Mărturii pentru comunitate, vol. 6

Copii neglijați

S-a dat mult prea puțină atenție copiilor și tineretului nostru. Membrii mai vârstnici ai bisericii nu au privit asupra lor cu duioșie și simpatie, dorind ca ei să avanseze într-o viață dumnezeiască, și de aceea copiii nu au ajuns să crească în viața creștină așa cum ar fi trebuit. Unii membri ai comunității, care L-au iubit pe Dumnezeu și s-au temut de El în trecut, îngăduie ca treburile lor să-i absoarbă cu totul și își ascund lumina sub obroc. Ei au uitat să-I servească lui Dumnezeu și fac din treburile lor mormântul religiei lor. 6M 196.1

Să fie oare lăsați tinerii să fie bătuți de vânt într-o parte și alta, să se descurajeze și să cadă în ispitele care stau pretutindeni la pândă pentru a prinde piciorul lor neatent? Lucrarea cea mai apropiată de membrii comunităților noastre este aceea de a ajunge să fie interesați de tineretul nostru. Dându-le cu bunătate, răbdare și gingășie îndrumare peste îndrumare și învățătură peste învățătură. O, unde sunt tații și mamele din Israel? Ar trebui să fie un mare număr de persoane care, ca ispravnici ai Domnului Hristos, să simtă nu numai un interes ocazional, ci un interes special pentru tineret. Ar trebui să fie mulți ale căror inimi să fie mișcate de situația jalnică în care sunt așezați tinerii, care își dau seama că Satana lucrează prin orice uneltire cu putință pentru a-i prinde în lațul său. Dumnezeu cere bisericii să se ridice din letargia ei și să vadă ce fel de serviciu se cere în acest timp primejdios. 6M 196.2

Ochii fraților și surorilor noastre ar trebui să fie unși cu cereasca alifie de ochi, pentru ca ei să poată vedea nevoile timpului acesta. Mieii turmei trebuie să fie hrăniți, și Domnul cerului primește să vadă cine face lucrarea ce El dorește să fie făcută pentru copii și tineri. Biserica doarme și nu-și dă seama de întinderea acestei probleme. “De ce”, zice cineva, “este nevoie să stăruim atât de mult ca să ne învățăm temeinic copiii? Mi se pare că, dacă vreo câțiva care au hotărât să urmeze chemarea sau înclinația lor literară, sau o altă chemare care cere o anumită disciplină, primesc o atenție specială — aceasta este tot ceea ce e necesar. Nu e necesar ca tot tineretul nostru să fie bine instruit. Nu va răspunde o desăvârșită educare a câtorva persoane la oricare cerință esențială?” 6M 196.3

Nu, răspund eu, cât se poate de hotărât, nu. Ce selecție am fi în stare să facem noi între tinerii noștri? Cum am putea spune cine va fi cel mai promițător, care va aduce serviciul cel mai bun lui Dumnezeu? În judecata noastră omenească, noi am putea face cum a făcut Samuel, care, atunci când a trimis să-l găsească pe unsul Domnului, s-a uitat la înfățișarea exterioară. Dar Domnul i-a spus lui Samuel: “Nu te uita la înfățișarea și înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă”. (1 Samuel 16, 7.) Pe nici unul din fiii cu înfățișare nobilă ai lui Isai n-a vrut Domnul să-l accepte; dar când David, fiul cel mai tânăr, un băiețandru și păstor la oi, a fost chemat de la câmp și a trecut prin fața lui Samuel, Domnul a zis: “Scoală-te și unge-l, căci el este!” (Ver 12.) Cine poate să determine care persoană din familie se va dovedi eficientă în lucrarea lui Dumnezeu? Tuturor tinerilor trebuie să li se permită să aibă binecuvântările și privilegiile educării în școlile noastre, pentru ca ei să poată fi inspirați să devină împreună lucrători cu Dumnezeu. 6M 197.1