Divina vindecare

O viață mai largă

Nimic nu va trezi un zel plin de jertfire de sine, nu va lărgi și întări caracterul într-o așa măsură ca angajarea în lucrarea pentru alții. Mulți dintre cei ce mărturisesc că sunt creștini, căutând legături în cadrul bisericii, se gândesc numai la ei înșiși. Ei doresc să se bucure de tovărășie în sânul bisericii și de grijă pastorală. Devin membri ai unor biserici mari și prospere și se mulțumesc să facă puțin pentru alții. În acest fel, ei își răpesc cele mai prețioase binecuvântări. Mulți ar avea un mare câștig dacă și-ar sacrifica prieteniile lor plăcute, care îi conduc la comoditate. Ei trebuie să meargă acolo unde este nevoie de descătușarea energiei lor în lucrarea creștină și unde pot învăța să poarte răspunderi. DV 151.3

“Purtați-vă sarcinile unii altora, și veți împlini astfel legea lui Hristos.” (Galateni 6, 2.)

Copacii care sunt înghesuiți unii într-alții nu cresc sănătoși și puternici. Grădinarul îi replantează, pentru ca aceștia să aibă spațiu pentru a se putea dezvolta. O lucrare similară va fi folositoare pentru mulți membri din bisericile mari. Ei au nevoie să fie aduși acolo unde vor fi chemați să depună un efort creștin activ. Ei își pierd viața spirituală, devenind niște pigmei ineficienți, din pricina lipsei de lucrare jertfitoare de sine pentru alții. Replantați într-un anumit câmp misionar, ei ar crește puternici și viguroși. DV 152.1

Dar nimeni nu trebuie să aștepte până când este chemat în vreun câmp aflat departe, înainte să înceapă să-i ajute pe alții. Uși pentru slujire se deschid pretutindeni. Toți cei din jur au nevoie de ajutorul nostru. Văduva, orfanul, cel bolnav și cel muribund, cel îndurerat și cel descurajat, cel neștiutor și cel de la periferia societății, toți aceștia se găsesc pretutindeni. DV 152.2

Ar trebui să simțim că este datoria noastră specială aceea de a lucra pentru cei ce trăiesc în vecinătatea noastră. Studiați modul în care puteți să-i ajutați cel mai bine pe cei care nu manifestă nici un interes pentru lucrurile religioase. Când vă vizitați prietenii și vecinii, arătați-vă interesul atât pentru bunăstarea lor spirituală, cât și pentru cea vremelnică. Vorbiți-le despre Hristos ca Mântuitor care iartă păcatul. Invitați-vă vecinii acasă și citiți împreună cu ei din prețioasa Biblie și din cărți care îi explică adevărurile. Invitați-i să vi se alăture în cântare și rugăciune. Însuși Hristos va fi prezent la aceste mici adunări, după cum a făgăduit, iar inimile vor fi atinse de harul Său. DV 152.3

Membrii bisericii ar trebui să se autoeduce să facă această lucrare. Acest lucru este la fel de vital ca și salvarea sufletelor aflate în întuneric, în țări străine. În timp ce unii simt povara pentru sufletele aflate departe, mulți dintre cei care stau acasă ar trebui să simtă povara sufletelor prețioase care trăiesc în jurul lor și să lucreze tot atât de sârguincios pentru mântuirea lor. DV 152.4

“Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” (Luca 19, 10.)

Mulți regretă că duc o viață îngustă. Dar ei înșiși ar putea să-și facă viața mai plină și mai influentă, dacă ar dori aceasta. Aceia care îl iubesc pe Isus cu inima, mintea și sufletul și pe aproapele lor ca pe ei înșiși au un câmp larg în care să-și folosească talentul și influența. DV 153.1