierderea proprietății, totuși, atâta timp cât urmau instrucțiunile date de Dumnezeu, nu existau cerșetori printre ei, nici vreunul care suferea din lipsă de hrană. — Patriarch and Prophets, 530, 531. LB 275.3