Lucrarea de binefacere

Capitolul 28 — Adoptarea copiilor

Familiile să adopte copii — Pentru copiii mai mari este de făcut o lucrare specială. Familii de credința noastră, care pot face acest lucru în biserică, să adopte acești micuți și vor primi o binecuvântare. — Letter 205, 1899. LB 232.1

Există persoane care nu au copii și ar putea face bine adoptând. Cei care nu au responsabilitatea sacră a proclamării Cuvântului și a lucrării directe pentru salvarea sufletelor au datorii în alte ramuri ale lucrării. Dacă sunt consacrați lui Dumnezeu și sunt calificați să modeleze și să cizeleze mințile omenești, Domnul îi va binecuvânta în lucrarea de îngrijire a copiilor altora. LB 232.2

Copiii credincioșilor să fie luați în considerare în primul rând. Între păzitorii Sabatului există familii cu mulți copii care nu sunt îngrijiți corespunzător. Mulți părinți dau dovadă că nu au învățat de la Hristos lecțiile ce i-ar face tutori siguri ai copiilor. Copiii lor nu primesc educație corespunzătoare. Mai există printre noi și copii pe care moartea i-a lipsit de grija părinților. Sunt persoane care ar putea lua unii din acești copii ca să caute să le modeleze și finiseze caracterele potrivit cu principiile Bibliei. — Manuscript 35, 1896. LB 232.3

Dumnezeu are un popor în această lume și sunt mulți care pot adopta copii și-i pot îngriji ca fiind micuții lui Dumnezeu. — Letter 68, 1899. LB 232.4

Copiii credincioșilor — Domnul ar vrea ca fiecare membru al bisericii să considere adoptarea copiilor ai căror părinți au murit în credință o datorie religioasă ce le aparține. Familii să ia acești orfani micuți. — Manuscript 44, 1900. LB 232.5

Sfat dat unei perechi fără copii — Nu ați crezut că vi se cere să vă interesați de alții, să faceți din cazurile lor propriul vostru caz și să manifestați un interes deosebit pentru cei care au cea mai mare nevoie de ajutor. Nu ați întins o mână de ajutor pentru cei nevoiași și cei mai neajutorați. LB 233.1

Dacă ați fi avut copiii voștri, care să solicite exersarea grijii, afecțiunii și iubirii, nu ați fi atât de închiși în voi înșivă și în interesele voastre. Dacă cei care nu au copii și pe care Dumnezeu i-a făcut ispravnici ai bunurilor materiale și-ar deschide inima ca să îngrijească de copiii care au nevoie de iubire, îngrijire, afecțiune și ajutor în bunuri pământești, ei ar fi mult mai fericiți decât sunt astăzi. Atâta timp cât tineri care nu au grija plină de milă a unui tată sau iubirea duioasă a mamei sunt expuși influențelor stricăcioase ale acestor ultime zile, este datoria cuiva să asigure locul tatălui și al mamei pentru unii dintre ei. Învățați să le oferiți iubire, afecțiune și simpatie. LB 233.2

Toți cei care mărturisesc că au un Tată în cer, în care speră să-i îngrijească și în final să-i ia în căminul pe care l-a pregătit pentru ei, trebuie să simtă apăsând asupra lor o obligație solemnă de a fi prieteni pentru cei care nu au nici un prieten, de a fi părinți pentru cei orfani, de a îngriji de văduve și de a fi de un folos practic în această lume făcând bine omenirii. Mulți nu au văzut aceste lucruri într-o lumină corectă. Dacă ei trăiesc doar pentru sine nu vor avea tărie mai mare decât cea pe care o solicită îngrijirea de sine. — Testimonies for the Church 2:328, 329. LB 233.3

Este voia lui Dumnezeu? — Chestiunea adoptării unui copil, în special a unui prunc, implică responsabilitatea cea mai serioasă. Să nu fie privită cu ușurătate…. Întrebarea pe care trebuie să și-o pună fiecare este: Făcând acest lucru îmi voi satisface numai dorințele mele sau este aceasta datoria pe care Domnul mi-a arătat-o? Este aceasta calea Lui sau calea aleasă de mine? Toți trebuie să fie lucrători pentru Dumnezeu. Nimeni nu este scuzat. Talentele pe care le aveți nu vă aparțin pentru a le angaja după cum doriți. Întrebați: Ce ar vrea Domnul să fac cu talentele încredințate? — Manuscript 35, 1896. LB 233.4

Examinați motivele — Avem nevoie să ne studiem cu atenție inimile și să ne studiem motivele. S-ar putea ca egoismul să stimuleze dorința de a face ceea ce pare a fi o faptă altruistă și vrednică de laudă. Motivul pentru care mulți doresc cu nerăbdare să adopte un copil, dorința după un centru în care să-și concentreze afecțiunea descoperă faptul că inima nu le este centrată în Hristos și nu este absorbită de lucrarea Lui. — Manuscript 35, 1896. LB 234.1

Să adopte pastorii copii? — A fost pusă întrebarea dacă soțiile pastorilor ar trebui să adopte copii mici. Eu răspund: Dacă nu este înclinată sau potrivită să se angajeze în lucrarea misionară în afara căminului ei și simte că are datoria să ia copii orfani să îngrijească de ei, poate să facă o lucrare bună. Dar să fie aleși în primul rând copii dintre cei care au fost lăsați orfani de părinți păzitori ai Sabatului. Dumnezeu va binecuvânta bărbații și femeile care, cu inimi binevoitoare, își împart căminul cu aceștia care sunt lipsiți de un cămin. LB 234.2

Dacă soția pastorului poate îndeplini o parte în lucrarea de educare a altora, ea ar trebui să-și consacre puterile lui Dumnezeu, ca o lucrătoare creștină. Să fie un ajutor adevărat pentru soțul ei, ajutându-l în lucrare, dezvoltându-și facultățile intelectuale și ajutând la proclamarea soliei. Calea este deschisă pentru femei umile, consacrate și pline de demnitate, prin harul lui Hristos, să-i viziteze pe cei care au nevoie de ajutor și să reverse lumină asupra sufletelor descurajate. Ele îi pot ridica pe cei doborâți, rugându-se pentru ei și îndreptându-i spre Hristos. Acestea nu ar trebui să-și devoteze timpul și atenția unui micuț neajutorat care cere îngrijire și atenție continuă. Să nu-și lege de bună voie mâinile în felul acesta. — Testimonies for the Church 6:285. LB 234.3

Poate că Dumnezeu a reținut această binecuvântare — O familie bine ordonată și disciplinată va avea o puternică influență spre bine. Dar dacă nu aveți copii, ar putea fi din cauză că Domnul are un scop înțelept reținându-vă această binecuvântare. Nu ar trebui să fie luată ca dovadă că aveți datoria să adoptați un copil. În unele cazuri acest lucru ar putea fi recomandabil. Dacă Domnul vă îndeamnă să luați un prunc și să-l creșteți, atunci datoria este prea clară ca să fie înțeleasă greșit. Dar, ca o regulă, nu ar fi înțelept ca soția unui pastor să se împovăreze cu o asemenea responsabilitate…. LB 235.1

Dacă soția unui pastor este unită cu el în lucrarea de salvare a sufletelor, aceasta este cea mai înaltă lucrare pe care ea o poate face. Dar îngrijirea unui copil mic i-ar absorbi atenția așa încât nu ar putea să participe la întruniri și să lucreze cu succes în vizitare și efort personal. Chiar dacă îl însoțește pe soțul ei, copilul este prea adesea povara gândului și conversației, iar vizita nu are nici un efect. Cei pe care Dumnezeu i-a chemat să fie colaboratorii Lui să nu aibă nici un idol care să le absoarbă gândul și afecțiunea pe care El ar dori să le folosească în altă direcție. — Manuscript 35, 1896. LB 235.2

Păstrează întotdeauna o perspectivă potrivită a responsabilității — În lucrarea pe care o facem trebuie manifestată multă chibzuială. Să nu ne asumăm poveri mari în îngrijirea de prunci. Această lucrare este făcută de alții. Noi avem o lucrare specială de a-i îngriji și a-i educa pe copiii mai avansați în vârstă. Familiile care pot să adopte copilași și vor fi binecuvântați făcând aceasta. — Testimonies for the Church 6:246, 247. LB 235.3