Scrieri timpurii

Conferințele importante legate de Sabat

În providența lui Dumnezeu, mai mulți slujitori ai Evangheliei, care păzeau Sabatul și care fuseseră în fruntea propovăduirii acestor nou-descoperite adevăruri, alături de credincioși care îi urmaseră, s-au reunit în 1848, în cadrul a cinci conferințe legate de chestiunea Sabatului. Ei au studiat Cuvântul lui Dumnezeu în perioade în care au postit și s-au rugat. Pastorul Bates, apostolul adevărului legat de Sabat, a luat conducerea în apărarea cerințelor obligatorii ale Sabatului. Hiram Edson și tovarășii săi, care participaseră la unele dintre conferințe, au prezentat cu putere lumina despre Sanctuar. James White, un atent cercetător al profeției, și-a concentrat atenția asupra evenimentelor care trebuie să aibă loc înainte de revenirea lui Isus. La aceste întâlniri au fost puse laolaltă doctrinele fundamentale, pe care le susțin astăzi adventiștii de ziua a șaptea. ST xxii.2

Rememorând această experiență, Ellen White a scris: “Mulți membri ai poporului nostru nu își dau seama ce temelie solidă a fost pusă la baza credinței noastre. Soțul meu, Joseph Bates, ‘părintele Pierce’ [Frați mai vârstnici, care se numărau printre pionieri, sunt amintiți în acest fel în pasajul de față. ‘Părintele Pierce’ era Stephen Pierce, care a slujit în pastorație și în lucrarea administrativă la început (nota ediției originale).], [Hiram] Edson și alții care au fost entuziaști, nobili și credincioși, se numărau printre cei care, după ce a trecut timpul stabilit în 1844, au cercetat adevărul așa cum cauți o comoară ascunsă. M-am întâlnit cu ei, am studiat și ne-am rugat cu seriozitate. Adesea, am rămas împreună până noaptea târziu, alteori chiar toată noaptea, rugându-ne pentru a primi lumină și studiind Cuvântul. Iarăși și iarăși, acești frați s-au reunit pentru a studia Biblia, pentru a-i putea cunoaște înțelesul și a fi pregătiți să o propovăduiască cu putere. Când, în studiul lor, au ajuns la punctul în care au spus ‘nu mai putem face nimic’, Duhul Domnului venea asupra mea, eram luată în viziune și mi se dădea o explicație clară a pasajelor pe care le studiaserăm, cu învățături legate de modul în care urma să lucrăm și să propovăduim cu eficiență. În felul acesta, ne-a fost oferită lumină care ne-a ajutat să înțelegem Scripturile în privința lui Hristos, a misiunii și preoției Sale. Mi-au fost clarificate numeroase adevăruri care se întindeau din acel moment până la vremea la care vom intra în cetatea lui Dumnezeu, iar eu le-am dat și altora instrucțiunile pe care mi le dăduse Domnul. ST xxii.3

În tot acest timp, nu am putut să înțeleg raționamentul fraților. Se părea că mintea mea era blocată și nu am putut pricepe înțelesul textelor din Scriptură, pe care le studiam. Aceasta a fost una dintre cele mai mari tristeți ale vieții mele. Am avut această stare a minții până când toate punctele principale ale credinței noastre au fost clarificate pentru mintea noastră, în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Frații știau că, atunci când nu eram în viziune, nu puteam înțelege aceste chestiuni, și au acceptat descoperirile oferite, ca fiind o lumină venită direct din cer.” — Selected Messages 1:206, 207. ST xxiii.1

Așa a fost așezată temelia doctrinală a Bisericii Adventiste de Ziua a șaptea, prin studierea cu credincioșie a Cuvântului lui Dumnezeu, iar când pionierii nu mai puteau înainta, lui Ellen White i se dădea lumină care ajuta la explicarea dificultăților întâlnite de ei și deschidea calea pentru continuarea studiului. Viziunile au pus, de asemenea, amprenta aprobării lui Dumnezeu asupra concluziilor corecte. Astfel, darul profetic a acționat pentru a corecta greșelile și a confirma adevărul. (Vezi Gospel Workers, 302.) ST xxiii.2