Divina vindecare

Puterea voinței

Cel ispitit trebuie să înțeleagă adevărata forță a voinței. Aceasta este puterea stăpânitoare din firea omului — puterea de decizie, puterea alegerii libere. Totul depinde de acțiunea corectă a voinței. Dorințele de bine și puritate sunt bune în sine; dar, dacă ne oprim aici, ele nu vor sluji la nimic. Mulți se vor îndrepta către ruină, în timp ce speră și doresc să-și învingă înclinațiile rele. Ei nu-și predau voința lui Dumnezeu. Ei nu fac alegerea de a-I sluji. DV 176.1

Dumnezeu ne-a dat puterea de a alege liber; ne-o putem exercita, căci este a noastră. Noi nu ne putem schimba inimile, nu ne putem controla gândurile, pornirile, afecțiunile. Nu ne putem face pe noi înșine curați, potriviți pentru serviciul lui Dumnezeu. Dar putem alege să-I slujim lui Dumnezeu, Îi putem da voința noastră; atunci va lucra în noi voința și înfăptuirea după bunul Său plac. Astfel, întreaga noastră fire va fi adusă sub controlul lui Hristos. DV 176.2

Prin corecta exercitare a voinței, poate fi făcută o schimbare totală în viață. Predându-ne voința în mâinile lui Hristos, ne aliem cu puterea divină. Primim tărie de sus pentru a ne păstra statornici. O viață curată și nobilă, o viață de biruință asupra apetitului și lascivității este posibilă pentru oricine își va uni voința slabă și șovăitoare a omului, cu voința atotputernică și neclintită a lui Dumnezeu. DV 176.3

Aceia care se luptă împotriva puterii apetitului ar trebui să fie instruiți în ce privește principiile unei viețuiri sănătoase. Ar trebui să li se arate că încălcarea legilor sănătății, prin crearea unor stări morbide și a unor pofte anormale, pune temelia obiceiului de a consuma alcool. Numai trăind în ascultare de principiile sănătății pot ei spera să fie eliberați de dorința de a lua stimulenți nenaturali. Atâta timp cât depind de tăria divină pentru a rupe legăturile poftei, ei trebuie să coopereze cu Dumnezeu prin ascultare de legile Sale, atât de cele morale, cât și de cele fizice. DV 176.4

Aceia care doresc o reformă ar trebui să primească de lucru. Cei care sunt în stare să muncească nu ar trebui să fie învățați să aștepte gratuit hrană, îmbrăcăminte și adăpost. Pentru binele lor, dar și pentru al altora, trebuie găsit un mod prin care să poată plăti cumva pentru ceea ce primesc. Încurajați orice efort de a se întreține singuri. Acest lucru va întări respectul de sine și o independență cu o motivație nobilă. Iar ocuparea minții și trupului într-o muncă utilă este esențială ca pavăză împotriva ispitei. DV 177.1