Lucrarea de binefacere

Capitolul 27 — Îngrijirea orfanilor

Nevoia de părinți creștini — Până când moartea va fi înghițită de biruință vor exista orfani de îngrijit, care vor suferi în mai multe feluri dacă membrii bisericii noastre nu manifestă milă duioasă și bunătate iubitoare față de ei. Domnul ne îndeamnă: “Adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost.” Creștinătatea trebuie să asigure tați și mame pentru aceștia fără locuință. Mila față de văduve și orfani, manifestată prin rugăciuni și fapte se va înălța ca o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu pentru a fi răsplătită în viitor. — The Review and Herald, 27 iunie, 1893. LB 220.1

Hristos spune: la copiii aceștia — Copiii fără tată și fără mamă sunt aruncați în brațele bisericii, iar Hristos le spune urmașilor Lui: Luați acești copii săraci, creșteți-i pentru Mine și vă veți primi plata. Am văzut mult egoism manifestat în aceste lucruri. Dacă nu există vreo dovadă specială că ei înșiși vor beneficia prin adoptarea în familia lor a celor care au nevoie de un cămin, unii întorc spatele și spun: Nu. Se pare că ei nu știu și nu le pasă dacă aceștia sunt mântuiți sau pierduți. Ei nu cred că asta este treaba lor. Ei spun împreună cu Cain: “Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Nu vor să aibă inconveniente sau să facă sacrificii pentru orfani și îi aruncă în brațele lumii care uneori este mai binevoitoare să-i primească decât acești pretinși creștini. În ziua lui Dumnezeu ei vor fi întrebați cu privire la cei pe care li s-a dat ocazia să-i salveze. Dar ei au dorit să fie scuzați și să nu se angajeze în lucrarea bună decât dacă puteau să profite de pe urma ei. Mi s-a arătat că cei care refuză aceste ocazii de a face bine, vor auzi de la Isus: “Ori de câte ori n-ați făcut pentru unul dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.” — Testimonies for the Church 2:33. LB 220.2

Deschideți-vă inimile și locuințele — Eu și soțul meu, deși am fost chemați la muncă intensă în slujire, am simțit că este privilegiul nostru să adunăm în cămin copii care aveau nevoie de îngrijire și să-i ajutăm să își formeze caractere pentru cer. Noi nu am putut adopta prunci deoarece aceasta ne-ar fi absorbit timpul și atenția și L-ar fi jefuit pe Domnul de serviciul pe care l-a cerut din partea noastră de a aduce mulți fii și fiice la El. Dar am simțit că învățătura Domnului din Isaia 58 era pentru noi și că binecuvântarea Lui ne va însoți când ascultăm de cuvântul Său. Toți pot face ceva pentru micuții nevoiași, ajutând să fie plasați în familii unde să fie îngrijiți. — Manuscript 35, 1896. LB 221.1

Înaintea tuturor celor care vor să lucreze pentru Maestru există un câmp întins în care să fie de folos îngrijind de acești copii și tineri care au fost lipsiți de călăuzirea veghetoare a părinților și de influența liniștitoare a unui cămin creștin. Mulți dintre ei au moștenit trăsături rele de caracter și dacă sunt lăsați să crească în ignoranță vor devia în tovărășii rele ce îi vor duce la viciu și crimă. Acești copii nepromițători au nevoie să fie așezați pe o poziție favorabilă formării unui caracter corect, ca să poată deveni copii ai lui Dumnezeu. LB 221.2

Voi, care mărturisiți a fi copii ai lui Dumnezeu, vă faceți partea în a-i învăța pe aceștia, care au nevoie atât de mult să fie învățați cu răbdare cum să vină la Mântuitorul? Vă faceți voi partea ca slujitori credincioși ai lui Hristos? Sunt aceste minți, neformate și poate dezechilibrate, îngrijite cu acea iubire pe care Hristos a manifestat-o pentru noi? Sufletele copiilor și tinerilor sunt în pericol de moarte dacă sunt lăsați singuri. Ei au nevoie de învățătură răbdătoare, iubire și îngrijire creștină duioasă. LB 221.3

Dacă nu ar fi nici o revelație care să ne arate datoria, numai ceea ce vedem cu ochii noștri și ceea ce știm a fi lucrarea inevitabilă a cauzei și efectului ar trebui să ne trezească să-i salvăm pe acești nenorociți. Dacă membrii bisericii ar aduce în această lucrare aceeași energie, tact și îndemânare pe care le angajează în relațiile obișnuite de afaceri ale vieții, dacă ar căuta înțelepciune de la Dumnezeu și ar studia serios felul în care să modeleze aceste minți nedisciplinate, multe suflete care sunt gata să piară, ar putea fi salvate…. LB 222.1

Frați și surori, vă cer să vă gândiți cu atenție la această situație, Gândiți-vă la nevoile celor fără tată și fără mamă. Nu vă este mișcată inima când sunteți martori la suferințele lor? Vedeți dacă nu se poate face ceva pentru îngrijirea acestor neajutorați. Atât cât vă stă în putință, oferiți un cămin celor fără locuință. Fiecare să fie gata a îndeplini o parte în ajutarea înaintării acestei lucrări. Domnul i-a spus lui Petru: “Paște mielușeii Mei.” Această poruncă este pentru noi și noi ajutăm la împlinirea ei prin deschiderea locuințelor noastre orfanilor. Să nu-L dezamăgiți pe Isus. LB 222.2

Luați acești copii și prezentați-i lui Dumnezeu ca o jertfa plăcut mirositoare. Cereți binecuvântarea Sa asupra lor și apoi modelați-i și șlefuiți-i potrivit cu porunca lui Hristos. Va accepta poporul nostru această încredințare sacră? Din cauza evlaviei noastre superficiale și a ambițiilor lumești, să fie lăsați să sufere și să meargă pe căi greșite cei pentru care a murit Hristos? — Testimonies for the Church 6:282-284. LB 222.3

Ei sunt proprietatea lui Dumnezeu — Orfanii care sunt lăsați în grija creștinilor, pentru Dumnezeu, sunt prea adesea trecuți cu vederea și neglijați, totuși ei sunt cumpărați cu un preț și sunt la fel de valoroși în ochii lui Dumnezeu ca și noi…. Ei trebuie să fie îngrijiți și să primească atenție deosebită. Nu vă puteți cheltui mijloacele pe o cale mai bună decât deschizând ușile ca să le oferiți un cămin. Când Domnul vede că sunteți credincioși în a face ce puteți pentru a ușura suferința umană, îi va impresiona pe alții să asigure mijloace pentru îngrijirea celor care au nevoie de ajutor. Cei care își pun inima în acest fel de lucrare nu-și fac mai mult decât datoria. LB 222.4

Hristos este exemplul nostru. El era Maiestatea cerului, totuși a făcut mai mult pentru semeni decât oricare dintre noi ar putea să facă. “Voi sunteți împreună lucrători cu Dumnezeu.” Să nu se facă nici o cheltuială inutilă pentru satisfacerea mândriei și deșertăciunii. Puneți-vă bănuții și sumele mai mari în banca cerului, unde se vor acumula. Mulți care au avut ocazii scumpe ca să poarte jugul lui Hristos în această foarte prețioasă ramură a lucrării, au refuzat să se supună jugului. Nu este plăcut să manifești altruism, iar ei au neglijat să facă din cazurile acestor săraci și nenorociți propriul lor caz. Ei nu iau aminte la porunca lui Hristos ca să-și dezvolte fiecare talent dat de Domnul, cooperând cu inteligențele cerești pentru a aduna sufletele care vor servi, onora și slăvi numele lui Hristos. — The Review and Herald, 15 ianuarie, 1895. LB 223.1

Sfat părinților adoptivi — Dragă frate și soră D, ultima voastră vizită și conversația ce ați avut-o cu noi mi-au sugerat multe gânduri din care nu suport să nu aștern câteva pe hârtie, îmi pare foarte rău că E nu s-a purtat corect întotdeauna, totuși dacă vă gândiți, nu vă puteți aștepta la perfecțiune de la tineri de vârsta lui. Copiii au defecte și au nevoie de multă învățătură dată cu răbdare. LB 223.2

Te poți aștepta la un băiat de vârsta lui să nu aibă întotdeauna simțăminte corecte. Trebuie să vă amintiți că el nu are tată sau mamă, pe nimeni căruia să-și mărturisească simțămintele, supărările și ispitele. Fiecare persoană simte nevoia de a avea pe cineva care s-o înțeleagă. Acest băiat a fost aruncat de colo-colo, de la unul la altul și s-ar putea să aibă multe defecte, să fie nepăsător, destul de independent și lipsit de respect. Dar el este destul de întreprinzător și am încredere deplină că, tratat cu bunătate și prin învățătură corectă, nu ne va dezamăgi speranțele, ci va răsplăti pe deplin toată truda depusă pentru el. Luându-i în considerare dezavantajele, eu cred că este un băiat foarte bun. LB 224.1

Când v-am rugat să-l luați la voi, am făcut-o pentru că am crezut, fără nici o îndoială, că era datoria voastră și că făcând astfel veți fi binecuvântați. Nu ne-am așteptat să faceți acest lucru doar pentru a beneficia de ajutorul pe care l-ați primi de la băiat, ci ca el să beneficieze, să vă faceți datoria față de orfani, o datorie pe care fiecare creștin adevărat ar trebui să caute și să vegheze cu anxietate s-o îndeplinească, o datorie jertfitoare pe care am crezut că ar fi bine s-o îndepliniți voi dacă o faceți cu voioșie, privindu-vă ca instrumente în mâinile lui Dumnezeu pentru salvarea unui suflet din capcanele lui Satana, pentru salvarea unui fiu al cărui tată și-a dedicat viața lui scumpă îndreptând suflete la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii…. LB 224.2

Cu privire la E, vă rog fierbinte să nu uitați că este un copil, având doar experiența unui copil. Nu-l măsurați pe el, un biet băiat slab și plăpând cu voi înșivă și nu așteptați de la el potrivit cu măsura voastră. Cred pe deplin că stă în puterea voastră să faceți ceea ce este drept pentru acest orfan. Îi puteți prezenta stimulente ca să nu simtă că însărcinarea lui este mohorâtă, neușurată de o rază de încurajare. Voi, fratele și sora mea, puteți să vă bucurați de încrederea celuilalt, puteți simpatiza unul cu altul, vă puteți interesa și amuza unul pe altul și vă puteți spune unul altuia încercările și poverile. Aveți ceva să vă înveselească atunci când sunteți singuri. El este un băiat gânditor, dar nu are pe nimeni în care să se încreadă sau care să-i spună un cuvânt înveselitor în mijlocul descurajărilor și încercărilor lui severe pe care știu că le are, la fel ca și cei mai avansați în vârstă. LB 224.3

Dacă vă rezervați numai unul pentru celălalt, este dragoste egoistă, neînsoțită de binecuvântarea cerului. Eu am speranță mare că îl veți iubi pe orfan de dragul lui Hristos și că veți realiza că posesiunile voastre nu au nici o valoare dacă nu sunt angajate în facerea binelui. Faceți bine. Fiți bogați în fapte bune, darnici, gata să simțiți împreună cu alții, așa ca să vă câștigați pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie, pentru ca să apucați viața veșnică. Nimeni nu va culege răsplata vieții veșnice decât cei jertfitori de sine. Un tată și o mamă muribundă și-au lăsat comorile în grija bisericii ca să fie instruiți în lucrurile lui Dumnezeu și să fie făcuți corespunzători pentru cer. Când acești părinți vor căuta pe cei dragi ai lor și unul va lipsi din cauza neglijenței, ce va răspunde biserica? Ea este răspunzătoare într-o mare măsură de mântuirea acestor copii orfani. LB 225.1

Este foarte posibil că nu ați reușit să câștigați încrederea și afecțiunea băiatului pentru că nu i-ați dat dovezi mai palpabile ale iubirii voastre prezentându-i niște stimulente. Dacă nu puteți cheltui bani, ați putea cel puțin să-l încurajați în vreun fel făcându-l să vadă că nu sunteți indiferenți față de cazul lui. Este o greșeală ca toată dragostea și afecțiunea să fie manifestate numai de o singură parte. Câtă afecțiune v-ați educat să manifestați? Voi sunteți prea mult închiși în voi înșivă și nu simțiți nevoia să vă înconjurați cu o atmosferă de gingășie ce vine din adevărata noblețe a sufletului. Fratele și sora F și-au lăsat copiii în grija bisericii. Ei au avut destule rude bogate care au vrut copiii, dar aceștia erau necredincioși și dacă li s-ar fi permis să aibă grijă de copii sau să devină tutori ai lor le-ar fi condus inimile departe de adevăr, în rătăcire, și le-ar fi primejduit mântuirea. Pentru că nu au fost lăsate să ia copiii, aceste rude au fost nemulțumite și nu au făcut nimic pentru ei. Ar trebui luată în considerare încrederea pe care au avut-o părinții în biserică și să nu fie uitată din cauza egoismului. LB 225.2

Noi suntem foarte mult interesați de situația acestor copii. Unul din ei a dezvoltat deja un caracter creștin frumos și s-a căsătorit cu un pastor al evangheliei. și acum, în schimbul grijii și poverilor purtate pentru ea, ea este o adevărată purtătoare de poveri în biserică. Este căutată pentru sfat de către cei cu mai puțină experiență și nu în zadar. Ea posedă umilință creștină adevărată cu demnitate cuvenită, care nu pot decât să inspire respect și încredere în toți cei care o cunosc. Acești copii îmi sunt la fel de apropiați ca și copiii mei. Nu-i voi pierde din vedere și grija mea pentru ei nu va înceta. Îi iubesc în mod sincer, cu gingășie și afecțiune. — Testimonies for the Church 2:237-334. LB 226.1

Judecați după ceea ce nu au făcut — Sunt orfani care ar trebui îngrijiți, dar unii nu se vor aventura să se ocupe de aceasta deoarece le-ar aduce mai mult lucru decât vor ei să facă, lăsându-le doar puțin timp pentru plăcerile proprii. Dar când împăratul va face investigații, acești pierde-vară, zgârciți și egoiști vor afla că cerul este pentru cei care au fost lucrători și care s-au lepădat de sine de dragul lui Hristos. Nu s-au făcut provizii pentru cei care întotdeauna au avut o grijă specială să se iubească și să se îngrijească pe ei înșiși. Pedeapsa teribilă cu care împăratul îi amenință pe cei de la stânga Lui în acest caz nu este datorită crimelor lor mari. Ei nu sunt condamnați pentru lucruri pe care le-au făcut, ci pentru ceea ce nu au făcut. Nu ați făcut acele lucruri pe care cerul vi le-a dat să le faceți. V-ați făcut propria plăcere și vă puteți lua porția cu cei care-și plac lor înșiși. — Ibid., 27. LB 226.2

Fiice ale binefacerii — Aș vrea să le spun surorilor mele: Fiți fiice ale binefacerii. Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut. Poate că v-ați gândit că dacă veți găsi un copil fără nici un defect l-ați lua ca să-l îngrijiți, dar ca să vă solicitați mintea cu un copil cu greșeli, să-l dezvățați multe lucruri și să-l învățați din nou, să-l învățați stăpânire de sine este o lucrare de care refuzați să vă apucați. Nu este treabă ușoară să-i înveți pe ignoranți, să-ți fie milă și să-i reformezi pe cei care au învățat întotdeauna răul, dar cerul a așezat în calea noastră chiar pe unii ca aceștia. Ei sunt o binecuvântare ascunsă. — Ibid. LB 227.1

Cele cu o adevărată inimă de mamă — Mamele care și-au crescut copiii cu înțelepciune simt povara responsabilității, nu numai pentru copiii lor, dar și pentru cei ai vecinilor. Inima plină de compasiune a unei adevărate mame este alături de toți cei cu care vine în legătură. Cu o hotărâre neclintită, ea încearcă să întoarcă sufletele rătăcite la Hristos. Prin puterea Lui, ea este în stare să facă mult. și cei care nu au copii au datorii de îndeplinit. În cele mai multe cazuri ei pot primi în familiile lor copii orfani și fără locuință. De dragul lui Hristos ei îi pot educa să dezvolte acele virtuți de care este atâta nevoie în lumea noastră. — Manuscript 34, 1899. LB 227.2

Starea micuților neajutorați să apeleze la inima fiecărei mame ca ele să exerseze iubirea de mamă pentru copiii orfani, fără adăpost. Neajutorarea lor apelează la fiecare atribut dat de Dumnezeu naturii omenești. — Medical Missionary, aprilie, 1895. LB 228.1

În atmosfera iubitoare a unui cămin creștin — Există mulți copii care au fost lipsiți de călăuzirea părinților și de influența liniștitoare a unui cămin creștin. Creștinii să-și deschidă inimile și casele pentru acești neajutorați. Lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o ca o datorie individuală nu ar trebui să fie lăsată pe seama vreunei instituții de binefacere sau la voia filantropiei lumii. Dacă acești copii nu au rude în stare să-i îngrijească, membrii bisericii să le asigure cămine. Cel care ne-a făcut a aranjat să fim asociați în familii, iar natura copilului se dezvoltă cel mai bine în atmosfera iubitoare a unui cămin creștin. LB 228.2

Mulți din cei care nu au copii ar putea face o lucrare bună având grijă de copiii altora. În loc de a oferi atenție animalelor de casă, revărsându-și afecțiunea asupra necuvântătoarelor, să dea atenție copilașilor ale căror caractere pot fi formate după asemănarea divină. Îndreptați-vă iubirea asupra membrilor familiei omenești care nu au un cămin. Vedeți pe câți din acești copii puteți să-i creșteți în învățătura și povața Domnului. Mulți vor beneficia ei înșiși în felul acesta. — Ministry of Healing, 203, 204. LB 228.3

De ce răspunderea aparține în primul rând bisericii — Dumnezeu i-a încredințat în grija noastră pe săraci și suferinzi și ei trebuie îngrijiți așa cum i-ar îngriji Hristos. Dumnezeu ar vrea mai degrabă ca această lucrare să fie făcută în diferite biserici decât ca acești nenorociți să depindă atât de mult de instituții deoarece, prin aceasta, bisericile ar face chiar lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o. LB 228.4

Când tații și mamele mor și rămân copiii fără ca să li se asigure existența, orfanii trebuie îngrijiți de biserică. Deschideți-vă inimile, voi, care aveți iubirea lui Hristos și luați-i în căminul vostru. — Manuscript 105, 1899. LB 229.1

Cămine pentru orfani — Când se face tot ce poate fi făcut pentru orfanii din casele noastre, încă se vor afla foarte mulți nevoiași în lume care ar trebui să fie îngrijiți. S-ar putea ca ei să fie zdrențuiți, necivilizați și în aparență neatractivi din toate punctele de vedere, dar ei sunt cumpărați cu un preț și sunt la fel de prețioși în ochii lui Dumnezeu ca și cei mici ai noștri. Ei sunt proprietatea lui Dumnezeu pentru care creștinii sunt responsabili. Dumnezeu spune că sufletele lor “le voi cere din mâna ta.” LB 229.2

Îngrijirea acestor nevoiași este o lucrare bună, totuși, în acest veac al lumii, Domnul nu ne dă instrucțiuni să înființăm instituții mari și costisitoare pentru acest scop. Oricum, dacă sunt printre noi persoane care se simt chemate de Dumnezeu să înființeze instituții pentru îngrijirea copiilor orfani, ele să-și urmeze convingerile datoriei. Numai că, îngrijind de orfanii lumii, ar trebui să apeleze la lume pentru sprijin. Să nu ia de la poporul căruia Domnul i-a dat cea mai importantă lucrare încredințată vreodată oamenilor, aceea de a duce ultima solie de har la toate neamurile, semințiile, limbile și noroadele. Visteria Domnului trebuie să aibă un surplus pentru a susține lucrarea Evangheliei în “ținuturile care sunt dincolo.” LB 229.3

Cei care simt povara înființării acestor instituții să aibă susținători înțelepți care să prezinte nevoile și să strângă fonduri. Lăsați ca oamenii din lume să fie treziți și în bisericile denominaționale să fie prezentate nevoile de către oameni care cred că este necesar să se facă ceva pentru săraci și orfani. În fiecare biserică sunt oameni care se tem de Dumnezeu. Să se facă apel la ei, deoarece lor le-a dat Dumnezeu această lucrare. LB 230.1

Planul unei case de copii nu ar trebui să constea doar în asigurarea hranei și îmbrăcăminții pentru ei, ci și în a-i da în îngrijirea profesorilor creștini care îi vor educa să-L cunoască pe Dumnezeu și pe Fiul Său. Cei care lucrează în acest domeniu ar trebui să fie generoși și inspirați cu entuziasm la crucea Calvarului. Să fie bărbați și femei cu educație și gata de sacrificiu de sine, care vor lucra așa cum a lucrat Hristos pentru cauza lui Dumnezeu și pentru cauza omenirii. — Testimonies for the Church 6:286, 287. LB 230.2

Instituții mici de tip casă — Asemenea instituții, pentru a fi cel mai eficiente, ar trebui să fie modelate cât mai asemănător posibil cu un cămin creștin. În loc de instituții mari, care adună laolaltă un număr mare de copii, să existe instituții mici în diferite locuri, în loc de a fi în sau lângă un orășel sau oraș mare, să fie la țară unde se poate cumpăra teren pentru agricultură, iar copiii pot fi aduși în legătură cu natura și pot beneficia de învățarea vreunei meserii. LB 230.3

Cei care au în grijă o astfel de casă ar trebui să fie bărbați și femei cu educație, mărinimie și sacrificiu de sine, care încep lucrarea din dragoste pentru Hristos și-i educă pe copii pentru El. Sub asemenea îngrijire, cei neglijați și fără adăpost pot fi pregătiți să devină membri folositori ai societății, o onoare pentru Hristos și care, la rândul lor, să-i ajute pe alții. — Ministry of Healing, 205, 206. LB 230.4

Importanța căutării sfatului — Dumnezeu nu-i va binecuvânta pe cei care lucrează fără a se sfătui cu frații lor. Orice adventist de ziua a șaptea care crede că el singur reprezintă un întreg complet și că își poate urma întotdeauna propria gândire și judecată nu trebuie să fie crezut deoarece nu umblă în lumină, după cum Hristos este lumină. Vor fi mulți care nu vor avea un simțământ corect a ceea ce fac. Oamenii au nevoie de idei clare și de spiritualitate profundă. Dumnezeu vrea ca în serviciul Lui fiecare să acționeze cu chibzuință, cântărind motivele care îi inspiră faptele. — Manuscript 26, 1902. LB 231.1

Dacă am asculta de învățătura lui Dumnezeu — Cuvântul lui Dumnezeu este îmbelșugat cu învățătură privitoare la felul în care ar trebui să tratăm văduvele, orfanii, nevoiașii și bieții suferinzi. Dacă toți ar asculta de aceste instrucțiuni, inima văduvei ar cânta de bucurie, copilașii flămânzi ar fi hrăniți, cei săraci ar fi îmbrăcați și cei gata să piară ar fi reînviați. Inteligențele cerești privesc, iar atunci când noi, plini de zel pentru onoarea lui Hristos, ne așezăm în canalul providenței lui Dumnezeu, acești mesageri cerești ne vor împărți o nouă putere spirituală, așa încât vom fi capabili de a combate dificultățile și a triumfa peste obstacole. — Testimonies for the Church 6:284, 285. LB 231.2