Evanghelizare

Rânduielile sfinte

Doi stâlpi monumentali — Rânduiala botezului și aceea a Cinei Domnului sunt doi stâlpi monumentali, unul fiind în interiorul bisericii, iar celălalt în exteriorul ei. Hristos a întipărit pe aceste rânduieli Numele Dumnezeului celui adevărat. — Manuscript 27a, 1900. Ev 273.2

Cina Domnului este un monument de aducere-aminte neîncetată — Simbolurile casei Domnului sunt simple și ușor de înțeles, iar adevărurile reprezentate de ele au semnificația cea mai adâncă pentru noi. Prin instituirea serviciului Sfintei Cine, pentru a lua locul sărbătorii Paștelui, Domnul Hristos i-a lăsat bisericii Sale un monument de aducere-aminte a marelui Său sacrificiu pentru omenire. El a spus: “Să faceți lucrul acesta în amintirea Mea.” Acesta a fost un moment de tranziție între cele două sisteme, fiind marcat de două mari sărbători. Primul sistem urma să se încheie pentru totdeauna, iar celălalt, pe care tocmai îl instituise, urma să îi ia locul și să continue de-a lungul tuturor vremurilor, ca un monument de aducere-aminte amorții Sale. — The Review and Herald, 22 iunie, 1897. Ev 273.3

Spălarea picioarelor este mai mult decât o formalitate — Noi nu participăm la rânduielile casei Domnului doar pentru a îndeplini o formalitate.... Ev 274.1

El a instituit rânduiala aceasta pentru a ne vorbi continuu despre dragostea pe care, Dumnezeu a manifestat-o pentru noi.... În repetarea acestei rânduieli, un gând se leagă de altul și, astfel, lanțul gândurilor readuce în amintire acele binecuvântări, dovezi de bunătate și favoruri, care au fost primite de la prieteni și frați, dar care s-au pierdut din memorie. Duhul Sfânt, cu puterea Sa înviorătoare și mișcătoare, scoate la iveală lipsa de recunoștință și dragoste ce a încolțit din rădăcina amară a urii. Verigă cu verigă, lanțul memoriei este întărit. Duhul lui Dumnezeu lucrează asupra minții oamenilor. Defectele de caracter, neglijarea datoriilor și lipsa de recunoștință față de Dumnezeu sunt readuse în atenție, iar gândurile sunt aduse la supunerea față de Domnul Hristos. — The Review and Herald, 7 iunie, 1898. Ev 274.2

Pregătirea inimii — În zilele timpurii ale mișcării adventiste, când numărul membrilor noștri era mic, sărbătorirea ceremoniilor sfinte a fost una dintre ocaziile cele mai folositoare. În vinerea de dinaintea sărbătoririi, fiecare membru al bisericii se străduia să înlăture tot ce ar fi putut să-l despartă de frații lui și de Dumnezeu. Inimile erau cercetate îndeaproape, rugăciunile pentru descoperirea divină a păcatului ascuns erau înălțate stăruitor și se făceau mărturisiri cu privire la unele abuzuri în afaceri, la cuvintele necugetate, rostite în grabă și cu privire la păcatele cultivate. Domnul Se apropia de noi și eram întăriți și încurajați într-o mare măsură. — Manuscript 102, 1904. Ev 274.3

Scopul rânduielii spălării picioarelor — Rânduiala spălării picioarelor a fost instituită cu scopul împăcării unii cu alții. Prin exemplul Domnului și învățătorului nostru, ceremonia aceasta umilitoare a fost stabilită ca o rânduială sfântă. Ori de câte ori este îndeplinită, Hristos este prezent prin Duhul Său Sfânt. Duhul acesta este cel care aduce în inimă convingerea cu privire la păcat. Ev 275.1

Când Domnul Hristos a îndeplinit rânduiala aceasta cu ucenicii Săi, toți au fost convinși de păcat, cu excepția lui Iuda. Prin urmare, când Domnul Hristos îi va vorbi inimii noastre, va aduce convingere. Izvoarele sufletului se vor deschide. Mintea va fi întărită, fiind înviorată și pusă în mișcare, va doborî orice barieră care a cauzat dezbinarea și înstrăinarea. Păcatele care au fost săvârșite vor apărea mai distincte ca niciodată, pentru că Duhul Sfânt ne va aduce aminte de ele. Cuvintele lui Hristos: “Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceți”, vor fi înveșmântate într-o putere nouă. — The Review and Herald, 4 noiembrie, 1902. Ev 275.2

Un test de verificare a inimii — Rânduiala spălării picioarelor a fost instituită ca un serviciu religios.... Ea a fost dată pentru a fi un test de verificare a credincioșiei copiilor lui Dumnezeu. Când Israelul modern îndeplinește rânduiala Sfintei Cine, ceremonia aceasta trebuie să preceadă împărtășirea cu simbolurile morții Domnului. Ev 275.3

Rânduiala aceasta a fost dată pentru binele ucenicilor lui Hristos. Domnul Hristos a știut precis ce voia să spună, când a rostit cuvintele “Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu.... Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți.” El a rânduit această lucrare pentru a verifica starea reală a inimii și minții acelora care au participat la ea. — Manuscript 8, 1897. Ev 275.4

Pentru toate timpurile și toate țările — În locul sărbătorii naționale pe care o respectau iudeii, Domnul Hristos a instituit un serviciu memorial, spălarea picioarelor și Sfânta Cină, pentru a fi respectat de ucenicii Săi din toate timpurile și din toate țările. Aceste rânduieli trebuie să repete mereu actul săvârșit de Hristos, pentru ca toți să înțeleagă faptul că slujirea adevărată cere o lucrare lipsită de egoism. — The Signs of the Times, 16 mai, 1900. Ev 275.5

Pentru a fi comemorată adesea — În acest ultim act săvârșit de Hristos, împărtășind cu ucenicii Săi pâinea și vinul, El S-a angajat să le fie Răscumpărător, printr-un legământ nou, în care era scris și pecetluit faptul că toți aceia care îl vor primi pe Hristos, prin credință, vor primi toate binecuvântările pe care le poate oferi Cerul, atât în viața aceasta, cât și în viața viitoare nepieritoare. Ev 276.1

Legământul acesta urma să fie validat prin însuși sângele lui Hristos, preluând locul jertfelor din vechime, care aveau rolul de a păstra mereu jertfa Sa în atenția celor din poporul Său ales. Domnul Hristos a rânduit ca această Cină Sfântă să fie comemorată adesea, cu scopul de a ne aminti de sacrificiul Său pe care l-a făcut prin faptul că și-a dat viața pentru iertarea păcatelor tuturor acelora care vor crede în El și Îl vor primi. Rânduiala aceasta nu trebuie să fie exclusivistă, așa cum ar dori mulți să o facă. Fiecare trebuie să ia parte la ea într-o modalitate publică și, prin participarea aceasta, să spună: “Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal. El și-a dat viața pentru mine, ca să pot fi salvat de la moarte”. — The Review and Herald, 22 iunie, 1897. Ev 276.2

Experiență: O tratare conștiincioasă a unui pastor interesat — În Sabat dimineață, când biserica din _____ sărbătorea Sfânta Cină, fratele _____ era prezent. A fost invitat să ia parte la rânduiala spălării picioarelor, dar a spus că preferă să fie doar martor. El a întrebat dacă participarea la ceremonia aceasta era obligatorie pentru cineva care dorea să ia parte la Sfânta Cină și a fost asigurat de frații noștri că nu era obligatorie și că, dacă dorea, va fi bine-venit la masa Domnului. Sabatul acesta a fost ziua cea mai prețioasă pentru sufletul lui. El a spus că nu avusese niciodată în viață o zi mai fericită ca aceasta. Ev 276.3

După aceea, a dorit să aibă o întrevedere cu mine, iar vizita lui a fost plăcută. Conversația cu el a fost foarte interesantă și am avut o ocazie prețioasă de a ne ruga împreună. Eu cred că el este un slujitor al lui Dumnezeu. I-am dat cărțile mele: Tragedia veacurilor, Patriarhi și profeți, Calea către Hristos. El a părut foarte mulțumit și a dorit să cunoască toată lumina pe care putea să o primească, în scopul de a-i înfrunta pe cei ce se împotriveau credinței noastre. înainte de-a pleca din localitate pentru a se întoarce acasă a fost botezat și va reveni ca să prezinte adevărul în biserica lui. — Letter 23a, 1893. Ev 277.1

Nu o comuniune închisă — Exemplul lui Hristos nu îngăduie ca cineva să fie exclus de la masa Domnului. Este adevărat că păcatul cunoscut în mod public îl exclude pe cel păcătos. Acest fapt este arătat clar de Duhul Sfânt. Totuși, dincolo de această situație, nimeni nu trebuie să judece. Dumnezeu nu le-a lăsat oamenilor dreptul să spună cine trebuie să ia parte la aceste ocazii. Pentru că cine poate să citească inimile? Cine poate deosebi grâul de neghină? — Hristos, Lumina lumii, 656 (1898). Ev 277.2

Poate că vor veni în mijlocul vostru oameni a căror inimă nu este unită cu adevărul și cu sfințirea, dar care ar dori să ia parte la serviciile acestea. Să nu le interziceți. — Manuscript 47, 1897. Ev 277.3

Cu respect — Tot ce este legat de rânduiala aceasta ar trebui să implice o pregătire cât mai bună cu putință. Toate serviciile Sfintei Cine din biserică să fie înălțătoare. Ele nu trebuie să fie îndeplinite în așa fel încât să ajungă la nivelul unor lucrări obișnuite și lipsite de însemnătate.... Bisericile noastre trebuie să fie educate pentru a cultiva un nivel mai înalt de respect și considerație față de serviciul sfânt al lui Dumnezeu. — Manuscript 76, 1900. Ev 277.4

Ceremonia aceasta să nu fie îndeplinită cu indiferență, ci într-o modalitate serioasă, păstrând în atenție scopul și rolul ei. — Manuscript 8, 1897. Ev 278.1

O adunare binecuvântată — Ziua aceasta a fost ocazia cea mai prețioasă de înviorare a sufletului meu. Cei care alcătuiesc mica grupă de aici au organizat o biserică, iar eu m-am întâlnit cu ei pentru a sărbători rânduielile sfinte. Le-am vorbit din Ioan, capitolul 13, și mintea mi-a fost impresionată de idei valoroase cu privire la actul umilinței.... În ritualul acesta simplu se află multe semnificații care nu sunt înțelese și apreciate. Am fost binecuvântată să mă împărtășesc cu simbolurile trupului frânt și ale sângelui vărsat de Mântuitorul nostru cel prețios, care S-a făcut păcat pentru noi, ca să putem ajunge neprihănirea lui Dumnezeu în El. Domnul a fost purtătorul păcatelor noastre. Ev 278.2

Întâlnirea de astăzi a fost o ocazie solemnă pentru toți cei prezenți. Adunarea pentru prezentarea mărturiilor personale a fost excelentă. Fiecare persoană invitată să vorbească a răspuns cu bunăvoință. Știu că Domnul Isus a fost în mijlocul nostru și că cerul întreg a fost mulțumit în timp ce noi urmam exemplul lui Hristos. În astfel de ocazii, Domnul Se manifestă într-o modalitate deosebită pentru a sensibiliza și a supune sufletul, pentru a alunga egoismul și a ne umple cu Duhul Său cel Sfânt și pentru a aduce dragostea, bunătatea și pacea în inimile smerite. Ev 278.3

Când adunarea s-a încheiat și ne-am întors la corturile noastre din pădure, inima ne-a fost cuprinsă de o influență plăcută, duioasă și sfântă. Sufletul meu a fost plin de o pace plăcută. — Manuscript 14, 1895. Ev 278.4