Divina vindecare

Medicul și lucrarea cumpătării

Mulți care își ruinează sufletul și trupul prin folosirea tutunului sau prin intoxicare alcoolică ajung sub îngrijirea medicului. Medicul care este credincios răspunderii pe care o are trebuie să le arate acestor pacienți cauza suferințelor lor. Dar, dacă el însuși folosește tutun sau băuturi alcoolice, ce greutate vor avea cuvintele sale? Când el are înaintea ochilor propria sa îngăduință, nu va șovăi el oare să pună degetul pe rană în viața pacientului său? Câtă vreme și el folosește aceste lucruri, cum îi va putea convinge pe tineri de efectele lor nocive? DV 133.3

Cum poate trece un medic în comunitate drept un exemplu de curățenie și stăpânire de sine, cum poate fi el un lucrător eficient pentru cauza cumpătării, când își îngăduie el însuși un obicei rău? Cum poate sluji el așa cum se cuvine la căpătâiul celor bolnavi și celor muribunzi, când propria sa respirație este respingătoare, încărcată de izul de alcool sau tutun? DV 134.1

Câtă vreme își provoacă tulburări nervoase și își întunecă mintea, folosind narcotice toxice, cum ar putea fi demn de încrederea pe care o primește ca fiind un medic priceput? Ce sarcină imposibilă este pentru el aceea de a avea o judecată rapidă sau de a opera cu precizie! DV 134.2

Dacă el nu păzește acele legi care îi guvernează propria făptură, dacă el alege să-și satisfacă o plăcere egoistă în detrimentul sănătății minții și corpului, nu se recunoaște el oare nepotrivit pentru a primi răspunderea față de viețile omenești? DV 134.3

Oricât de priceput și credincios ar putea fi un medic, există în experiența sa și multe descurajări și înfrângeri aparente. Adesea, străduințele sale nu reușesc să obțină ceea ce a dorit el atât de mult. Deși sănătatea este readusă pacienților săi, este posibil ca acest lucru să nu fie de un real folos pentru ei înșiși sau pentru lume. Mulți își recapătă sănătatea numai pentru a repeta îngăduințele care au provocat boala. Ei se aruncă din nou, cu aceeași plăcere de mai înainte, în cercul închis al îngăduinței de sine și al nebuniei. Lucrarea pe care a făcut-o medicul pentru ei pare un efort risipit în vânt. DV 134.4

Hristos a avut aceeași experiență, dar, cu toate acestea, nu și-a încetat eforturile pentru vreun suflet cuprins de suferință. Dintre cei zece leproși care au fost curățiți, numai unul a apreciat darul — și acesta era străin și chiar samaritean. Numai de dragul aceluia singur, Hristos i-a vindecat pe toți zece. Dacă medicul nu are parte de o experiență mai bună decât cea pe care a avut-o Mântuitorul, să învețe o lecție de la Medicul șef. Despre Hristos stă scris: “El nu va slăbi, nici nu se va lăsa”. “Va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora.” (Isaia 42, 4; 53, 11.) DV 134.5

Dacă nu s-ar fi găsit decât un singur suflet care să fi acceptat Evanghelia harului Său, pentru a-l salva, Hristos ar fi acceptat viața Lui de trudă și umilință și moartea Sa rușinoasă. Dacă prin eforturile noastre va fi ridicată și înnobilată o singură ființă omenească și pregătită să strălucească în curțile Domnului, nu avem motiv să ne bucurăm? DV 135.1

Îndatoririle medicului sunt grele și obositoare. Pentru a le îndeplini cu maximum de succes, el are nevoie de o constituție robustă și o sănătate bună. Un om sensibil sau bolnăvicios nu poate suporta truda obositoare, proprie profesiei de medic. Unul căruia îi lipsește perfecta stăpânire de sine nu poate deveni apt să se ocupe de toate categoriile de boli. DV 135.2

Adesea privat de somn, neglijând chiar să se hrănească, lipsit într-o mare măsură de bucurii sociale și de privilegii religioase, medicul pare să aibă o viață veșnic umbrită. Nenorocirile asupra cărora privește, muritorii neajutorați care doresc mult să primească ajutor, contactul său cu cei stricați, toate acestea îi amărăsc inima și aproape îi năruie încrederea în oameni. DV 135.3

În bătălia cu boala și moartea, fiecare putere îi este solicitată până la limita rezistenței. Tensiunea acestei încordări îi pune caracterul la cea mai grea încercare. Atunci are ispita cea mai mare putere. Mai mult decât practicanții oricărei alte meserii care cere vocație, medicul are nevoie de stăpânire de sine, curăție spirituală și de acea credință care se prinde cu tărie de cer. De dragul celorlalți și pentru propriul său bine, el nu-și poate permite să disprețuiască legile trupului omenesc. Ușurătatea în obiceiurile fizice duce la ușurătatea morală. DV 135.4

Singura siguranță a medicului este aceea de a acționa în orice împrejurare din principiu, întărit fiind și înnobilat de o intransigență în scopul urmărit, pe care o găsim numai la Dumnezeu. El trebuie să rămână neclintit în desăvârșirea morală a caracterului Său. Zi de zi, oră de oră, clipă de clipă, el trebuie să trăiască, purtându-se ca în prezența lumii nevăzute. Asemenea lui Moise, el trebuie să rabde totul “ca și cum L-ar vedea pe Acela care este nevăzut”. DV 135.5

Neprihănirea își are rădăcinile în evlavie. Nici un om nu poate oferi cu statornicie privirilor semenilor săi o viață pură, plină de putere, dacă aceasta nu este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Cu cât este mai extinsă activitatea printre oameni, cu atât trebuie să fie mai strânsă comuniunea inimii cu cerul. DV 136.1

Cu cât sunt mai urgente îndatoririle sale și cu cât sunt mai mari răspunderile, cu atât medicul are nevoie mai mare de puterea divină. Trebuie răscumpărat timpul petrecut cu lucrurile vremelnice, pentru a medita asupra lucrurilor veșnice. El trebuie să reziste unei lumi care-i răpește tot timpul și care va face presiuni asupra lui pentru a-l despărți de Sursa de tărie. Mai presus de oricare altul, el ar trebui, prin rugăciune și studiu al Scripturilor, să se așeze sub scutul protector al lui Dumnezeu. El trebuie să trăiască în contact conștient, ceas de ceas, cu principiile adevărului, dreptății și îndurării care descoperă atributele lui Dumnezeu în suflet. DV 136.2

Exact în măsura în care este primit și respectat Cuvântul lui Dumnezeu va impresiona, prin puterea și simpla atingere cu viața sa, orice acțiune și orice fază de formare a caracterului. Va curăți orice gând, va transforma orice dorință. Aceia care își vor pune toată încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu se vor purta ca niște oameni adevărați și vor fi puternici. Ei se vor ridica deasupra tuturor lucrurilor demne de dispreț, pentru a trăi într-o atmosferă lipsită de orice lucru murdar. DV 136.3

Când omul este în tovărășie cu Dumnezeu, țelul care i-a păstrat integri pe Daniel și Iosif în mijlocul stricăciunii curților păgâne, viața sa va fi de o puritate desăvârșită. Veșmântul caracterului său va fi nepătat. În viața sa, lumina lui Hristos nu va scădea. Steaua strălucitoare a dimineții va răsări cu o lumină statornică asupra lui într-o slavă neschimbătoare. DV 136.4

O asemenea viețuire va fi un element de tărie în comunitate. Va fi un zăgaz înaintea răului, un loc de apărare pentru cei ispitiți, o lumină călăuzitoare pentru cei care, în mijlocul dificultăților și descurajărilor, sunt în căutarea căii celei adevărate. DV 136.5