Gânduri despre cartea Apocalipsei

Plaga a cincea, întunericul care acoperă împărăția fiarei, are loc în momentul în care ar trebui executată pedeapsa de moarte

“Se va cere ca cei puțini, care stau în opoziție cu o instituție a bisericii și cu legea statului, să nu mai fie îngăduiți; că este mai bine să sufere ei decât națiuni întregi să fie aruncate în confuzie și nelegiuire. Același argument a fost adus acum 18 veacuri împotriva lui Hristos, de către ‘conducătorii poporului’. ‘Oare nu vă gândiți că este în folosul nostru’, spunea Caiafa cel nelegiuit, ‘să moară un singur om pentru norod, și să nu piară tot neamul?’ Ioan 11, 50. Acest argument va părea convingător; și, în cele din urmă, se va da un decret împotriva acelora care sfințesc Sabatul poruncii a patra, acuzându-i că merită pedeapsa cea mai aspră și dând poporului libertatea ca, după un anumit timp, să-i omoare. GA 213.2

Cu toate că decretul general a stabilit data când păzitorii poruncii vor fi dați la moarte, vrăjmașii lor vor anticipa, în unele cazuri, decretul, și, înainte de timpul stabilit, vor încerca să le ia viața. Dar nimeni nu poate trece peste păzitorii cei puternici, care stau aproape de fiecare suflet credincios. Unii sunt atacați în fuga lor din orașe și sate; dar săbiile ridicate împotriva lor se frâng și cad fără putere ca un pai. Alții sunt apărați de îngeri sub formă de luptători.... GA 213.3

Deoarece timpul stabilit în decret se apropie, oamenii vor complota să smulgă din rădăcini această sectă urâtă. Se va hotărî ca într-o noapte să se dea lovitura decisivă, care să aducă la tăcere glasul de discordie și de mustrare. GA 214.1

Poporul lui Dumnezeu, unii în celulele închisorilor, alții ascunși în locuri singuratice în păduri și munți — se roagă încă pentru ocrotire divină, în timp ce în toate părțile, legiuni de oameni înarmați, mânați de ostile de îngeri răi, se pregătesc pentru lucrarea de ucidere. Acum este ceasul crizei extreme, când Dumnezeul lui Israel va interveni pentru eliberarea celor aleși ai Săi. Așa zice Domnul: ‘Voi însă veți cânta ca în noaptea când se prăznuiește sărbătoarea, veți fi cu inima veselă, ca cel ce merge, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stânca lui Israel. Și Domnul va face să răsune glasul Lui măreț. Își va arăta brațul gata să lovească în mânia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii și pietrelor de grindină.’ Isaia 30, 29.30. GA 214.2

Cu strigăte de biruință, cu batjocuri și blesteme, mulțimile de oameni răi sunt gata să se arunce asupra prăzii, când, iată, un întuneric des, mai adânc decât întunericul nopții, cade peste pământ. Apoi, un curcubeu, strălucind de slavă, de la tronul lui Dumnezeu, se arată pe cer și pare să înconjure fiecare grupă de rugători. Mulțimile înfuriate se opresc deodată. Strigătele lor batjocoritoare se sting. Obiectele urii lor criminale sunt uitate. Cu presimțiri groaznice, privesc la simbolul legământului lui Dumnezeu și tânjesc să fie ocrotiți de strălucirea lui orbitoare.” — (The Great Controversy, 615-616, 631, 635-636.) GA 214.3