Scrieri timpurii

Descoperirea semnificației Sabatului

James și Ellen White au luat poziție numai datorită dovezilor scripturistice către care mintea lor fusese îndreptată în broșura lui Bates. Apoi, în primul Sabat din aprilie 1847, șapte luni de la momentul în care au început să păzească și să propovăduiască Sabatul zilei a șaptea, Domnul i-a dat o viziune lui E. White la Topsham, statul Maine, în care a fost subliniată importanța Sabatului. Ea a văzut tablele Legii în chivot, în Sanctuarul ceresc, și o aureolă în jurul poruncii a patra. Vezi paginile 32-35 pentru întreaga relatare a acestei viziuni. Poziția luată anterior în urma studierii Cuvântului lui Dumnezeu a fost confirmată. Viziunea a ajutat, de asemenea, la lărgirea conceptului pe care-l aveau credincioșii privind păzirea Sabatului. În această viziune, Ellen White a fost purtată către încheierea timpului și a văzut Sabatul ca fiind marele adevăr de punere la probă, prin care oamenii hotărăsc dacă Îi vor sluji lui Dumnezeu sau vor sluji unei puteri apostate. În 1874, rememorând această experiență, ea a scris: ST xxi.1

“Am crezut adevărul despre subiectul Sabatului înainte să fi văzut ceva în viziune legat de Sabat. Au trecut luni de zile de când începusem să păzesc Sabatul înainte ca să mi se arate importanța și locul său în solia celui de-al treilea înger.” — E. G. White, Letter 2, 1874. ST xxii.1