Tragedia veacurilor

31/44

Capitolul 30 — Vrăjmășia dintre om și Satana

“Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3, 15). Sentința divină pronunțată împotriva lui Satana după căderea omului era la rândul ei o profeție, cuprinzând toate veacurile până la sfârțitul timpului și prevestind marele conflict care urma să angajeze toate rasele de oameni ce aveau să locuiască pe fața pământului. TV 505.1

Dumnezeu spune: “Voi pune vrăjmășie”. Această vrăjmășie nu se arată în mod natural. Când omul a călcat Legea divină, firea lui a devenit păcătoasă și el era în armonie, și nu în luptă cu Satana. În mod natural, nu există vrăjmășie între omul păcătos și începătorul păcatului. Amândoi au devenit răi prin apostazie. Cel decăzut nu-și găsește odihnă niciodată, în afară de cazul când câștigă simpatie și sprijin, făcându-i și pe alții să-i urmeze exemplul. Pentru motivul acesta, îngerii căzuți și oamenii nelegiuiți se unesc într-o tovărășie disperată. Dacă Dumnezeu n-ar fi intervenit în mod deosebit, Satana și omul s-ar fi unit într-o alianță împotriva cerului; și, în loc să nutrească vrăjmășie contra lui Satana, întreaga familie omenească s-ar fi unit în împotrivire contra lui Dumnezeu. TV 505.2

Satana l-a dus pe om la păcat, așa cum i-a făcut pe îngeri să se răzvrătească, pentru a-și asigura în felul acesta colaborarea în lupta lui împotriva cerului. Între el și îngerii căzuți n-a fost nici o deosebire în ceea ce privește ura lor față de Hristos; în timp ce toate celelalte puncte erau în discordie, ei erau strâns uniți în opoziția lor contra autorității Conducătorului universului. Dar când Satana a auzit declarația că avea să fie vrăjmășie între el și femeie, între sămânța lui și sămânța ei, a știut că eforturile lui pentru a corupe firea omenească urmau să fie zădărnicite; că prin anumite mijloace omul avea să fie în stare să reziste puterii sale. TV 505.3

Vrăjmășia lui Satana împotriva neamului omenesc este aprinsă pentru că, prin Hristos, el este obiectul iubirii și grijii lui Dumnezeu. El dorește să zădărnicească planul divin pentru răscumpărarea omului, ca să arunce dezonoare asupra lui Dumnezeu, desfigurând și întinând lucrarea mâinilor Sale; el voia să producă amărăciune în ceruri și să umple pământul de blestem și pustiire. Și el arată tot acest rău ca fiind urmarea lucrării lui Dumnezeu prin crearea omului. TV 506.1

Harul pe care Hristos îl sădește în suflet este acela care creează în om vrăjmășia contra lui Satana. Fără acest har transformator și această putere înnoitoare, omul ar fi sclavul lui Satana, un rob totdeauna gata să împlinească pretențiile lui. Dar principiul nou în suflet creează conflict acolo unde până atunci fusese pace. Puterea pe care o împărtășește Hristos îl face pe om în stare să reziste tiranului și uzurpatorului. Pretutindeni unde se vede oroare față de păcat, în loc de iubire față de el, oriunde se rezistă acestor patimi care au pus stăpânire pe suflet și sunt biruite, acolo se vede efectul unui principiu întru totul de sus. TV 506.2

Antagonismul care există între spiritul lui Hristos și spiritul lui Satana s-a dat pe față în modul cel mai pronunțat în felul în care lumea L-a primit pe Isus. Iudeii au ajuns să-L lepede nu atât de mult pentru că a venit fără bogăție lumească, pompă sau grandoare. Ei au văzut că El deținea puterea care avea să facă mai mult decât să compenseze lipsa acestor avantaje exterioare. Însă curăția și sfințenia lui Hristos I-au atras ura celor nelegiuiți. Viața Lui de lepădare de sine și consacrarea Lui fără păcat erau o mustrare continuă pentru un popor mândru și senzual. Aceasta a provocat vrăjmășia împotriva Fiului lui Dumnezeu. Satana și îngerii cei răi s-au unit cu oamenii păcătoși. Toate forțele apostaziei au conspirat împotriva Luptătorului pentru adevăr. TV 506.3

Aceeași vrăjmășie care s-a dovedit față de Maestru s-a manifestat și față de urmașii lui Hristos. Toți aceia care văd caracterul respingător al păcatului și cu putere de sus rezistă ispitei vor trezi cu siguranță ura lui Satana și a supușilor săi. Ura față de principiile cele curate ale adevărului, precum și mustrarea și prigonirea apărătorilor lui vor exista atâta vreme cât există păcat și păcătoși. Urmașii lui Hristos și slujitorii lui Satana nu se pot armoniza. Rușinea crucii nu a încetat. “Toți aceia care vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți” (2 Timotei 3, 12). TV 507.1

Agenții lui Satana lucrează continuu sub conducerea lui pentru a întări autoritatea și a clădi împărăția lui în opoziție cu guvernarea lui Dumnezeu. În scopul acesta, ei caută să-i amăgească pe urmașii lui Hristos și să-i abată de la ascultarea de El. Asemenea conducătorului lor, ei interpretează greșit și pervertesc Scripturile pentru a-și atinge scopul. După cum Satana a încercat să arunce ocara asupra lui Dumnezeu, tot așa și agenții lui caută să calomnieze poporul lui Dumnezeu. Spiritul care L-a dus pe Hristos la moarte îi inspiră și pe cei răi să-i nimicească pe urmașii Lui. Toate acestea sunt prevestite în acea primă profeție: “Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei”. Și aceasta va continua până la încheierea timpului. TV 507.2

Satana își adună toate forțele și aruncă toată puterea în luptă. De ce oare nu întâlnește o împotrivire mai mare? De ce soldații lui Hristos sunt atât de adormiți și indiferenți? Pentru că, în realitate, au o legătură slabă cu Hristos; pentru că sunt atât de lipsiți de Duhul Său. Păcatul nu este pentru ei atât de respingător și de oribil cum a fost pentru Domnul lor. Ei nu se împotrivesc, așa cum a făcut Hristos, cu rezistență hotărâtă și categorică. Ei nu-și dau seama de răul nespus de mare și de răutatea păcatului și sunt orbiți atât de caracterul, cât și de puterea prințului întunericului. Se dă pe față puțină vrăjmășie contra lui Satana și a lucrărilor lui, pentru că este o lipsă de cunoaștere atât de mare cu privire la puterea și la răutatea lui, cât și la marea întindere a luptei sale împotriva lui Hristos și a bisericii Sale. Aici mulți sunt amăgiți. Ei nu știu că vrăjmașul lor este un general puternic, care stăpânește mințile îngerilor răi, și că, prin planuri bine puse la punct și prin mașinații pricepute, el luptă împotriva lui Hristos, pentru a împiedica mântuirea sufletelor. Printre aceia care poartă numele de creștini și chiar printre lucrătorii Evangheliei, rareori se aude vreo referire la Satana, afară poate doar de o menționare incidentală de la amvon. Ei trec cu vederea dovezile activității și succesului lui continuu; ei neglijează multele avertismente cu privire la viclenia lui; ei par să ignore chiar și existența lui. TV 507.3

În timp ce oamenii nu cunosc planurile lui, acest dușman veghetor este în orice clipă pe urmele lor. El se amestecă în toate domeniile căminului, pe toate străzile orașelor noastre, în biserici, în consiliile naționale, în tribunale, încurcând, amăgind, seducând, ruinând pretutindeni sufletele și trupurile bărbaților, femeilor și copiilor, distrugând familii, semănând ură, concurență, luptă, răzvrătire, crimă. Iar lumea creștină pare să privească aceste lucruri ca și când Dumnezeu le-ar fi rânduit și trebuie să existe. TV 508.1

Satana caută continuu să-l învingă pe poporul lui Dumnezeu, dărâmând barierele care-l despart de lume. Israelul din vechime a fost ademenit la păcat atunci când s-a aventurat în asociere interzisă cu păgânii. În același fel este rătăcit și Israelul modern, “a cărui minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă chipul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4, 4). Toți aceia care nu sunt urmașii hotărâți ai lui Hristos sunt slujitorii lui Satana. În inima nerenăscută este iubire față de păcat și o dispoziție de a-l hrăni și a-l scuza. Dar în inima renăscută este ură față de păcat și o rezistență hotărâtă împotriva lui. Când creștinii aleg societatea celor nelegiuiți și necredincioși, ei se expun ispitei. Satana se ascunde și, pe neobservate, trage vălul lui amăgitor pe ochii lor. Ei nu văd că o astfel de tovărășie este intenționată ca să le producă pagube; și dacă devin tot mai asemenea lumii în caracter, în vorbire și în fapte, ei ajung din ce în ce mai orbiți. TV 508.2

Conformarea față de obiceiurile lumii convertește biserica spre lume; ea niciodată nu convertește lumea la Hristos. Prietenia cu păcatul îl va face în mod inevitabil să pară mai puțin respingător. Acela care alege să se unească cu slujitorii lui Satana în curând nu se va mai teme de stăpânul lor. Când pe calea datoriei suntem aduși în încercări, așa cum a fost Daniel la curtea împăratului, putem fi siguri că Dumnezeu ne va ocroti; dar, dacă ne așezăm în calea ispitei, mai curând sau mai târziu vom cădea. TV 509.1

Ispititorul lucrează adesea cu cel mai mare succes prin aceia care sunt cel mai puțin bănuiți că sunt sub stăpânirea lui. Cei înzestrați cu talente și educație sunt admirați și onorați, de parcă aceste calități ar putea înlocui lipsa temerii lor de Dumnezeu sau le-ar da dreptul la favoarea Sa. Talentul și cultura sunt în ele însele darurile lui Dumnezeu, dar, atunci când acestea sunt socotite că pot înlocui evlavia, când în loc să aducă sufletul mai aproape de Dumnezeu îl îndepărtează de El, atunci ele devin un blestem și o cursă. În mintea multora predomină părerea că tot ce apare ca fiind curtenie sau rafinament trebuie, într-un anumit sens, să-I aparțină lui Hristos. Niciodată n-a fost o greșeală mai mare ca aceasta. Aceste calități trebuie să onoreze caracterul oricărui creștin, căci ele vor exercita o influență puternică în favoarea religiei adevărate; dar trebuie să fie consacrate lui Dumnezeu, căci altfel sunt o putere spre rău. Mulți bărbați cu o inteligență cultivată și cu maniere plăcute, care nu se coboară la ceea ce este în general socotit ca o faptă imorală, sunt doar o unealtă lustruită în mâinile lui Satana. Caracterul amăgitor și înșelător al influenței și al exemplului acestora face din ei niște dușmani mult mai periculoși pentru cauza lui Hristos decât cei care sunt necultivați și neștiutori. TV 509.2

Prin rugăciune stăruitoare și prin dependență de Dumnezeu, Solomon a primit înțelepciunea care a provocat uimirea și admirația lumii. Dar a căzut pradă ispitei atunci când s-a îndepărtat de la Izvorul puterii lui și a plecat, încrezându-se în sine. Atunci, puterile minunate, revărsate peste cel mai înțelept dintre regi, au făcut din el doar un mijloc mai eficient al vrăjmașului sufletelor. TV 509.3

Când Satana caută continuu să le orbească mințile față de acest fapt, creștinii să nu uite niciodată că ei “nu se luptă împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6, 12). Avertizarea inspirată străbate veacurile până în timpul nostru: “Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită” (1 Petru 5, 8). “Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului” (Efeseni 6, 11). TV 510.1

Din zilele lui Adam și până în vremea noastră, marele nostru vrăjmaș și-a exercitat puterea de a prigoni și de a distruge. El se pregătește acum pentru ultima lui campanie împotriva bisericii. Toți aceia care caută să-L urmeze pe Isus vor ajunge în conflict cu acest vrăjmaș neînduplecat. Cu cât creștinul imită Modelul divin, cu atât mai sigur va deveni o țintă a atacurilor lui Satana. Toți aceia care sunt angajați în mod activ în lucrarea lui Dumnezeu, căutând să demaște amăgirile celui rău și să-L prezinte pe Hristos înaintea oamenilor, se vor putea uni cu mărturisirea lui Pavel, în care vorbește despre slujirea lui Dumnezeu cu toată umilința sufletului, cu multe lacrimi și ispite. TV 510.2

Satana L-a atacat pe Hristos cu ispitele cele mai amăgitoare și mai cumplite, dar a fost respins de fiecare dată. Acele lupte au fost duse în favoarea noastră; biruințele acelea ne fac pe noi în stare să biruim. Hristos va da putere tuturor acelora care-L caută. Nici un om nu poate fi biruit de Satana fără consimțământul lui. Ispititorul nu are putere să stăpânească voința sau să constrângă sufletul ca să păcătuiască. El poate întrista, dar nu poate contamina. El poate provoca agonie, dar nu poate mânji. Faptul că Hristos a biruit ar trebui să le inspire urmașilor Lui curaj de a lupta bărbătește în lupta împotriva păcatului și a lui Satana. TV 510.3