Gânduri despre cartea Apocalipsei

185/263

Capitolul 30 — Apocalipsa 16

Primele patru plăgi nu sunt universale

“Când Hristos își încetează mijlocirea în Sanctuar, mânia Sa neamestecată va fi dezlănțuită împotriva tuturor acelora care se închină fiarei și icoanei ei și primesc semnul ei. (Apocalipsa 14, 9.10.) Plăgile, care au căzut asupra Egiptului atunci când Dumnezeu era pe punctul de a elibera pe Israel, au fost asemănătoare în caracter cu acele judecăți mai teribile și mai întinse care urmează să cadă peste lume chiar înainte de eliberarea finală a poporului lui Dumnezeu. Descriind aceste lovituri îngrozitoare, scriitorul Apocalipsei spune: ‘O rană rea și dureroasă a lovit pe oamenii, care aveau semnul fiarei și care se închinau icoanei ei. Marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare. Apele s-au făcut sânge’. ‘Drept ești Tu, Doamne, ... pentru că ai judecat în felul acesta. Fiindcă aceștia au vărsat sângele sfinților și al proorocilor, le-ai dat și Tu să bea sânge. Și sunt vrednici.’ Apocalipsa 16, 2-6. Condamnând pe poporul lui Dumnezeu la moarte, ei și-au atras vinovăția sângelui lor, ca și când ar fi fost vărsat de propria lor mână. În același fel Hristos a declarat pe iudeii din vremea Sa vinovați de tot sângele sfinților care fusese vărsat din zilele lui Abel; căci ei erau mânați de același duh și căutau să facă aceeași lucrare ca aceea a ucigașilor proorocilor. GA 212.1

În plaga care urmează este dată soarelui puterea ‘să dogorească pe oameni cu focul lui. Și oamenii au fost dogorâți de o arșiță mare.’ Vers. 8, 9. Profeții au descris astfel starea pământului în acest timp înspăimântător: ‘Pământul este întristat, căci bucatele de pe câmp sunt pierdute. Toți pomii de pe câmp s-au uscat ... și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!’ ‘S-au uscat semințele sub bulgări, grânarele stau goale! Cum gem vitele! Cirezile de boi sunt buimace, căci nu mai au pășune; căci au secat pâraiele, și au mâncat focul islazurile pustiei’. ‘În ziua aceea, cântecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulțime de trupuri moarte.’ Ioel 1, 17-20; 1, 10-12; Amos 8, 3. GA 212.2

Aceste plăgi nu sunt generale, căci locuitorii pământului ar fi nimiciți cu totul. Totuși vor fi cele mai îngrozitoare calamități care au fost cunoscute vreodată de muritori. Toate judecățile care au venit peste oameni până la încheierea timpului de har fuseseră amestecate cu milă. Sângele mijlocitor al lui Hristos ferise pe cel păcătos să primească măsura deplină pentru vinovăția lui; dar în judecata finală mânia este revărsată neamestecată cu milă.” — (The Great Controversy, 627-628.) GA 213.1