Minte Caracter şi Personalitate, vol. 1

Capitolul 36 — Principii motivatoare

Succesul necesită o țintă — Succesul, indiferent de domeniu, necesită o țintă bine definită. Cel care dorește să-și asigure un adevărat succes în viață trebuie să păstreze cu fermitate înaintea ochilor o țintă vrednică de efortul său. O asemenea țintă este așezată înaintea tinerilor din zilele noastre. — Education, 262 (1903). 1MCP 341.1

Țintește cât de sus posibil — Locul specific, desemnat fiecăruia în viață, este determinat de propriile abilități și talente. Nu toți ating același nivel de dezvoltare și nu toți realizează cu aceeași eficiență o anumită lucrare. Dumnezeu nu așteaptă ca isopul să atingă dimensiunile cedrului sau ca măslinul să crească la înălțimea palmierului. Dar fiecare trebuie să aibă o țintă atât de înaltă, pe cât de sus poate ajunge natura omenească unită cu puterea divină. — Education, 267 (1903). 1MCP 341.2

Necesitatea unei ținte reale pentru elevi — Învățați-i pe elevi să-și folosească talentele pe care le-au primit din partea lui Dumnezeu, țintind spre cele mai înalte și mai sfinte obiective, pentru a fi în stare să realizeze astfel cel mai mare bine posibil în această lume. Elevii au nevoie să învețe ce înseamnă a avea o țintă reală în viață și să dobândească o înțelegere înaltă cu privire la semnificația adevăratei educații. — The Madison School, Seria B 11:12, 14 noiembrie, 1905. 1MCP 341.3

Hristos încurajează țintele înalte — El dorește să încurajeze cele mai înalte ținte ale noastră și să ofere siguranță celor mai valoroase alegeri pe care le facem. — Christ's Object Lessons, 374 (1900). 1MCP 342.1

Eșecul în atingerea realizărilor potențiale — Mulți nu reușesc să devină ceea ce ar fi putut deveni, dacă și-ar fi folosit capacitățile pe care le au. Ei nu se bazează pe puterea divină, așa cum ar trebui. Mulți sunt atrași departe de domeniile în care ar fi putut atinge adevăratul succes. Căutând o onoare mai mare sau o lucrare mai plăcută, ei încearcă să realizeze lucruri pentru care nu sunt potriviți. 1MCP 342.2

De multe ori, un om ale cărui talente sunt potrivite pentru o altă ocupație se ambiționează să practice o anumită profesie; iar cel care ar fi putut avea succes în calitate de fermier, meșteșugar sau cadru medical ocupă în mod necorespunzător un post de pastor, jurist sau medic. Există alții, de asemenea, care ar fi fost capabili să îndeplinească lucrări înalte, dar care, din lipsă de energie, de voință și perseverență, se mulțumesc cu răspunderi mai ușoare. — Education, 267 (1903). 1MCP 342.3

Marile posibilități ale vieții — În privința posibilităților vieții, cine este capabil să deosebească ceea ce este mare de ceea ce este mic? De câte ori nu s-a întâmplat ca, prin înființarea unor agenții destinate binecuvântării lumii, un lucrător aflat pe căile umile ale vieții să aibă realizări pe care și regii le-ar fi putut invidia! — Education, 266 (1903). 1MCP 342.4

“Ceva mai bun” — legea adevăratei vieți — “Ceva mai bun” este cuvântul de ordine al educației, legea adevăratei vieți. Indiferent de lucrul la care ne-ar cere să renunțăm, Isus ne oferă în schimb ceva mai bun. 1MCP 342.5

Adesea, tinerii manifestă atracție față de anumite obiecte, dorințe și plăceri care nu par a fi rele, dar care se dovedesc a fi insuficiente în raport cu binele cel mai înalt. Acestea le abat viețile de la atingerea celor mai nobile ținte. Măsurile arbitrare sau condamnările directe ar putea să nu aibă succes în a-i convinge pe acești tineri să renunțe la ceea ce le este foarte drag. Îndreptați-le atenția spre ceva mai bun decât epatarea, ambiția și îngăduința de sine. Aduceți-i în contact cu frumuseți veritabile, cu principii mai înalte și cu vieți mai nobile. Faceți-i să privească spre Acela care este “întru totul vrednic de dorit”. 1MCP 342.6

Îndată ce privirea se oprește asupra Lui, viața își regăsește centrul. Entuziasmul, devoțiunea nestăvilită și simțămintele zeloase ale tinerilor își găsesc adevărata motivație în persoana lui Isus. Datoria devine satisfacție, iar sacrificiul, o plăcere. A-L onora pe Hristos, a deveni asemenea Lui și a lucra pentru El constituie cea mai nobilă ambiție a vieții și bucuria ei cea mai mare. — Education, 296, 297 (1903). 1MCP 343.1

Dezvoltarea celor mai înalte motive în vederea progresului — Aceia care se pregătesc să devină medici sau asistenți medicali trebuie să fie învățați să-și cultive cele mai înalte motivații pentru dezvoltare. Ei ar trebui să fie instruiți în colegiile și școlile noastre; iar profesorii care își desfășoară activitatea în aceste instituții de învățământ trebuie să își înțeleagă responsabilitatea pe care o au, de a lucra și de a se ruga împreună cu studenții. În aceste școli, studenții trebuie să învețe cum să devină adevărați misionari medicali, aflați într-o strânsă relație cu lucrarea de vestire a Evangheliei. — The Madison School, Seria B 11:16, 14 noiembrie, 1905. 1MCP 343.2

Lipsa de ținte a bogatului neînțelept — Țintele acestui om nu erau mai înalte decât cele ale animalelor pieritoare. El trăia ca și când nu ar exista nici un Dumnezeu, nici un cer și nici o viață viitoare; ca și când tot ceea ce poseda era al lui, fără să-I datoreze nimic lui Dumnezeu sau omului. Psalmistul îl descrie pe acest bogat în cuvintele: “Nebunul zice în inima lui: ‘Nu este Dumnezeu’.” — Christ's Object Lessons, 257, 258 (1900). 1MCP 343.3

O viață fără ținte este o viață pierdută — O viață fără ținte este o viață pierdută. Mintea trebuie să mediteze asupra subiectelor legate de interesele veșnice. Aceasta va avea un rol binefăcător pentru sănătatea trupului și a minții. — The Review and Herald, 29 iulie, 1884. (Counsels on Health, 51). 1MCP 343.4

Lipsa țintelor produce o minte parazitară — Una dintre cauzele majore ale ineficienței intelectuale și ale slăbiciunii morale este lipsa concentrării asupra unor obiective demne de încredere. Ne mândrim cu o distribuire pe scară largă a literaturii; dar multiplicarea cărților, chiar și a unor cărți care nu sunt dăunătoare prin conținutul lor, poate constitui o greșeală.... 1MCP 343.5

Revistele și cărțile ce se răspândesc în mare număr în țară, asemenea broaștelor din Egipt, nu sunt doar lipsite de valoare, inutile și supărătoare, ci imorale și degradante. Citirea lor nu numai că intoxică și distruge intelectul, dar corupe și nimicește sufletul. 1MCP 344.1

Mintea și inima indolente și lipsite de ținte sunt o pradă ușoară în fața răului. Ele sunt asemenea organismelor parazite care produc boala. O minte inactivă și lipsită de preocupări serioase este atelierul de lucru al lui Satana. De aceea, faceți ca mintea voastră să fie orientată spre ținte nobile și înalte, spre obiective care să vă absoarbă și spre care să vă îndreptați cu tenacitate. În felul acesta, Satana nu își va mai găsi loc de desfășurare în ea. — Education, 189, 190 (1903). 1MCP 344.2

Lipsa țintelor este o cauză premergătoare a necumpătării — Pentru a ajunge la rădăcinile necumpătării, este necesar să privim dincolo de folosirea alcoolului sau tutunului. Cauzele care predispun și favorizează necumpătarea pot fi lipsa activității, lipsa țintelor și tovărășiile rele. — Education, 202, 203 (1903). 1MCP 344.3

Cele mai mari pericole — Puține rele sunt atât de periculoase ca indolența și lipsa țintelor. Dar înclinația tinerilor spre practicarea multora dintre sporturile atletice constituie un motiv serios de îngrijorare al celor care doresc din toată inima bunăstarea lor.... Aceste sporturi stimulează dorința după plăceri și distracții, făcând să nu mai existe nici o atracție față de activitățile utile și o predispoziție de a se sustrage de la îndeplinirea îndatoririlor și a responsabilităților de zi cu zi. Ele tind să-i rupă de realitățile serioase ale vieții și să-i facă insensibili față de satisfacțiile ei pașnice și liniștitoare. Astfel, se deschide o ușă pentru nelegiuire și lipsă de interes, iar rezultatele sunt teribile. — Education, 210, 211 (1903). 1MCP 344.4

Nimeni nu este condamnat să trăiască o viață lipsită de sens — Fiecare suflet este dedicat unei vieți de slujire. Toate capacitățile intelectuale, fizice și morale, sfințite de către Duhul, trebuie să fie angajate în lucrarea lui Dumnezeu. Toți oamenii sunt chemați să se consacre în mod activ și fără rezerve în slujba lui Dumnezeu. 1MCP 344.5

Ei sunt invitați să colaboreze cu Isus Hristos în marea lucrare de salvare a altora. Hristos a murit pentru toți oamenii. Oferind prețul propriei Sale vieți, pe care a sacrificat-o pe cruce, Isus a răscumpărat toate ființele omenești. Prin urmare, nici un om nu este condamnat să trăiască o viață egoistă și lipsită de sens, ci are posibilitatea de a trăi cu adevărat prin Hristos, care a murit pentru salvarea lui. Nu toți sunt chemați să fie pastori, cu toate acestea, toți sunt chemați la slujire. Ori de câte ori cineva alege o viață egoistă a slujirii de sine, nu face decât să aducă o ofensă la adresa Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. — Letter 10, 1897. (The S.D.A. Bible Commentary 4:1159). 1MCP 345.1

Cultivarea unor motivații corecte — Atât tinerii, cât și cei mai în vârstă au nevoie de motivații corecte pentru slujire. Studenții trebuie să fie educați într-o asemenea manieră, încât să devină bărbați și femei de valoare. Nu trebuie ignorat nici un mijloc de înnobilare și înălțare. Ei trebuie sfătuiți să-și folosească la maximum toate capacitățile. Puterile fizice și intelectuale au nevoie de o solicitare echilibrată și este necesară cultivarea ordinii și a disciplinei. Puterea unei vieți curate și nobile trebuie să fie păstrată ca un obiectiv permanent înaintea tinerilor. Aceasta îi va ajuta să se pregătească pentru o viață folositoare. Prin harul lui Dumnezeu, ei vor deveni tot mai curați și mai puternici și vor fi din ce în ce mai bine pregătiți, iar studiul Cuvântului Său îi va face capabili să se opună cu îndârjire influențelor răului. — The Review and Herald, 22 august, 1912. (Fundamentals of Christian Education, 543). 1MCP 345.2

Acțiunile dezvăluie motivele — Roadele multora, dintre cei care pretind că sunt mlădițe în via Domnului, îi dovedesc a fi spini și mărăcini. Chiar dacă ar fi posibil ca o întreagă biserică să justifice comportamentul greșit al unuia dintre membrii ei, această justificare nu face ca greșeala să fie transformată în bine. Nu poate determina mărăcinele să rodească struguri. — Testimonies for the Church 5:103 (1882). 1MCP 345.3

Motivațiile vor fi judecate, nu aparențele — Toți oamenii au o datorie importantă, și anume aceea de a fi conștienți care este nota dominantă care le caracterizează conduita de fiecare zi și care sunt motivațiile care le determină acțiunile. Ei trebuie să fie atenți la motivația specifică ce se ascunde în spatele fiecărei fapte, deoarece fiecare faptă adusă la îndeplinire în viață este judecată nu în funcție de aparență, ci de motivul care a dictat acțiunea. — Testimonies for the Church 3:507 (1875). 1MCP 345.4

Urmașii lui Hristos descoperă noi motivații — Nici o altă știință nu o poate egala pe aceea care face ca în viața elevului să se dezvolte caracterul lui Dumnezeu. Aceia care devin urmași ai lui Hristos descoperă că le sunt inspirate noi motivații de acțiune, în mintea lor se nasc gânduri noi, iar ca rezultat, trebuie să apară noi fapte. Cu toate acestea, ei nu pot face progrese decât înfruntându-se cu conflictul, deoarece există un vrăjmaș care luptă neîncetat împotriva lor, ispitindu-le sufletele la îndoială și păcat. Există tendințe spre rău, ereditare și cultivate, care trebuie învinse. Apetitul și pasiunile trebuie aduse în supunere față de Duhul Sfânt. Acest război nu va înceta niciodată în această parte a universului. Dar fiecare nouă bătălie, la care sunt provocați, reprezintă o nouă biruință de câștigat; iar triumful asupra eului și asupra păcatului este de o valoare cu mult mai mare decât își poate imagina mintea cuiva. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 20 (1913). 1MCP 346.1

Două puteri motivatoare antagoniste — Biblia este propriul ei interpret. Scriptura trebuie comparată cu Scriptura. Cercetătorul trebuie să învețe să considere Cuvântul ca un întreg și să înțeleagă relațiile dintre părțile lui. El trebuie să ajungă la o cunoaștere de ansamblu a temei centrale a Bibliei, care descrie planul inițial al lui Dumnezeu pentru lume, apariția marii controverse dintre bine și rău și lucrarea de răscumpărare. În virtutea acestei perspective, el va înțelege natura celor două puteri care luptă pentru supremație și va discerne manifestarea lor pe întregul parcurs al rapoartelor istorice și profetice. Cercetătorul trebuie să observe modul în care se reflectă această controversă în fiecare etapă a experienței umane; modul în care aceste două principii antagoniste se manifestă până în cele mai mici amănunte ale propriei sale vieți și faptul că, indiferent dacă dorește sau nu, el însuși este cel care decide, chiar acum, de care parte se află în această luptă. — Education, 190 (1903). 1MCP 346.2

Fiecare acțiune are un caracter dublu — Fiecare acțiune are un dublu caracter și o dublă semnificație. Ea poate fi corectă sau greșită, morală sau imorală, în funcție de motivele care stau la temelia ei. Printr-o repetare frecventă, o faptă greșită lasă în urmă o impresie profundă atât în mintea celui ce o face, cât și în mintea celor care se află în legătură cu el, indiferent dacă este vorba de domeniul spiritual sau obișnuit. Părinții și profesorii care nu acordă nici o atenție gesturilor mărunte, dar greșite, pun temelia obiceiurilor rele în caracterele tinerilor. — The Review and Herald, 17 mai, 1898. (Child Guidance, 201). 1MCP 347.1

Calitatea acțiunilor derivă din calitatea motivațiilor — Calitatea fiecărei acțiuni este determinată de motivațiile care stau la temelia acesteia iar dacă motivațiile nu sunt nobile, curate și lipsite de egoism, caracterul și mintea nu vor ajunge niciodată într-o stare echilibrată. — The Youth's Instructor, 7 aprilie, 1898. (Sons and Daughters of God, 171). 1MCP 347.2

Motivele definesc caracterul faptelor — Ceea ce definește caracterul faptelor noastre este motivația, care fie le conferă o înaltă valoare morală, fie le transformă într-o cumplită rușine. Lucrurile pe care Dumnezeu le consideră cele mai prețioase nu sunt acelea care par mărețe în ochii oamenilor și pe care aceștia le laudă. Adesea, îndeplinirea cu credincioșie a micilor îndatoriri ale vieții și gesturile mărunte și neobservate sunt considerate a fi de cea mai mare valoare înaintea lui Dumnezeu. O inimă credincioasă și iubitoare Îi este mai dragă lui Dumnezeu decât cel mai costisitor dar. Sărmana văduvă a sacrificat tot ce avea pentru a oferi puținul pe care l-a putut dărui. Ea s-a lipsit pe sine însăși de hrană, pentru a susține o cauză pe care o iubea. Dar fapta ei a fost însoțită de credința că Tatăl ceresc nu va uita nevoile ei arzătoare. Această atitudine, caracterizată de o credință copilărească și de un spirit neegoist, a câștigat aprecierea și aprobarea Mântuitorului. — The Desire of Ages, 615 (1898). 1MCP 347.3

Dumnezeu dezvăluie motivele inimii — Dumnezeu Își călăuzește poporul pas cu pas. El îi conduce pe copiii Săi în situații anume prevăzute pentru a le dezvălui motivațiile inimii. Unii rezistă într-un anumit punct, dar se lasă învinși în altul. Cu fiecare pas făcut înainte, inima este încercată și cercetată tot mai îndeaproape. Când cineva descoperă că atitudinea lui se află într-o opoziție totală cu lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să se lase convins de necesitatea de a se strădui să se schimbe. Deoarece, dacă nu va proceda astfel, va fi în cele din urmă respins de către Domnul Isus. — The Review and Herald, 8 aprilie, 1880. (Our High Calling, 162.) 1MCP 347.4

Motivațiile noastre ascunse ne determină propriul destin — Faptele noastre, cuvintele noastre și chiar și cele mai ascunse motive ale noastre își au propria lor semnificație în determinarea destinului nostru, spre binecuvântare sau spre blestem. Deși s-ar putea ca noi să le uităm, ele vor constitui o mărturie pe baza căreia vom fi îndreptățiți sau condamnați. — Child Guidance, 486, 487 (1911). 1MCP 348.1

Dumnezeu îi evaluează pe oameni în funcție de curăția motivelor — Dumnezeu nu îi evaluează pe oameni în funcție de bogăția, educația sau poziția lor socială. El îi prețuiește după curăția motivelor și după frumusețea caracterelor lor. El Se uită să vadă cât au oamenii din Spiritul Său și cât din asemănarea cu El este revelată în viețile lor. A fi mare în Împărăția lui Dumnezeu înseamnă a fi asemenea unui copilaș în umilință, în simplitatea credinței și în sinceritatea iubirii. — The Ministry of Healing, 477, 478 (1905). 1MCP 348.2

Dumnezeu judecă după motive — În comportamentul unui pastor există multe aspecte ce pot fi îmbunătățite. Mulți își înțeleg propriile lipsuri, dar cu toate acestea par să ignore influența pe care o exercită. Ei sunt conștienți de acțiunile lor greșite în momentul în care le realizează, dar lasă ca timpul să șteargă amintirea acestora și nu se schimbă. 1MCP 348.3

Dacă și-ar cerceta în mod deliberat și cu atenție acțiunile pe care le întreprind zilnic și și-ar propune să devină conștienți de propriile lor obiceiuri, pastorii ar ajunge să se cunoască mai bine pe ei înșiși. Printr-o analizare minuțioasă a vieții lor de zi cu zi, așa cum se desfășoară în diferitele situații care apar, ei și-ar descoperi propriile motivații și principiile care le determină faptele. Această revizuire zilnică a faptelor noastre, pentru a vedea dacă sunt aprobate sau condamnate de propria conștiință, este necesară tuturor celor ce doresc să ajungă la desăvârșirea caracterului creștin. 1MCP 348.4

Adesea, după o cercetare atentă, se descoperă că multe dintre faptele considerate a fi bune au fost determinate de motive rele. Mulți primesc aplauze pentru virtuți pe care nu le au. Dumnezeu cercetează inimile și verifică motivele și, nu de puține ori, faptele mult lăudate de oameni sunt înscrise în rapoartele cerului drept rezultate ale unor interese egoiste și ipocrite. Fiecare faptă a vieții noastre, indiferent dacă este excelentă și vrednică de laudă sau dacă este pasibilă de mustrare, este judecată de către Cercetătorul inimilor în raport cu motivele care au determinat-o. — Testimonies for the Church 2:511, 512 (1870). 1MCP 348.5

Uneori ne este dificil să discernem motivele — Uneori, în vâltoarea grijilor vieții, ne este dificil să discernem motivele acțiunilor noastre, dar acestea se desfășoară fie spre bine, fie spre rău. — Testimonies for the Church 5:420 (1889). 1MCP 349.1

Adevărata convertire schimbă motivațiile — O convertire adevărată presupune o schimbare categorică a simțămintelor și a motivațiilor; o atitudine de separare interioară și de degajare față de legăturile lumești și de atmosfera lor spirituală și o eliberare a minții de puterea de influență exercitată de ideile și opiniile acestora. — Testimonies for the Church 5:82, 83 (1889). 1MCP 349.2

Marile puteri motivatoare ale sufletului — Marile puteri motivatoare ale sufletului sunt credința, speranța și iubirea, iar studiul Bibliei, realizat în mod corespunzător, se adresează în mod direct acestor resorturi interioare. Frumusețea exterioară a Bibliei, frumusețea simbolurilor și a expresiilor ei nu reprezintă decât învelișul în care este oferită adevărata ei comoară — frumusețea sfințeniei. În rapoartele biblice privitoare la oamenii care au umblat cu Dumnezeu, putem descoperi sclipiri ale slavei lui Dumnezeu. În Acela care este “întru totul vrednic de primit”, noi Îl putem vedea pe Cel a cărui frumusețe este atât de impresionantă, încât toate frumusețile cerului și ale pământului la un loc nu sunt decât o vagă reflectare în comparație cu măreția Lui. “Și după ce voi fi înălțat de pe pământ”, spune El, “voi atrage la Mine pe toți oamenii”. (Ioan 12, 32). — Education, 192 (1903). 1MCP 349.3