Scrieri timpurii

Începutul păzirii Sabatului

Pentru a dezvălui istoricul începerii păzirii Sabatului de către primii adventiști, mergem în orașul Washington din inima statului New Hampshire, care se învecinează cu Maine la răsărit și a cărui graniță vestică se află la șaizeci de mile de statul New York. Aici, în 1843, membrii unei biserici creștine independente au auzit și au acceptat predicarea soliei advente. Era un grup entuziast. În mijlocul lor a venit o baptistă de ziua a șaptea, Rachel Oakes, care a împărțit broșuri ce expuneau cerințele obligatorii ale celei de-a patra porunci. În 1844, unii au văzut și au acceptat acest adevăr biblic. Dintre aceștia, William Farnsworth, la un serviciu divin de duminică dimineața, s-a ridicat în picioare și a declarat că intenționează să păzească Sabatul lui Dumnezeu, așa cum era descoperit în porunca a patra. Alte circa douăsprezece persoane i s-au alăturat, luând cu fermitate poziție în favoarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Aceștia erau primii adventiști de ziua a șaptea. ST xx.2

Slujitorul Evangheliei care păstorea această biserică, Frederick Wheeler, a acceptat curând Sabatul zilei a șaptea și a fost primul pastor adventist care a procedat astfel. Un altul, care a predicat solia reveniri lui Hristos, T. M. Preble, și care locuia în același stat, a acceptat adevărul Sabatului și, în februarie 1845, a publicat un articol în Hope of Israel, una dintre publicațiile adventiste, expunând cerințele obligatorii ale celei de-a patra porunci. Joseph Bates, un pastor adventist de seamă care locuia în Fairhaven, Massachusetts, a citit articolul lui Preble și a acceptat Sabatul zilei a șaptea. La scurt timp după aceasta, pastorul Bates a făcut o călătorie la Washington, New Hampshire, pentru a studia acest adevăr nou descoperit împreună cu adventiștii păzitori ai Sabatului, care locuiau acolo. Când s-a întors acasă, era pe deplin convins de adevărul Sabatului. În timp, Bates s-a hotărât să publice o broșură care stabilea cerințele obligatorii ale celei de-a patra porunci. Broșura sa de patruzeci și opt de pagini despre Sabat a fost publicată în august 1846. Un exemplar al acesteia a ajuns în mâinile lui James și Ellen White cam în același timp în care a avut loc căsătoria lor, la sfârșitul lui august. În urma dovezilor scripturistice prezentate acolo, ei au acceptat și au început să păzească Sabatul zilei a șaptea. Despre aceasta, Ellen White a scris mai târziu: “În toamna lui 1846, am început să păzim Sabatul biblic, să-l propovăduim și să-l apărăm”. — Mărturii pentru comunitate 1:75. ST xx.3