Divina vindecare

Învățând principiile sănătății

Lucrătorii Evangheliei ar trebui, de asemenea, să fie în stare să dea instrucțiuni în ce privește principiile unei viețuiri sănătoase. Boala se află pretutindeni și multe cazuri pot fi prevenite dând atenție legilor sănătății. Oamenii au nevoie să vadă care sunt urmările respectării principiilor sanitare asupra bunăstării lor fizice, atât pentru viața aceasta, cât și pentru aceea ce va veni. Ei trebuie să fie conștientizați în privința vasului omenesc care a fost pregătit de Creatorul lor, ca să fie locul în care să poată locui El și peste care să fim administratori credincioși. Trebuie să fie impresionați de adevărul cuprins în cuvintele Sfintei Scripturi: DV 146.1

“Căci noi suntem templul Dumnezeului Celui viu, cum a zis Dumnezeu: ‘Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu’.” (2 Corinteni 6, 16.) DV 146.2

Mii de oameni au nevoie și ar primi cu bucurie instrucțiuni cu privire la metodele simple de tratare a celor bolnavi — metode care să ia locul consumului de medicamente otrăvitoare. Este o mare nevoie de învățătură în ce privește reforma alimentară. Obiceiurile greșite de a mânca și de a folosi alimente nesănătoase nu sunt răspunzătoare doar într-o mică măsură pentru necumpătare, crime și nenorocirile care sunt un blestem pentru lume. DV 146.3

Când dați învățătură despre principiile sănătății, păstrați viu înaintea minții marele obiectiv al reformei — că scopul său este de a asigura cea mai înaltă dezvoltare a corpului, minții și sufletului. Arătați că legile naturii corpului nostru, fiind date de Dumnezeu, există pentru binele nostru; că supunerea față de ele aduce fericirea în această viață și ajută în pregătirea pentru viața viitoare. DV 146.4

Îndrumați-i pe oameni să studieze manifestarea iubirii și înțelepciunii lui Dumnezeu în lucrările naturii umane. Îndrumați-i să studieze acel organism minunat, cel omenesc, și legile de care este guvernat. Aceia care văd dovezile iubirii lui Dumnezeu, care înțeleg ceva din înțelepciunea și bunătatea care rezultă din legile Sale și care văd rezultatele ascultării vor ajunge să privească datoriile și obligațiile lor dintr-un punct de vedere complet diferit. În loc să considere păzirea legilor sănătății ca o chestiune de sacrificiu sau tăgăduire de sine, ei o vor privi ca pe ceea ce este, de fapt, o neprețuită binecuvântare. DV 147.1

Fiecare lucrător al Evangheliei ar trebui să simtă că a instrui pe oameni în principiile viețuirii sănătoase este o parte din lucrarea ce i s-a încredințat. Este mare nevoie de această lucrare, iar lumea este deschisă pentru ea. DV 147.2

Există pretutindeni o tendință ca lucrarea organizațiilor să înlocuiască efortul individual. Înțelepciunea omenească tinde spre concentrare, centralizare, spre construirea unor mari biserici și instituții. Mulțimile lasă lucrarea de binefacere în grija instituțiilor și organizațiilor; ei își scuză prin acest lucru lipsa de legătură cu lumea, iar inimile lor se răcesc. Devin preocupați de ei înșiși și ajung nepăsători. Iubirea de Dumnezeu și de oameni moare în suflet. DV 147.3

Hristos încredințează urmașilor Săi o lucrare individuală — o lucrare care nu poate fi înfăptuită prin procură. Slujirea celor bolnavi și celor săraci, vestirea Evangheliei celor pierduți nu trebuie lăsate în seama comitetelor sau organizațiilor de binefacere. Răspunderea individuală, efortul individual, sacrificiul personal, aceasta este cerința Evangheliei. DV 147.4

“Ieși la drumuri și la garduri și pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre”, este porunca lui Hristos, “ca să mi se umple casa.” (Luca 14, 23.) El îi aduce pe oameni în contact cu aceia pe care caută să-i binecuvânteze. “Să aduci în casa ta pe nenorociții fără adăpost”, spune El. “Dacă vezi pe un om gol, acoperă-l”. “Își vor pune mâinile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoșa.” (Isaia 58, 7; Marcu 16, 18.) Prin contact direct, prin slujire personală trebuie împărtășite binecuvântările Evangheliei. DV 147.5

Când a dăruit lumină poporului Său din vechime, Dumnezeu nu a lucrat în mod exclusiv printr-o clasă socială anume. Daniel era un prinț din Iuda. Și Isaia era descendent regal. David a fost un păstor, Amos a fost văcar, Zaharia rob în Babilon, Elisei lucrător al pământului. Domnul a ridicat ca reprezentanți ai Săi profeți și prinți, dintre cei nobili și cei de condiție umilă, și i-a învățat adevărurile pe care urma să le dea lumii. DV 148.1

Fiecărui om care devine părtaș al harului, Domnul îi încredințează o lucrare pentru alții. Trebuie să stăm fiecare în locul nostru, cu sarcina ce ne revine, zicând: “Iată-mă, trimite-mă.” (Isaia 6, 8.) Răspunderea stă asupra tuturor — asupra slujitorului Cuvântului, infirmierei misionare, medicului creștin, creștinului de rând, fie el comerciant sau fermier, jurist sau mecanic. Este lucrarea noastră aceea de a le descoperi oamenilor Evanghelia mântuirii lor. Orice întreprindem ar trebui să servească drept mijloc pentru atingerea acestui scop. DV 148.2

Aceia care primesc lucrarea ce le-a fost încredințată nu vor fi numai o binecuvântare pentru alții, ci vor fi ei înșiși binecuvântați. Conștiinciozitatea datoriei pe care o duc cu bine la îndeplinire va avea o influență directă asupra propriilor lor suflete. Cel disperat va uita de disperarea sa, cel slab va deveni puternic, cel neștiutor va deveni cunoscător și toți vor găsi un ajutor nesecat în Acela care i-a chemat. DV 148.3

Biserica lui Hristos este organizată în vederea slujirii. Deviza ei este cuvântul “lucrare”. Membrii săi sunt ostași care trebuie pregătiți pentru luptă, sub conducerea Căpeteniei mântuirii lor. Slujitorii creștini, medicii, învățătorii au o lucrare mai mare decât au crezut mulți. Ei nu au numai datoria de a sluji poporului, ci și de a-i învăța pe oameni cum să lucreze. Ei nu trebuie doar să dea învățătură în ce privește principiile corecte, ci să-i educe pe ascultătorii lor să împărtășească și altora aceste principii. Adevărul care nu este trăit, care nu este comunicat, își pierde puterea dătătoare de viață, virtuțile sale vindecătoare. Binecuvântarea sa poate fi reținută numai în măsura în care este dată și altora. DV 148.4

Monotonia serviciului nostru divin trebuie să înceteze. Fiecare membru al bisericii trebuie să fie angajat într-un sector de slujire pentru Maestru. Unii nu pot face atât de mult ca alții, însă fiecare ar trebui să-și dea toată silința pentru a respinge avalanșa de boli și nenorociri care se revarsă asupra lumii noastre. Mulți ar dori să lucreze, dacă ar fi învățați cum să înceapă. Ei trebuie să fie instruiți și încurajați. DV 149.1

Fiecare biserică ar trebui să fie o școală de pregătire a lucrătorilor creștini. Membrii ei ar trebui să fie învățați cum să facă ședințe de lecturi biblice, cum să conducă și să predea la școala de Sabat, cum să-i ajute cel mai bine pe cei săraci și să îngrijească de cei bolnavi, cum să lucreze pentru cei neconvertiți. Ar trebui să existe școli sanitare, școli de gastronomie și cursuri în diverse domenii ale lucrării de ajutorare creștină. N-ar trebui doar să se predea, ci să se lucreze efectiv sub supravegherea unor instructori experimentați. Învățătorii să deschidă calea, lucrând în mijlocul poporului, iar ceilalți, alăturându-li-se, vor învăța din exemplul dat de aceștia. Exemplul este mai valoros decât multe precepte. DV 149.2

Toți să-și cultive puterile fizice și mintale la capacitatea lor maximă, pentru a putea lucra pentru Dumnezeu acolo unde îi va chema providența Sa. Același har care a venit de la Hristos la Pavel și Apolo, și i-a consacrat ca somități pe tărâm spiritual, va fi oferit astăzi creștinilor misionari devotați. Dumnezeu dorește ca fiii Săi să aibă discernământ și cunoștințe, pentru ca slava Sa să poată fi descoperită în lumea noastră cu o claritate și o putere imposibil de trecut cu vederea. DV 149.3

Lucrătorii educați, care sunt consacrați lui Dumnezeu, pot sluji în mult mai multe feluri și pot efectua o lucrare mult mai extinsă decât aceia care sunt needucați. Disciplina minții lor îi plasează pe un teren avantajos. Însă și aceia care nu au nici talente mari, nici o educație prea înaltă pot lucra acceptabil pentru alții. Dumnezeu îi va folosi pe acei bărbați care doresc să fie folosiți. Nu persoanele cele mai strălucite și cele mai talentate sunt acelea a căror lucrare produce rezultatele cele mai mari și mai trainice. Este nevoie de bărbați și femei care au auzit o solie din cer. Cei mai eficienți lucrători sunt aceia care dau curs invitației: “Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine.” (Matei 11, 29.) DV 150.1

Misionarii inimoși sunt cei de care este nevoie. Cel a cărui inimă o atinge Dumnezeu este umplut de o dorință arzătoare, îndreptată către aceia care n-au cunoscut niciodată iubirea Sa. Condiția lor îl umple cu un simțământ al nenorocirii acestora pe care îl resimte personal. Luându-și propria viață în mâini, el pornește ca sol trimis și inspirat de cer, pentru a înfăptui o lucrare la care pot coopera și îngerii. DV 150.2

Dacă aceia cărora Dumnezeu le-a încredințat talente intelectuale mari folosesc aceste daruri într-un scop egoist, ei vor fi lăsați, după o perioadă de încercare, să urmeze propria lor cale. Dumnezeu îi va primi pe bărbații care nu par să fie atât de bogat înzestrați, care nu prea au încredere în ei înșiși, și îi va face tari pe cei slabi, pentru că ei au încredere că El va face ceea ce ei înșiși nu pot săvârși. Dumnezeu va accepta serviciul făcut din toată inima și va îndrepta El Însuși deficiențele. DV 150.3

Adesea, Domnul și-a ales colaboratorii dintre bărbații care au avut ocazia să obțină numai o educație școlară limitată. Acești oameni și-au folosit puterile cu cea mai mare sârguință, iar Domnul a răsplătit fidelitatea lor în lucrarea Sa, zelul și setea lor de cunoaștere. El a fost martor când ei au vărsat lacrimi și le-a auzit rugăciunile. Așa cum binecuvântările Sale au venit asupra robilor de la curțile Babilonului, tot așa dă El înțelepciune și cunoștințe lucrătorilor Săi de astăzi. DV 150.4

Prin harul lui Hristos, bărbații cărora le lipsea educația primită în sistemul de învățământ, și care erau umili ca poziție socială, au avut uneori un succes minunat în lucrarea de câștigare de suflete pentru El. Secretul succesului a fost încrederea lor în Dumnezeu. Ei au învățat zilnic de la Acela care este minunat la sfat și puternic ca nimeni altul. DV 151.1

Asemenea lucrători trebuie să fie încurajați. Domnul îi aduce în legătură cu cei care se bucură de înzestrări superioare, pentru a umple golurile lăsate de alții. Agerimea lor de a vedea ce e de făcut, disponibilitatea lor de a-i ajuta pe cei în nevoie, cuvintele și faptele lor pline de bunătate deschid uși care aduc mult folos, uși care altfel ar rămâne închise. Ei se apropie de cei aflați în necaz, iar influența convingătoare a cuvintelor lor are puterea de a atrage multe suflete tremurătoare către Dumnezeu. Lucrarea lor arată ce-ar putea face mii de alți oameni numai dacă ar vrea. DV 151.2