Mărturii pentru comunitate, vol. 5

Îndatoririle Bisericii

Acolo unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este blândețe, răbdare, bunătate și îndelungă răbdare. Un adevărat ucenic al Domnului Hristos va căuta să imite Modelul. El va căuta să facă voia lui Dumnezeu pe pământ, așa cum se face și în ceruri. Cei ale căror inimi sunt încă mânjite de păcat nu pot fi zeloși pentru fapte bune. Ei nu reușesc să țină primele patru porunci ale Decalogului, care definesc datoriile omului față de Dumnezeu; și nici pe ultimele, care definesc datoria omului față de aproapele. Inimile lor sunt pline de egoism și sunt totdeauna gata să găsească greșeli la alții, care sunt mai buni decât ei. Ei pun mâinile pe o lucrare pe care Dumnezeu nu le-a dat-o, dar lasă nefăcută lucrarea pe care El le-a lăsat-o s-o facă; să ia seama la ei înșiși, ca nu cumva să răsară vreo rădăcină de amărăciune, care să aducă necazuri bisericii, tulburând-o și mânjind-o. Ei își îndreaptă ochii în jur, spre a veghea ca nu cumva caracterele altora să nu fie bune, pe când ochii lor ar trebui să privească înăuntrul lor, pentru a cerceta în amănunțime și în mod critic propriile lor acțiuni. Dacă își golesc inima de eu, de invidie, de bănuieli rele și răutate, nu se vor așeza pe scaunul judecătorului, pronunțând sentințe asupra altora, care înaintea lui Dumnezeu sunt mai buni decât ei. 5M 613.3

Acela care vrea să-i schimbe pe alții trebuie mai întâi să se schimbe pe el. Trebuie să primească spiritul Domnului său și să fie binevoitor, asemenea Lui, să sufere ocara și să practice renunțarea de sine. În comparație cu valoarea unui suflet, lumea întreagă este fără însemnătate. O dorință de a exercita autoritatea, dacă va domni peste moștenirea Domnului, se va dovedi a fi, dacă se îngăduie acest lucru, o pierdere de suflete. Cei care Îl iubesc pe Isus cu adevărat vor căuta să-și armonizeze viața cu Modelul și vor lucra în spiritul Lui pentru salvarea altora. 5M 614.1

Pentru a-i asigura omului mântuirea veșnică, Domnul Hristos a părăsit curțile regale ale cerului și a venit aici, pe acest pământ, a îndurat agonia păcatului și a rușinii în locul omului și a murit ca să-l facă liber. Având în vedere prețul acesta infinit plătit pentru mântuirea omului, cum de îndrăznesc cei care mărturisesc Numele lui Hristos să trateze cu indiferență pe unul dintre cei mai mici ai Săi? Cât de atenți ar trebui să fie frații și surorile din biserică la orice cuvânt și orice faptă, ca nu cumva să vatăme uleiul și vinul! Cu câtă răbdare și afecțiune ar trebui să se ocupe ei de cei pe care Domnul i-a răscumpărat cu sângele Său! Cu câtă credincioșie, seriozitate și zel ar trebui să lucreze pentru a-i înălța pe cei abătuți și descurajați! Cu câtă milă ar trebui să-l trateze pe acela care încearcă să asculte de adevăr, dar n-are nici o încurajare în cămin și trebuie să respire mereu atmosfera necredinței și a întunericului! 5M 614.2