Lucrarea de binefacere

Capitolul 34 — Responsabilitatea noastră individuală

“Mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște…. Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă; toți cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vândute și-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.” Faptele Apostolilor 4:32-35.

O lucrare individuală încredințată urmașilor lui Hristos — Hristos încredințează urmașilor Săi o lucrare individuală ce nu poate fi făcută prin intermediari. Slujirea celor bolnavi și săraci, ducerea Evangheliei la cei pierduți nu trebuie lăsate pe seama comitetelor sau a organizațiilor filantropice. Cerința Evangheliei este responsabilitate individuală, efort individual și sacrificiu personal. — Ministry of Healing, 147. LB 263.1

Nevoile sunt asigurate pe măsură ce împărțim — Hristos ne-a poruncit prin profet: “Împarte-ți pâinea cu cel flămând” și “satură sufletul lipsit;” “dacă vezi pe un om gol acopere-l” și “adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost.” El ne-a poruncit: “Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.” Dar cât de des inimile ni se descurajează și credința ne părăsește când vedem cât de mare este nevoia și cât de puține mijloacele din mâinile noastre. Ca și Andrei privind la cele cinci pâini și la cei doi peștișori, exclamăm: “Ce sunt acestea la atâția?” Adesea ezităm, nevrând să dăm tot ce avem, temându-ne să cheltuim și să fim cheltuiți pentru alții. Dar Isus ne-a poruncit: “Dați-le voi să mănânce.” Porunca Lui este o făgăduință și în spatele ei se află aceeași putere care a hrănit mulțimile lângă mare. LB 263.2

În fapta lui Isus de a împlini nevoile trecătoare ale unei mulțimi flămânde, este împletită o lecție spirituală profundă pentru toți lucrătorii Săi. Hristos a primit de la Tatăl. El a împărțit ucenicilor, aceștia au împărțit mulțimii, iar oamenii unul altuia. Astfel, cei care sunt uniți cu Hristos vor primi de la El pâinea vieții, hrana cerească și o vor împărți altora…. LB 264.1

Ucenicii erau canalul de comunicare între Hristos și popor. Aceasta ar trebui să fie o mare încurajare pentru ucenicii Lui de astăzi. Hristos este marele centru, izvorul a toată puterea. Ucenicii Săi trebuie să primească de la El proviziile. Cei mai inteligenți și cei mai spirituali pot oferi numai pe măsură ce primesc. Ei singuri nu pot asigura nimic pentru nevoile sufletului. Noi putem împărți numai ceea ce primim de la Hristos și putem primi numai când împărțim altora. Pe măsură ce continuăm să împărțim, vom continua să primim și cu cât dăm mai mult, cu atât vom primi mai mult. În felul acesta noi putem crede, primi și împărți întruna. LB 264.2

Lucrarea de zidire a împărăției lui Dumnezeu va merge înainte deși, după toate aparențele, se mișcă încet și imposibilitățile par să mărturisească împotriva înaintării. Lucrarea este a lui Dumnezeu și El va asigura mijloace și va trimite ajutoare, ucenici sinceri și sârguincioși, ale căror mâini vor fi, de asemenea, pline cu hrană pentru mulțimile înfometate. Dumnezeu nu este nepăsător față de cei care trudesc cu iubire ca să dea cuvântul vieții sufletelor care pier, care, la rândul lor, își întind mâinile după hrană pentru alte suflete flămânde. — The Desire of Ages, 369, 370. LB 264.3

Povara să nu fie transferată pe seama organizațiilor — În lucrarea noastră pentru Dumnezeu există pericolul de a ne bizui prea mult pe ceea ce poate face omul cu talentele și capacitățile sale. În felul acesta îl pierdem din vedere pe Lucrătorul Maestru. Prea adesea lucrătorul pentru Hristos nu-și dă seama de responsabilitatea sa personală. El este în pericolul de a transfera povara lui asupra organizațiilor în loc de a se bizui pe Cel care este izvorul întregii puteri. Este o mare greșeală ca în lucrarea lui Dumnezeu să te încrezi pe înțelepciunea omenească sau pe numărul mare de lucrători. Lucrarea plină de succes pentru Hristos nu depinde atât de mult de număr sau de talent, cât de curăția scopului, de adevărata simplitate a credinței zeloase și dependente. Responsabilități personale trebuie purtate, datorii personale îndeplinite și eforturi personale depuse pentru cei care nu-L cunosc pe Hristos. În loc de a-ți plasa responsabilitatea asupra cuiva care crezi că este mai înzestrat decât tine, lucrează potrivit cu capacitatea ta. — Ibid., 370. LB 265.1

Dumnezeu va asigura mijloacele — Mijloacele pe care le posedați s-ar putea să pară insuficiente pentru lucrare, dar dacă mergem înainte prin credință, resurse îmbelșugate se vor deschide înaintea noastră. Dacă lucrarea este de la Dumnezeu, El însuși va asigura mijloacele necesare pentru îndeplinirea ei. El va răsplăti sincera și simpla bizuire pe El. Puținul care este folosit cu economie și înțelepciune în serviciul Domnului cerului se va înmulți chiar în actul împărțirii. În mâna lui Hristos, provizia mică de hrană a rămas nediminuată până când mulțimea înfometată a fost săturată. Dacă mergem la Sursa de putere, cu mâinile și credința întinse să primească, vom fi susținuți în lucrarea noastră, chiar în cele mai adverse circumstanțe și vom fi făcuți în stare să dăm altora pâinea vieții. — Ibid., 369, 371. LB 265.2

Riscă ceva pentru a salva suflete — Există o frică de a ne aventura și a ne asuma riscuri în această lucrare, temându-ne că cheltuirea mijloacelor nu va aduce rezultate. Ce dacă sunt folosite mijloace și totuși nu putem vedea că suflete au fost salvate prin aceasta? Ce dacă există o pierdere totală a unei porțiuni din mijloacele noastre? Mai bine să lucrăm mereu decât să nu facem nimic. Nu știți care va prospera, aceasta sau aceea. Oamenii vor investi în drepturi de brevet, vor întâmpina pierderi grele și le vor privi ca pe ceva firesc. Dar în lucrarea și cauza lui Dumnezeu, oamenilor le este frică să se aventureze. Li se pare că banii investiți în lucrarea de salvare a sufletelor sunt o pierdere totală dacă nu aduc rezultate imediate. Mijloacele care acum sunt investite cu atâta economic în cauza lui Dumnezeu și cele care sunt reținute în mod egoist, în scurt timp vor fi aruncate cu toți idolii la molii și la lilieci. În curând banii își vor pierde valoarea în mod foarte neașteptat, când realitatea scenelor veșnice se deschide simțurilor omului. LB 266.1

Dumnezeu va avea oameni care vor risca totul și orice pentru a salva suflete. Cei care nu vor înainta până când nu văd clar fiecare pas al căii dinaintea lor, nu vor fi de folos în acest timp pentru avansarea adevărului lui Dumnezeu. Trebuie să existe lucrători care vor înainta prin întuneric la fel ca și în lumină, care se vor menține cu curaj în descurajări și speranțe dezamăgite și totuși vor lucra cu credință, cu lacrimi și cu speranță răbdătoare, semănând de-a lungul tuturor apelor și crezând că Domnul va aduce spor. Dumnezeu cheamă oameni cu curaj, cu speranță, cu credință și rezistență ca să lucreze exact la punctul esențial. — The True Missionary, ianuarie, 1874. LB 266.2

Este nevoie de fiecare dolar — Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape și Dumnezeu cheamă oameni să intre în serviciu activ și să-și facă datoria pentru că El o dorește și pentru că lumea are nevoie de ajutorul lor. Sub călăuzirea Duhului Sfânt, oamenii vor deveni prevăzători în cheltuirea mijloacelor și le vor folosi potrivit cu măreția și importanța lucrării ce trebuie făcută…. Domnul Dumnezeul cerului Cheamă oamenii să-și pună deoparte idolii, să-și îndepărteze orice dorință extravagantă, să nu-și îngăduie nimic din ceea ce este doar pentru etalare și paradă și să facă economie în cumpărarea hainelor și a mobilei. Nu cheltuiți nici un dolar din banii lui Dumnezeu pentru cumpărarea articolelor nefolositoare. Banii voștri înseamnă salvarea sufletelor. Atunci să nu fie cheltuiți pe nestemate, aur sau pietre prețioase…. LB 267.1

S-ar putea să dați mii de dolari pentru cauza Domnului și totuși se cere acel dolar în plus, acel leu în plus. Este nevoie de fiecare leu; fiecare ban poate fi folosit și investit astfel încât să vă aducă o comoară nepieritoare. Dragii mei prieteni care îl iubiți pe Dumnezeu și care ați vrea să-I serviți cu inima neîmpărțită, vă rog fierbinte să vă întrebați atunci când cheltuiți bani pentru cumpărarea bunurilor: “Îl slăvesc pe Dumnezeu sau, pur și simplu, satisfac o dorință omenească? Să investesc acești bani pe care îi țin în mână pentru plăcerea mea, pentru a face cadouri copiilor și prietenilor mei sau să fiu conlucrător cu Hristos, un model pentru toți cei care caută să-L slăvească pe Dumnezeu?” Regula ne este dată: “Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” — Letter 90, 1895. LB 267.2