Tragedia veacurilor

32/44

Capitolul 31 — Lucrarea duhurilor rele

Legătura dintre lumea văzută și cea nevăzută, lucrarea îngerilor lui Dumnezeu și lucrarea duhurilor rele sunt lămurit descoperite în Scripturi și sunt întrețesute cu istoria omenirii. Se vede o tendință crescândă de a nu crede în existența duhurilor rele, în timp ce îngerii sfinți, care “lucrează pentru cei care vor moșteni mântuirea” (Evrei 1, 14), sunt priviți de mulți ca duhuri ale morților. Dar Scriptura nu numai că învață despre existența îngerilor, atât a celor buni, cât și a celor răi, ci prezintă dovezi de netăgăduit că aceștia nu sunt duhuri despărțite de corp ale morților. TV 511.1

Îngerii existau înainte de crearea omului, căci atunci când au fost puse temeliile pământului, “stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie, și fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie” (Iov 38, 7). După căderea omului, îngerii au fost trimiși să păzească pomul vieții, și aceasta s-a petrecut înainte ca o ființă omenească să fi murit. Îngerii sunt superiori oamenilor, căci psalmistul spune că omul a fost făcut “cu puțin mai prejos decât îngerii” (Psalmii 8, 5). TV 511.2

În Scriptură ni se spune despre numărul, despre puterea și slava ființelor cerești, despre legătura lor cu guvernarea lui Dumnezeu, precum și despre legătura lor cu lucrarea de mântuire. “Domnul Și-a așezat scaunul de domnie în ceruri; și Împărăția Lui se întinde peste tot.” Iar profetul spune: “Am auzit glasul multor îngeri în jurul scaunului de domnie”. În prezența Împăratului împăraților, ei așteaptă “îngerii care sunt tari în putere”, “robii Lui care fac voia Lui”, “care ascultă de glasul cuvintelor Lui” (Psalmii 103, 19-21; Apocalipsa 5, 11). Zece mii de ori zece mii și mii de mii erau solii cerești pe care i-a văzut profetul Daniel. Apostolul Pavel a declarat că sunt “o mulțime nenumărată” (Daniel 7, 10; Evrei 12, 22). Ca soli ai lui Dumnezeu, ei aleargă ca “un fulger de lumină” (Ezechiel 1, 14), atât de strălucitoare este slava lor și atât de iute este zborul lor. Fața îngerului care s-a arătat la mormântul Mântuitorului era “ca lumina, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada”, ceea ce i-a făcut pe păzitori să tremure de spaimă și “au rămas ca niște morți” (Matei 28, 3.4). Când Sanherib, asirianul cel îngâmfat, L-a hulit și L-a blestemat pe Dumnezeu și l-a amenințat pe Israel cu distrugerea, “chiar în noaptea aceea a venit îngerul Domnului și a lovit tabăra asirienilor, omorând o sută optzeci și cinci de mii”. Și au fost “uciși toți bărbații puternici și de valoare, conducătorii și căpeteniile din armata lui Sanherib. Astfel s-a întors rușinat în țara lui” (2 Regi 19, 35; 2 Cronici 32, 21). TV 511.3

Îngerii sunt trimiși în misiuni de har la copiii lui Dumnezeu. Astfel, la Avraam au fost trimiși cu făgăduința binecuvântării; la porțile Sodomei, pentru a salva pe Lot cel drept de sub condamnarea groaznică; la Ilie, când era gata să piară de slăbiciune și de foame în pustie; la Elisei, având care și cai de foc, care au înconjurat mica cetate care era asediată de dușmani; la Daniel, când căuta înțelepciune divină la curtea regelui păgân sau când a fost dat pradă leilor; la Petru, amenințat cu moartea în închisoarea lui Irod; la prizonierii din Filipi; la Pavel și la tovarășii lui, în noaptea furtunii pe mare; să deschidă mintea lui Corneliu, pentru a primi Evanghelia; pentru a-l trimite pe Petru cu o solie a mântuirii la acel străin dintre neamuri — în felul acesta, îngerii sfinți au slujit în toate veacurile poporului lui Dumnezeu. TV 512.1

Un înger păzitor este rânduit pentru fiecare urmaș al lui Hristos. TV 512.2

Acești veghetori cerești îl ocrotesc pe cel drept de puterea celui rău. Acest lucru l-a recunoscut Satana atunci când a spus: “Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui?” (Iov 1, 9.10). Instrumentul prin care Dumnezeu îl ocrotește pe poporul Său este prezentat în cuvintele psalmistului: “Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El, și-i scapă din primejdie” (Psalmii 34, 7). Vorbind despre cei care cred în El, Mântuitorul spunea: “Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu” (Matei 18, 10). Îngerii rânduiți să slujească pentru copiii lui Dumnezeu au totdeauna intrare în prezența Sa. TV 513.1

În felul acesta, poporul lui Dumnezeu, expus puterii amăgitoare și răutății neadormite ale prințului întunericului și în lupta cu toate puterile răului, este asigurat de paza neîncetată a îngerilor cerești. Această asigurare nu este dată fără să fie nevoie. Dacă Dumnezeu le-a dat copiilor Săi făgăduința harului și a ocrotirii, a făcut aceasta pentru că există forțe puternice ale răului cărora trebuie să le facă față — forțele numeroase, hotărâte și neobosite ale acelor puteri și răutăți de care nimeni nu trebuie să fie neștiutor sau să nu țină seama de ele. TV 513.2

Spiritele rele, la început create fără păcat, erau egale în natură, putere și slavă cu ființele sfinte, care acum sunt solii lui Dumnezeu. Dar, căzute prin păcat, ele s-au unit pentru dezonorarea lui Dumnezeu și pentru distrugerea oamenilor. Unite cu Satana în răzvrătire și aruncate din ceruri o dată cu el, au colaborat cu el de-a lungul veacurilor în lupta împotriva autorității divine. În Scriptură se spune despre confederația și despre conducerea lor, despre diferitele lor categorii, despre inteligența și despre viclenia lor și despre planurile lor răutăcioase împotriva păcii și fericirii oamenilor. TV 513.3

Istoria Vechiului Testament prezintă în diferite împrejurări descrieri cu privire la existența și lucrarea lor; dar duhurile rele și-au manifestat puterea în modul cel mai izbitor, mai ales în timpul când Hristos a fost pe pământ. Hristos venise să îndeplinească planul întocmit pentru mântuirea omului, dar Satana s-a hotărât să-și susțină dreptul de a stăpâni lumea. El reușise să întemeieze idolatria în toate părțile pământului, în afară de țara Palestinei. În singura țară care nu se supusese ispitei, Hristos a venit să răspândească asupra oamenilor lumina cerului. Aici își disputau supremația două puteri rivale. Isus Și-a întins brațul iubirii, invitându-i pe toți aceia care voiau să găsească iertare și pace în El. Oștile întunericului au văzut că nu aveau puteri nelimitate și au înțeles că, dacă misiunea lui Hristos avea să fie încununată de succes, stăpânirea lor avea să se încheie în curând. Satana răcnea ca un leu înlănțuit și folosea puterea cu îndrăzneală atât asupra corpurilor, cât și asupra sufletelor oamenilor. TV 513.4

Faptul că oamenii au fost luați în stăpânire de demoni este clar arătat în Noul Testament. Persoanele chinuite în felul acesta nu sufereau numai de boala pricinuită de cauze naturale. Hristos știa perfect de bine cu cine avea de a face și recunoștea prezența directă și lucrarea duhurilor rele. TV 514.1

Un exemplu izbitor cu privire la numărul, puterea și răutatea lor, dar și cu privire la puterea și mila lui Hristos este dat în raportul Scripturii referitor la vindecarea demonizaților din Gadara. Acei maniaci nefericiți, rupând toate obstacolele, se zvârcoleau, făceau spume la gură, turbând de furie, umpleau văzduhul de strigătele lor, își făceau rău lor înșiși și îi puneau în primejdie pe toți aceia care erau în jurul lor. Trupurile lor desfigurate și sângerânde, precum și mințile lor rătăcite prezentau o priveliște care îi convenea prințului întunericului. Unul dintre demonii care aveau stăpânire asupra suferinzilor a strigat: “Numele meu este legiune, căci suntem mulți” (Marcu 5, 9). În armata romană, o legiune era formată din trei până la cinci mii de oameni. Și oștile lui Satana sunt împărțite în grupe și o singură grupă căreia aparțineau acești demoni număra nu mai puțin decât o legiune. TV 514.2

La porunca lui Isus, duhurile rele au părăsit victimele, lăsându-le liniștite, supuse, inteligente și blânde la picioarele Mântuitorului. Demonilor le-a fost îngăduit să arunce o turmă de porci în mare; dar, pentru locuitorii Gadarei, pierderea acestora a cântărit mai mult decât binecuvântările pe care Hristos le revărsase, așa că Vindecătorul divin a fost rugat să-i părăsească. Acesta a fost rezultatul pe care Satana a dorit să-l obțină. Aruncând vina pentru pierderea lor asupra lui Isus, el a trezit temerile egoiste ale poporului și i-a împiedicat să as-culte cuvintele Sale. Satana îi acuză continuu pe creștini ca fiind cauza pierderii, a nenorocirii și a suferinței, în loc să lase ca mustrarea să cadă asupra aceluia care o merită — asupra lui și a agenților lui. TV 514.3

Dar planurile lui Hristos n-au fost zădărnicite. El a îngăduit ca duhurile rele să distrugă turma de porci, ca o mustrare pentru iudeii care creșteau aceste animale necurate pentru câștig. Dacă Hristos nu i-ar fi împiedicat, demonii ar fi aruncat în mare nu numai porcii, ci și pe păzitorii și pe proprietarii lor. Ocrotirea atât a păzitorilor, cât și a stăpânilor se datorase numai puterii Sale, folosită, din milă, pentru scăparea lor. Mai mult decât atât, acest eveniment a fost îngăduit să aibă loc pentru ca ucenicii să poată fi martori ai puterii crude a lui Satana atât asupra omului, cât și a animalelor. Mântuitorul dorea ca urmașii Săi să-l cunoască pe vrăjmașul pe care aveau să-l întâlnească, pentru a nu fi amăgiți și biruiți de planurile lui. Voia Sa era, de asemenea, ca oamenii din regiunea aceea să vadă puterea Sa de a rupe robia lui Satana și de a-i elibera pe captivi. Iar când Isus Însuși avea să plece, bărbații aceia eliberați într-un mod atât de minunat rămâneau să vestească mila Binefăcătorului lor. TV 515.1

În Scripturi mai sunt redate și alte împrejurări asemănătoare. Fiica femeii siro-feniciene era chinuită grozav de un demon, pe care Isus l-a alungat prin Cuvântul Său (Marcu 7, 26-30). “Unul stăpânit de un demon, orb și mut” (Matei 12, 22); un tânăr care avea un duh mut, care deseori “îl arunca în foc, și în apă, pentru a-l distruge” (Marcu 9, 17-27); demonizatul care era chinuit de un duh al unui demon necurat (Luca 4, 33-36) a tulburat liniștea Sabatului în sinagoga din Capernaum — toți aceștia au fost vindecați de Mântuitorul milostiv. Aproape în fiecare împrejurare, Hristos S-a adresat demonului ca unei ființe inteligente, poruncindu-i să iasă din victimă și să nu o mai chinuiască. Închinătorii de la Capernaum, văzând marea Sa putere, au fost uimiți și vorbeau între ei, spunând: “Ce înseamnă lucrul acesta? El poruncește cu stăpânire și cu putere duhurilor necurate și ele ies afară!” (Luca 4, 36). TV 515.2

Cei posedați de duhuri rele sunt de obicei reprezentați ca fiind într-o stare de mare suferință; cu toate acestea, sunt și excepții de la această regulă. Pentru a avea putere supranaturală, unii primeau influența satanică. Aceștia, desigur, nu aveau lupte cu demonii. Din această categorie erau aceia care aveau duhul ghicirii — Simon magul, Elima vrăjitorul și femeia aceea care s-a luat după Pavel și Sila la Filipi. TV 516.1

Nimeni nu se găsește într-o primejdie mai mare din partea influenței spiritelor rele decât aceia care, neținând seama de mărturia directă și îndestulătoare a Scripturilor, neagă existența și lucrarea celui rău și a îngerilor lui. Atâta vreme cât suntem în necunoștință cu privire la șiretlicurile lui, ele au un câștig aproape de necrezut; mulți iau seama la sugestiile lor, în timp ce cred că urmează îndemnul propriei înțelepciuni. Pentru motivul acesta, pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, când Satana va lucra cu cea mai mare putere pentru a amăgi și a distruge, el răspândește pretutindeni credința că nu există. Aceasta este metoda lui de a se ascunde pe sine și modul lui de lucru. TV 516.2

De nimic nu se teme atât de mult marele amăgitor ca de faptul că îi vom cunoaște planurile. Și-a ascuns atât de bine adevăratul caracter și scopurile, încât a făcut să fie reprezentat în așa fel ca să nu provoace nici o emoție deosebită în afară de batjocură sau nemulțumire. Îi place să fie descris ca o ființă caraghioasă sau ca o ființă respingătoare, jumătate animal și jumătate om. Îi place să-și audă numele folosit în glumă și batjocură de către aceia care se socotesc inteligenți și cunoscători. TV 516.3

Tocmai pentru că s-a deghizat cu o iscusință desăvârșită se repetă atât de des întrebarea: “Poate exista cu adevărat o astfel de ființă?” Dovada succesului său este faptul că teoriile care socotesc o minciună cele mai lămurite Testimonies ale Scripturilor sunt atât de unanim primite în lumea religioasă. Și datorită faptului că Satana poate stăpâni foarte ușor mințile acelora care nu-și dau seama de influența lui, Cuvântul lui Dumnezeu ne dă atât de multe exemple cu privire la lucrarea lui ruinătoare, descoperindu-ne puterile lui ascunse și, în felul acesta, punându-ne în gardă împotriva atacurilor lui. TV 517.1

Puterea și răutatea lui Satana și a oștirii lui ne-ar putea îngrozi cu adevărat, dacă n-am găsi ocrotire și scăpare în puterea cu mult mai mare a Răscumpărătorului nostru. Ne asigurăm casele cu încuietori și cu zăvoare, pentru a ne apăra proprietatea și viața de oameni nelegiuiți; dar rareori ne gândim la îngerii cei răi care caută continuu intrare la noi și împotriva atacurilor cărora, în puterea noastră, nu avem nici o metodă de apărare. Dacă le îngăduim, ei ne pot lua mintea, pot produce dezordine și suferință în trupurile noastre, ne pot distruge proprietățile și viața. Singura lor bucurie o găsesc în nenorocire și distrugere. Grozavă este starea acelora care se împotrivesc cerințelor divine și se supun ispitelor lui Satana, până când Dumnezeu îi lasă sub stăpânirea duhurilor rele. Dar aceia care Îl urmează pe Hristos sunt totdeauna siguri sub grija Lui ocrotitoare. Îngerii care sunt tari în putere sunt trimiși din cer să-i păzească. Cel nelegiuit nu poate trece de paza pe care Dumnezeu a pus-o în jurul poporului Său. TV 517.2