Minte Caracter şi Personalitate, vol. 1

Secțiunea 8 — Principii călăuzitoare în educație

Capitolul 35 — Influența percepțiilor

O lege a lumii intelectuale și spirituale — Noi suntem schimbați, privind. Ceea ce contemplăm ne transformă. Aceasta este o lege valabilă atât în domeniul spiritual, cât și în cel intelectual. Mintea se adaptează treptat la subiectele asupra cărora i se îngăduie să stăruiască. Ea devine asemenea lucrurilor cu care se obișnuiește și pe care le îndrăgește și le respectă. — The Great Controversy, 555 (1888). 1MCP 331.1

Contemplarea răului i-a degradat pe antediluvieni — Contemplând răul, oamenii au fost schimbați după chipul lui, până când Dumnezeu n-a mai putut suporta nelegiuirea lor și ei au fost nimiciți de potop. — Special Testimonies On Education, 44, 11 mai 1896. (Fundamentals of Christian Education, 422). 1MCP 331.2

Schimbați în bine — Privind la Isus, noi ne formăm concepții tot mai clare și mai luminoase cu privire la Dumnezeu și astfel suntem schimbați. Bunătatea și dragostea față de semeni devin pentru noi un instinct natural. Caracterul pe care îl dezvoltăm este o oglindire a caracterului divin. Iar dezvoltarea, în sensul asemănării cu Dumnezeu, ne mărește capacitatea de a-L cunoaște. Relația noastră de părtășie cu lumea cerească ajunge din ce în ce mai profundă, iar capacitatea noastră de a primi comorile cunoștinței și ale înțelepciunii veșnice devine din ce în ce mai mare. — Christ's Object Lessons, 355 (1900). 1MCP 331.3

Schimbați în rău — Privind, suntem schimbați. Nu este de mirare faptul că trăirea pioasă din biserică prezintă un continuu declin, din moment ce mintea oamenilor este atrasă de învățături și teorii omenești, în timp ce principiile sfinte, în care Dumnezeu Își descoperă desăvârșirea și sfințenia caracterului Său, sunt neglijate. “Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat, M-au părăsit pe Mine, izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate care nu țin apă”. (Ieremia 2, 13.) — The Great Controversy, 478 (1911). 1MCP 332.1

Viața este schimbată prin contemplare — Cuvântul lui Dumnezeu este o candelă pentru picioarele noastre și o lumină pe cărarea noastră. “Strâng cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”. (Psalmii 119, 11.) O minte preocupată de cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu este întărită împotriva lui Satana. Aceia pentru care Domnul Hristos este un tovarăș zilnic și un prieten apropiat vor simți că în preajma lor se află puterile unei lumi nevăzute și, privind la Isus, ei vor deveni asemenea chipului Său. Contemplându-L, ei sunt schimbați după modelul divin; caracterul lor este educat, înnobilat și pregătit pentru Împărăția cerească. — Testimonies for the Church 4:616 (1881). 1MCP 332.2

O percepție selectivă — Dumnezeu nu dorește să ascultăm tot ce poate fi auzit și să privim tot ce poate fi văzut. Posibilitatea de a-ți astupa urechile ca să nu auzi și de a-ți închide ochii ca să nu vezi reprezintă o mare binecuvântare. Cea mai mare grijă a noastră trebuie să fie aceea de a ne vedea clar propriile lipsuri și de a auzi bine îndrumările și mustrările de care avem nevoie. Altfel, neatenția și neglijența noastră le vor lăsa să treacă neobservate, iar noi vom deveni ascultători uituci, care nu-și îndeplinesc lucrarea. — Testimonies for the Church 1:707, 708 (1868). 1MCP 332.3

Păstrarea capacităților perceptive într-o stare de vigilență — Dacă sunteți invitați să luați parte la o întrunire unde au loc anumite dezbateri, întrebați-vă mai întâi dacă facultățile voastre perceptive se află într-o stare corespunzătoare pentru a fi capabili să evaluați cu claritate dovezile ce urmează a fi prezentate. Dacă gândirea voastră este confuză și nu vă simțiți într-o stare corespunzătoare, nu aveți nici un drept să participați la acea întrunire. Sunteți o persoană recalcitrantă? Este temperamentul vostru plăcut și armonios sau este atât de dezagreabil și impulsiv, încât să fiți înclinați să luați decizii pripite? Vă simțiți ca și când ați dori să vă bateți cu cineva? Atunci, nu mergeți la întrunire; deoarece, dacă veți merge, Îl veți dezonora în mod sigur pe Dumnezeu. 1MCP 332.4

Luați un topor și tăiați lemne sau angajați-vă într-o altă activitate fizică, până când simțiți să spiritul vostru devine blând și conciliant. Dacă stomacul îi creează neplăceri creierului, cuvintele voastre le vor crea neplăceri celor care participă la întrunire. Puțini își dau seama cât de multe neplăceri sunt cauzate de tulburările digestive. — Manuscript 62, 1900. (Medical Ministry, 295). 1MCP 333.1

Influența apetitului guvernat de conștiință și rațiune asupra însușirilor perceptive ale minții — Aceia care doresc să aibă o minte trează, pentru a discerne cu claritate planurile înșelătoare ale lui Satana, trebuie să-și păstreze apetitul sub stăpânirea conștiinței și a rațiunii. Influența energică a însușirilor morale superioare ale minții este esențială în vederea desăvârșirii unui caracter creștin. Iar puterea sau labilitatea minții determină în mod direct atât capacitatea noastră de a fi utili în această lume, cât și mântuirea noastră veșnică. — The Review and Herald, 8 septembrie, 1874. (Messages to Young People, 236, 237). 1MCP 333.2

Exercițiul fizic dezvoltă capacitatea de pătrundere — Dacă dorim să ne păstrăm vitalitatea și sănătatea, trebuie să urmărim o solicitare proporțională atât a puterilor trupului, cât și a energiilor minții. În felul acesta, tinerii pot aborda studiul Cuvântului lui Dumnezeu, având o stare psihică echilibrată și o capacitate de înțelegere sănătoasă. Ei vor fi capabili să rețină lucrurile prețioase pe care le descoperă în Cuvânt și vor avea o gândire profundă și vastă. Ideile vor fi cercetate în mod inteligent, iar mintea lor va fi în stare să discearnă adevărul. Apoi, când se ivește ocazia, ei vor putea să răspundă cu umilință și respect tuturor celor care le cer să aducă un argument în favoarea nădejdii care se află în inimile lor. — Testimonies for the Church 6:180 (1900). 1MCP 333.3

Dezvoltarea morală mărește capacitatea de înțelegere — Cu cât omul se apropie de desăvârșirea morală, cu atât sensibilitatea sa devine mai ascuțită, percepția păcatului devine mai acută, iar simpatia sa față de cei suferinzi mai profundă. — The Great Controversy, 570 (1911). 1MCP 333.4

Durerea sufletească a afectat percepția Mariei — Atunci, Maria s-a îndepărtat chiar din prezența îngerilor, gândind că trebuie să găsească pe cineva care să-i poată spune ce s-a întâmplat cu trupul lui Isus. O altă voce i s-a adresat, întrebând-o: “Femeie, pentru ce plângi? Pe cine cauți?” Privind cu ochii tulburi de lacrimi, ea a observat un chip omenesc și, crezând că era grădinarul, a spus: “Domnule, dacă l-ai luat de aici, spune-mi unde l-ai pus, ca să merg să-l aduc înapoi”. — The Desire of Ages, 790 (1898). 1MCP 334.1

Recunoașterea lui Isus după voce — Dar, deodată, vocea cunoscută a lui Isus i s-a adresat pe nume: “Maria”. Atunci, ea și-a dat seama că cel care îi vorbea nu era un străin și, întorcându-se spre El, l-a văzut pe Hristos în viață, chiar înaintea ei. Tresăltând de fericire, a uitat că El fusese crucificat și, aruncându-se la picioarele Lui, a rostit: “Rabuni”. — The Desire of Ages, 790 (1898). 1MCP 334.2

Apetitul tocește sensibilitatea percepțiilor — Răscumpărătorul lumii știa că îngăduința față de pofte a produs slăbiciunea fizică și tocirea sensibilității percepțiilor, astfel încât lucrurile sfinte și veșnice nu au mai putut fi recunoscute și înțelese. El știa că îngăduirea de sine a degradat facultățile morale și că cea mai mare nevoie a omului era convertirea inimii, a minții și a sufletului de la o viață de îngăduință de sine, la o viață de renunțare și sacrificiu de sine. — Letter 158, 1909. (Medical Ministry, 264). 1MCP 334.3

Păcatele afectează percepția — Păcatul ne întunecă mintea și ne afectează percepțiile. Pe măsură ce păcatul este curățat din inimile noastre, lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu, reflectată în chipul lui Isus Hristos, care strălucește în paginile Cuvântului Său și este revelată în natură, Îl descoperă pe El din ce în ce mai deplin, ca fiind “plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie”. (Exod 34, 6.) 1MCP 334.4

În lumina Sa, noi vom vedea lumina, până când mintea, inima și sufletul sunt schimbate după chipul sfințeniei Sale. — The Ministry of Healing, 464, 465 (1905). 1MCP 335.1

Capacitatea de percepție întunecată — Mândria, iubirea de sine, egoismul, ura, invidia și gelozia au întunecat capacitatea lor de percepție. — Testimonies for the Church 2:605 (1871). 1MCP 335.2

Cum a abordat Hristos mintea întunecată de păcat — Hristos a renunțat la poziția Sa cerească și a coborât printre noi, luând asupra Sa natura umană, pentru ca, astfel, să poată ajunge într-o legătură directă cu neamul omenesc și să-l înalțe din starea decăzută în care se afla. Dar mintea oamenilor devenise atât de întunecată de păcat, însușirile lor intelectuale ajunseseră atât de degradate și capacitatea lor de a înțelege atât de confuză și insensibilă, încât nu au reușit să discearnă caracterul Lui divin, învăluit în natura omenească. Această lipsă de discernământ a oamenilor a constituit un obstacol în calea lucrării pe care Isus dorea s-o realizeze pentru ei; iar pentru a face ca învățătura să aibă efect asupra minții lor, El a fost nevoit să le vorbească pe înțelesul lor. 1MCP 335.3

Amintindu-le despre caracterul Său divin și tainic, Hristos a căutat să orienteze cursul gândurilor lor într-o direcție favorabilă puterii transformatoare a adevărului. Pentru a ilustra adevărul divin, Isus a folosit exemple din natură, cu care ei erau familiarizați. În felul acesta, ogorul inimii lor era pregătit pentru a primi sămânța cea bună. Ascultătorii simțeau că dorințele Lui se identificau cu dorințele lor și că inima Lui tresălta pentru bucuriile lor și se întrista pentru suferințele lor. În același timp însă, vedeau în Isus manifestarea unei puteri și a unei virtuți care depășeau cu mult calitățile celor mai respectați rabini. 1MCP 335.4

Învățăturile lui Hristos erau caracterizate de o simplitate, o demnitate și o putere nemaiîntâlnite de ei până atunci, iar buzele lor rosteau involuntar cuvinte de admirație: “Niciodată nu a vorbit cineva ca Omul acesta”. Oamenii îl ascultau cu plăcere și încântare. — Testimonies for the Church 5:746, 747 (1889). 1MCP 335.5

Pasiunile nestăpânite afectează capacitățile perceptive — Pasiunile inferioare trebuie să fie supravegheate cu strictețe. Degradarea suferită de capacitățile perceptive, datorită dezlănțuirii haotice a pasiunilor josnice, este teribilă. Satisfacerea acestor pasiuni face ca sângele să circule deficitar în anumite părți ale trupului și, în loc de a ușura inima și de a alimenta și limpezi mintea, acesta este solicitat în cantități nenaturale de anumite organe interne. Rezultatul este boala și, până când nu-și recunoaște și repară greșeala, omul nu-și va recăpăta sănătatea. — Special Testimonies, Series B 15:18, 3 aprilie, 1900. (Counsels on Health, 587). 1MCP 335.6

Mintea poate fi educată să accepte păcatul — Înainte ca un creștin să comită un păcat vizibil, în inima lui are loc un proces de pregătire, necunoscut celor din jur. Mintea nu cade dintr-o dată din starea de curăție și sfințire, într-o stare degradată, coruptă și imorală. Pentru ca reflectarea chipului lui Dumnezeu să se deformeze, luând un chip nemilos și satanic, este nevoie de timp. Privind, suntem schimbați. Prin îngăduirea gândurilor imorale, omul își poate educa mintea în așa fel, încât păcatul, care altădată îi era respingător, să devină o plăcere. — Patriarchs and Prophets, 459 (1890). 1MCP 336.1

Puteri ale ființei ce devin jucăriile vrăjmașului — Dumnezeu nu-i acordă omului nici un drept de a încălca legile propriei sale ființe. Dar, cedând ispitelor lui Satana care îl îndeamnă la necumpătare, omul permite ca poftele și pasiunile animalice să subordoneze însușirile superioare ale ființei sale. Când acestea preiau conducerea, omul, care a fost creat cu puțin mai prejos decât îngerii și ale cărui capacități intelectuale erau destinate unei dezvoltări nelimitate, se predă în mâinile lui Satana. Iar Satana deține un acces liber în viața celor care se află în sclavia apetitului. Prin necumpătare, unii sacrifică o jumătate, alții două treimi din puterile lor fizice, mintale și morale care devin jucăriile vrăjmașului. — The Review and Herald, 8 septembrie, 1874. (Messages to Young People, 236). 1MCP 336.2

Sfat adresat unei persoane care își imagina rele inexistente — Sora D s-a înșelat cu privire la anumite lucruri. Ea a crezut că Dumnezeu o instruiește într-o manieră specială și amândoi ați manifestat încredere și ați acționat în conformitate cu părerile ei. 1MCP 336.3

Discernământul pe care ea considera că îl deține într-o manieră specială este o înșelăciune a vrăjmașului. Sora D este din fire înclinată să perceapă și să înțeleagă în mod pripit unele lucruri și să anticipeze, iar natura ei este extrem de sensibilă. Satana a profitat de aceste trăsături de caracter și v-a indus în eroare pe amândoi.

Frate D, tu te comporți de prea mult timp asemenea unui sclav. O mare parte din ceea ce sora D credea că este discernământ era de fapt gelozie. Ea este înclinată să privească totul prin prisma unui spirit de invidie, să fie suspicioasă și să bănuiască răul și nesinceritatea în aproape orice lucru. Acest fapt generează o stare de nefericire și de descurajare și o atitudine caracterizată de îndoială, în situații în care ar trebui să existe pace și încredere. Trăsăturile ei de caracter nefericite îi transformă gândirea într-o sursă a disperării. Ea trăiește simțământul unei continue amenințări iminente, iar temperamentul ei extrem de sensibil o face să-și imagineze că este neglijată, ignorată și prejudiciată prin fapte care sunt inexistente.... 1MCP 337.1

Dacă aceste trăsături de caracter nedorite nu vor fi corectate și reformate printr-o voință puternică și bine determinată, este posibil ca amândoi să vă pierdeți credința. — Testimonies for the Church 1:708, 709 (1868). 1MCP 337.2

Nu meditați la puterea lui Satana — Privind, suntem schimbați. Prin meditația asupra iubirii lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru, prin contemplarea desăvârșirii caracterului divin și prin declararea neprihănirii lui Hristos ca fiind a noastră, în credință, noi suntem transformați după chipul Său. Așadar, să nu adunăm toate tablourile neplăcute — nedreptățile, corupția și dezamăgirile care reprezintă dovezi ale puterii lui Satana — și să le agățăm pe pereții memoriei noastre, discutând despre ele și deplângându-le, până când sufletele noastre se umplu de descurajare. Un suflet descurajat este o sursă a întunericului, care nu numai că nu reușește să primească pentru el însuși lumina lui Dumnezeu, dar o îndepărtează și de la ceilalți. Satana este deosebit de satisfăcut să vadă efectele scenelor care prezintă victoriile lui, aducând descurajarea și pierderea credinței în inimile oamenilor. — Testimonies for the Church 5:744, 745 (1889). 1MCP 337.3

Influența mediului înconjurător — Pacientul trebuie ajutat să iasă în aer liber. Cu cât va fi ținut mai puțin în spații închise, cu atât îngrijirea de care are nevoie va fi mai redusă. Cu cât mediul în care este îngrijit este mai plăcut, cu atât cazul lui va fi mai plin de speranță. Dacă este închis într-o casă, oricât de elegant ar fi mobilată aceasta, pacientul devine nervos și deprimat. Așezați-l în preajma lucrurilor frumoase ale naturii; duceți-l în locuri în care să poată vedea florile înflorind și să poată auzi cântecul păsărelelor, iar inima lui va izbucni în cântec, în armonie cu cântecele păsărilor. Trupul și mintea îi vor fi alinate. Intelectul lui se va trezi și imaginația îi va fi stimulată, iar mintea lui va fi pregătită să înțeleagă frumusețea Cuvântului lui Dumnezeu. — The Ministry of Healing, 265 (1905). 1MCP 338.1

Mediul social influențează experiența religioasă — Apoi, mi-a fost arătată o tânără ... care se îndepărtase de Dumnezeu și fusese învăluită în întuneric. M-am adresat îngerului, întrebând: “Știam că merge bine într-o perioadă, ce anume a abătut-o de pe cale?” Atenția mi-a fost îndreptată spre un moment din trecut, în care mediul ei a suferit o schimbare. Ea s-a asociat cu un tânăr de vârsta ei, care era plin de neseriozitate, mândrie și dragoste de lume. Dacă ar fi ascultat cuvintele lui Hristos, ea nu ar fi ajuns să cedeze vrăjmașului. “Vegheați ... și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită”. Ispitele se pot afla pretutindeni în jurul nostru, dar nu înseamnă că este obligatoriu să ne lăsăm atrași de ele. Adevărul este prețios și valabil în orice situație. Influența lui nu este aceea de a ne înjosi, ci de a înălța, de a înnobila, de a curăți și de a pune în evidență valoarea nemuririi și a Împărăției lui Dumnezeu. Îngerul a spus: “Ce anume doriți să alegeți, pe Hristos sau lumea?” 1MCP 338.2

Satana prezintă lumea înaintea sărmanilor muritori în imaginile cele mai încântătoare, mai fascinante și mai amăgitoare, iar ei o admiră, în timp ce strălucirea ei de aramă eclipsează slava cerului și viața aceea a cărei temeinicie este tot atât de vrednică de încredere precum este însuși tronul lui Dumnezeu. Pacea, fericirea și bucuria inexprimabilă ale acelei vieți care nu cunoaște necazul, tristețea, durerea, suferința sau moartea sunt sacrificate pentru această viață scurtă și trecătoare a păcatului. — Testimonies for the Church 2:100, 101 (1868). 1MCP 338.3

Ceea ce privim influențează personalitatea — Inima ei a fost degradată de ceea ce i-au privit ochii și de ceea ce i-au ascultat urechile. — Testimonies for the Church 4:108 (1876). 1MCP 338.4

Discernământul deteriorat prin alegerea avantajelor vremelnice — Lot a ales Sodoma ca loc de reședință, deoarece a privit mai mult la avantajele vremelnice decât la influențele morale care aveau să fie exercitate de mediul social asupra sa și asupra familiei sale. Ce a avut de câștigat în cele din urmă, din punctul de vedere al lucrurilor acestei lumi? Bogățiile lui au fost nimicite, o parte dintre copiii lui au pierit o dată cu distrugerea cetății nelegiuite, soția lui a fost transformată într-un stâlp de sare pe drum, iar el însuși a fost salvat “ca prin foc”. Dar rezultatele rele ale alegerii lui egoiste nu s-au oprit aici; corupția morală a acelui loc s-a înrădăcinat atât de profund în caracterul copiilor lui, încât n-au mai fost în stare să discearnă binele și răul, păcatul și neprihănirea. — The Signs of the Times, 29 mai, 1884. (Messages to Young People, 419). 1MCP 339.1

Percepții lipsite de înțelegerea lucrurilor veșnice — Acelora care au folosit în mod greșit mijloacele care Îi fuseseră dedicate lui Dumnezeu, li se va cere să dea socoteală pentru isprăvnicia lor. Unii au acumulat în mod egoist bunuri materiale, doar de dragul câștigului. Alții nu au o conștiință sensibilă, deoarece le-a fost însemnată cu fierul roșu, printr-o îndelungă cultivare a egoismului.... 1MCP 339.2

Mintea lor a fost atât de mult timp absorbită de interesele egoiste, încât nu mai poate înțelege valoarea lucrurilor veșnice. Ei nu prețuiesc mântuirea și pare a fi imposibil să le deschizi mintea pentru a aprecia în mod corect planul de mântuire și prețul ispășirii. Preocupările egoiste au pus stăpânire pe întreaga lor ființă; asemenea unui magnet, aceste preocupări le atrag gândurile și sentimentele, ținându-le legate de lucruri de mică valoare. Unele dintre aceste persoane nu vor atinge niciodată statura desăvârșirii caracterului lui Hristos, deoarece nu înțeleg importanța și necesitatea de a avea un asemenea caracter. Mintea nu poate fi trezită și înălțată într-o asemenea măsură, încât să fie atrasă de sfințire. Dragostea de sine și interesele egoiste au pervertit caracterul lor până acolo, încât nu mai pot face distincție între lucrurile sfinte și veșnice și lucrurile obișnuite. — Testimonies for the Church 2:519, 520 (1870). 1MCP 339.3

Ce anume trezește capacitățile perceptive — Când sunt curățite de egoism, inimile ajung în armonie cu mesajele pe care le primesc din partea lui Dumnezeu. Capacitățile lor perceptive sunt trezite, conștiințele lor sunt sensibilizate. Cine se aseamănă se adună. “Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu”. (Ioan 8, 47.) — Testimonies for the Church 5:696 (1889). 1MCP 339.4