Mărturii pentru comunitate, vol. 6

Necesitatea școlilor comunității

Multe familii care, pentru motivul de a-și educa copiii, se mută acolo unde au fost înființate școlile noastre cele mari ar face un serviciu mult mai bun pentru Domnul dacă ar rămâne acolo unde se găsesc. Ei ar trebui să încurajeze comunitatea din care fac parte ca membrii ei să înființeze o școală a comunității la care copiii din vecinătatea lor să poată primi o deplină și practică educație creștină. Ar fi cu mult mai bine pentru copiii lor, pentru ei înșiși și pentru cauza lui Dumnezeu, dacă ar rămâne în comunitățile mai mici, unde ajutorul lor este necesar, în loc de a merge în comunitățile mai mari, unde, întrucât ei nu sunt necesari, este o continuă ispită de a cădea în inactivitate spirituală. 6M 198.1

Oriunde sunt câțiva păzitori ai Sabatului, părinții ar trebui să se unească pentru a procura un loc unde să se țină cursuri școlare și la care copiii și tinerii lor să poată fi învățați. Ei ar trebui să folosească un învățător creștin care, ca un misionar consacrat, să educe copiii în așa fel, încât să-i determine să devină misionari. Să fie folosiți învățători care vor face o instruire deplină în obiectele de studiu obișnuite, Biblia fiind temelia și viața oricărui studiu. Părinții ar trebui să îmbrace armura și, prin propriul lor exemplu, să-i învețe pe copiii lor să fie misionari. Ei ar trebui să lucreze cât este ziuă; deoarece “vine noaptea, când nu pot lucra”. (Ioan 9, 4.) Dacă ei vor depune eforturi neegoiste, învățându-i stăruitor pe copiii lor să poarte răspunderi, Domnul va lucra împreună cu ei. 6M 198.2

Unele familii de păzitori ai Sabatului locuiesc izolat sau la foarte mare depărtare de alții de aceeași credință. Aceștia și-au trimis uneori copiii la școlile noastre cu internat, la care ei au primit ajutor și s-au înapoiat pentru a fi o binecuvântare în propria lor familie. Dar unii nu-și pot trimite copiii departe de casă pentru a fi educați. În asemenea cazuri, părinții ar trebui să se străduiască să folosească un învățător religios exemplar, care va considera o plăcere să lucreze pentru Domnul în orice calitate și care e dispus să se îngrijească de oricare parte a viei Domnului. Tații și mamele ar trebui să conlucreze cu învățătorul, lucrând sârguincios la convertirea copiilor lor. Ei să se străduiască să țină interesul spiritual al copiilor lor proaspăt și sănătos în familie și să-și crească copiii în învățătura și mustrarea Domnului. Ei trebuie să consacre o parte din fiecare zi studiului și să se facă învățăcei împreună cu copiii lor. În felul acesta, pot face din ora de învățătură o oră plină de plăcere și de folos, iar încrederea lor va crește în metoda aceasta de a se osteni pentru mântuirea copiilor lor. Părinții vor vedea că propria lor creștere va fi mai rapidă atunci când învață să lucreze pentru copiii lor. Atunci când lucrează în felul acesta, în smerenie, necredința va dispărea. Credința și activitatea vor da o siguranță și o satisfacție care vor spori zi de zi, atunci când se străduiesc în a-L cunoaște pe Domnul și a-L face cunoscut. Rugăciunile lor vor deveni mai călduroase, deoarece vor avea un obiect precis pentru care să se roage. 6M 198.3

În unele țări, părinții sunt obligați prin lege să-și dea copiii la școală. În țările acestea, în localitățile unde este o comunitate, ar trebui să fie înființate școli, chiar dacă nu sunt mai mult de șase copii care să meargă. Lucrați ca și cum ați lucra pentru propria voastră viață pentru a vă salva copiii ca să nu fie înecați în influențele murdare și stricăcioase ale lumii. 6M 199.1

Noi suntem cu mult în urmă față de datoria noastră în această importantă problemă. În multe locuri, de multă vreme ar fi trebuit să funcționeze școli. Multe localități ar fi avut în felul acesta reprezentanți ai adevărului, care ar fi dat tărie și prestigiu lucrării Domnului. În loc să fie concentrate atât de multe clădiri mari în câteva locuri, ar fi trebuit să se înființeze școli în multe localități. 6M 199.2

Aceste școli să se înceapă sub o îndrumare înțeleaptă, în așa fel încât copiii și tinerii să poată fi educați în propriile lor comunități. Este o ofensă gravă la adresa lui Dumnezeu faptul că s-a dat pe față o atât de mare neglijență în privința aceasta, când Providența ne-a pus la îndemână înlesniri atât de abundente cu care să lucrăm. Dar, deși în trecut am rămas în urmă în a face tot ceea ce am fi putut pentru tineret și copii, să ne pocăim acum și să ne răscumpărăm timpul. Domnul zice: “De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face albe ca lâna. De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării”. (Isaia 1, 18-19.) 6M 200.1