Evanghelizare

159/168

Înfățișarea personală a evanghelistului

Personalitatea evanghelistului — Din lumina pe care am avut-o, slujba de pastor este o slujbă înaltă și sacră, iar cei care acceptă această poziție trebuie să-L aibă pe Hristos în inima lor și să dea dovadă de dorința serioasă de a-L reprezenta pe Dumnezeu cu vrednicie înaintea poporului în toate faptele lor, în îmbrăcămintea lor și chiar în maniera lor de a vorbi.... Ev 670.3

Cuvintele noastre, acțiunile noastre, comportamentul nostru, îmbrăcămintea noastră, totul trebuie să predice. Noi trebuie să vorbim poporului nu numai prin cuvinte, ci orice lucru care aparține ființei noastre trebuie să fie o predică pentru ei. — Testimonies for the Church 2:615, 618 (1871). Ev 671.1

Suflete pierdute din cauza neglijenței — Un pastor care este neglijent în îmbrăcăminte îi rănește adesea pe cei cu bun-simț și gusturi rafinate. Cei care au defecte în privința aceasta trebuie să-și corecteze greșelile și să fie mai precauți. În cele din urmă, sufletele se vor pierde din cauza neorânduielii pastorului. Prima apariție i-a influențat în mod nefavorabil pe oameni, pentru că nu putea face nici o legătură între înfățișarea pastorului și adevărurile pe care le prezenta, îmbrăcămintea a fost împotriva lui, iar impresia lăsată era că poporul pe care îl reprezenta el era un grup de oameni neglijenți, care nu se interesau de îmbrăcămintea lor, iar ascultătorii nu voiau să aibă nimic de-a face cu astfel de oameni. — Testimonies for the Church 2:613 (1871). Ev 671.2

Gustul, culoarea și mărimea — Unii dintre cei care slujesc lucrurilor sfinte își aranjează îmbrăcămintea în așa fel încât, într-o oarecare măsură, aceasta nimicește influența muncii lor. Există o lipsă de gust privind culoarea și simplitatea corespunzătoare. Care este impresia pe care o face o astfel de îmbrăcăminte? Este aceea că lucrarea în care sunt angajați nu este considerată mai sacră și mai înaltă decât munca obișnuită, ca aratul câmpului. Prin exemplul lui, pastorul coboară lucrurile sacre la nivelul lucrurilor obișnuite. — Testimonies for the Church 2:614 (1871). Ev 671.3

Alegerea culorilor — Îmbrăcămintea de culoare neagră, sau o culoare închisă, va fi mai potrivită pentru un pastor la amvon și va avea o impresie mai bună asupra oamenilor, decât combinarea a două sau trei culori diferite în vestimentație. — Testimonies for the Church 2:610 (1871). Ev 672.1

Bunul simț în îmbrăcăminte și comportament — Noi trebuie să dăm dovadă de bun-simț în îmbrăcăminte și în comportament. Să nu purtăm niciodată haine pătate și dezordonate. — Letter 49, 1902. Ev 672.2

Caracterul unei femei angajate în lucrare este judecat după îmbrăcăminte — Caracterul unei persoane este judecat după stilul de a se îmbrăca. Un gust rafinat și o minte cultivată se vor descoperi prin alegerea unei vestimentații simple și adecvate. Când este unită cu modestia comportamentului, simplitatea decentă în îmbrăcăminte va avea un mare efect, învăluind o tânără în acea atmosferă de reținere sfântă, care va constitui pentru ea un scut ce o va feri de o mie de primejdii. — Educație, 248 (1903). Ev 672.3

Cei necredincioși vor aprecia simplitatea îmbrăcămintei — Mulți se îmbracă la fel ca lumea pentru a avea o influență asupra necredincioșilor, dar fac o greșeală regretabilă. Dacă ei vor să aibă o influență adevărată și salvatoare, să trăiască mărturisirea lor de credință, să-și arate credința prin fapte bune și să facă o deosebire clară între cel creștin și cel lumesc. Cuvintele, îmbrăcămintea, faptele să vorbească despre Dumnezeu. Atunci, asupra tuturor celor din jurul lor va fi revărsată o influență sfântă și chiar și necredincioșii vor lua cunoștință că ei au fost cu Isus. Dacă dorește cineva să aibă o influență care să vorbească în favoarea adevărului, să trăiască după mărturisirea lor de credință și să imite astfel Modelul cel smerit. — Testimonies for the Church 4:633, 634 (1881). Ev 672.4

Mândria în îmbrăcăminte este o pricină de poticnire pentru cei necredincioși — Multe suflete care au fost convinse de adevăr au fost determinate să se hotărască împotriva lui prin mândria și iubirea de lume arătate de surorile noastre. Învățătura predicată apărea clară și armonioasă și ascultătorii simțeau că trebuie să ridice o cruce grea, adoptând adevărul. Când persoanele acestea le-au văzut pe surorile noastre făcând atâta caz de îmbrăcămintea lor, au spus: “Acestea se îmbracă întru totul așa cum ne îmbrăcăm și noi. Ele nu pot crede cu adevărat ce mărturisesc și, la urma urmei, probabil că sunt amăgite. Dacă ele cred că Hristos vine curând, și cazul fiecărui suflet va fi hotărât pentru viață sau moarte veșnică, nu pot să dedice timp și bani pentru a se îmbrăca după moda zilei.” Cât de puțin cunoșteau aceste pretinse surori credincioase despre predica pe care o ținea îmbrăcămintea lor! Ev 672.5

Cuvintele, faptele și îmbrăcămintea noastră sunt zilnic propovăduitori vii, care adună cu Hristos sau împrăștie. Aceasta nu este o chestiune banală, astfel încât să se treacă peste ea cu ironie. Subiectul îmbrăcămintei necesită meditație serioasă și multă rugăciune. Mulți necredincioși socotesc că nu făceau bine permițându-și să fie sclavii modei, dar când îi văd pe unii dintre cei care fac o mare mărturisire de evlavie îmbrăcându-se cum se îmbracă cei din lume, bucurându-se de o societate ușuratică, ei trag concluzia că nu poate fi ceva rău într-o astfel de purtare. — Testimonies for the Church 4:641 (1881). Ev 673.1

O vestimentație simplă nu-i va stânjeni pe cei săraci — Îmbrăcămintea noastră să fie simplă, așa încât, atunci când îi vizităm, cei săraci să nu se simtă stânjeniți de contrastul dintre înfățișarea noastră și înfățișarea lor. — Slujitorii evangheliei, 189 (1915). Ev 673.2

Îmbrăcămintea potrivită profesiei sfinte — Atenția în ce privește îmbrăcămintea este un aspect important și demn de luat în considerare. Pastorul ar trebui să fie îmbrăcat într-o manieră care se potrivește cu demnitatea poziției lui. Unii pastori au dat greș în această privință, în unele cazuri, nu numai că îmbrăcămintea lor a fost dezordonată și lipsită de gust, dar și murdară și neîngrijită. Ev 673.3

Dumnezeul cerurilor, ale cărui brațe mișcă pământul, care ne dă viață și ne păstrează sănătatea este onorat sau dezonorat prin aspectul exterior al celor care slujesc spre slava Sa. — Slujitorii evangheliei, 173 (1915). Ev 674.1