Divina vindecare

Lucrarea personală

Hristos nu a neglijat nici o ocazie de a vesti Evanghelia mântuirii. Ascultați cuvintele Sale minunate către acea femeie din Samaria. El stătea lângă fântâna lui Iacov când a venit femeia să scoată apă. Spre surprinderea ei, El i-a cerut un serviciu. “Dă-Mi să beau”, a zis El. Dorea o înghițitură de apă rece și voia, de asemenea, să deschidă o cale prin care să-i poată da apa vieții. “‘Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?’ — Iudeii n-au legături cu Samaritenii. Drept răspuns, Isus i-a zis: ‘Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, și Cine este Cel ce-ți zice: “Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie’.... ‘Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică’.” (Ioan 4, 7-14.) DV 27.1

Cât interes a manifestat Hristos numai față de această femeie! Cât de hotărâte și elocvente au fost cuvintele Sale! Când le-a auzit, femeia și-a lăsat găleata și s-a dus în cetate, spunându-le prietenilor ei: “Veniți să vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” Citim mai departe că “mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus.” (Versetul 29.39.) Și cine poate aprecia ce influență au avut aceste cuvinte pentru salvarea de suflete în anii care au trecut de atunci? DV 28.1

Oriunde se deschid inimile pentru a primi adevărul, Hristos este gata să le dea învățătură. El le descoperă pe Tatăl și slujirea care este acceptată de Cel ce citește inima. Pentru aceștia, El nu folosește nici o pildă. El le spune, ca și femeii de la fântână: “Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela”. DV 28.2