Divina vindecare

Responsabilitatea părintească

Mântuitorul privește cu o duioșie infinită asupra sufletelor pe care le-a răscumpărat cu sângele Său. Îi pretinde ca rod al iubirii Sale. Îi privește cu o dorință de nespus. Inima Sa nu este atrasă numai de copiii cei mai drăguți și mai bine pregătiți, ci și de aceia care, prin moștenire și prin neglijență, au trăsături de caracter inadmisibile. Mulți părinți nu înțeleg cât de mult sunt răspunzători de aceste trăsături ale copiilor lor. Ei nu se poartă cu blândețe și înțelepciune cu cei greșiți, pe care ei înșiși i-au făcut ceea ce sunt. Însă Isus îi privește pe acești copii cu milă. El face legătura de la cauză la efect. DV 44.2

Lucrătorul creștin poate fi unealta lui Hristos, pentru a-i atrage la Mântuitorul pe cei greșiți și cu lipsuri. Prin înțelepciune și tact, el îi poate lega de inima sa, le poate da curaj și speranță și, prin harul lui Hristos, îi poate vedea transformați în ce privește caracterul, astfel încât să se poată spune despre ei: “Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei.” DV 44.3