Divina vindecare

Puterea exemplului

Medicul care slujește în căminele oamenilor, veghind la căpătâiul celor bolnavi, ușurându-le suferința, trăgându-i înapoi de pe marginea mormântului, rostind cuvinte de speranță celor aflați pe moarte, câștigă încrederea și afecțiunea lor, așa cum puțini o pot face. Nici slujitorului Evangheliei nu-i sunt încredințate posibilități atât de mari sau o influență care să ajungă la rezultate atât de înalte. DV 132.1

Exemplul medicului, și în aceeași măsură învățătura pe care o dă, ar trebui să fie o putere pozitivă, de partea binelui. Cauza reformei cheamă bărbați și femei ale căror conduite sunt o ilustrare a stăpânirii de sine. Modul în care trăim principiile întipărite în minte este ceea ce le dă greutate. Lumea are nevoie de o demonstrație practică a ceea ce poate face harul lui Dumnezeu pentru a le reda oamenilor noblețea pierdută, dându-le stăpânire asupra lor înșile. Nu este nimic de care lumea să aibă mai mare nevoie ca o cunoaștere a puterii mântuitoare a Evangheliei, descoperite în vieți trăite asemenea lui Hristos. DV 132.2

Medicul este adus neîncetat în contact cu aceia care au nevoie de tărie și încurajare, printr-un exemplu de corectitudine. Mulți sunt slabi în ce privește puterea morală. Le lipsește stăpânirea de sine și sunt biruiți ușor de ispită. Medicul nu poate ajuta aceste suflete decât dacă descoperă în propria sa viață o fermitate a principiilor care îl face în stare să triumfe asupra oricărui obicei vătămător și patimă degradantă. În viața sa trebuie să se vadă lucrarea unei puteri care este de origine divină. Dacă nu izbutește în acest punct, oricâtă tărie ar avea cuvintele sale și oricât de convingătoare ar fi, influența sa va da mărturie pentru rău. DV 133.1

Mulți care au devenit epave morale din pricina propriilor lor obiceiuri greșite caută consiliere medicală și tratament. Ei sunt vătămați, slabi și răniți, dându-și seama de nebunia lor și de incapacitatea de a birui. Aceștia nu ar trebui să mai aibă în preajmă nimic care să le nutrească aceleași gânduri și sentimente care i-au făcut să decadă. Ei au nevoie să respire o atmosferă a curățeniei, a gândurilor nobile și înălțătoare. Ce răspundere înfricoșătoare stă asupra celor care ar trebui să le dea un exemplu corect, dar nu sunt nici ei decât robi ai obiceiurilor vătămătoare, influența lor conferind ispitei un plus de tărie! DV 133.2