Mărturii pentru biserică 9

31— Lucrarea de binefacere

„Cinstește pe Domnul cu averile tale și cu cele dintâi roade din tot venitul tău, căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug și teascurile tale vor geme de must.” (Proverbe 3,9.10) 9M 253.1

„Unul, care dă cu mână largă, ajunge mai bogat și altul, care economisește prea mult, nu face decât să sărăcească. Sufletul binefăcător va fi săturat și cel ce udă pe alții va fi udat și el.” (Proverbe 11,24.25) 9M 253.2

„Dar cel ales la suflet [generos — trad. KJV] face planuri alese [generoase — KJV] și stăruie în planurile lui alese [generoase — KJV].” (Isaia 32,8) 9M 253.3

Înțelepciunea divină a stabilit, în Planul de Mântuire, legea faptei și a răsplatei, care face ca lucrarea de binefacere, în toate ramurile ei, să fie de două ori binecuvântată. Cel care dă celor nevoiași aduce o binecuvântare altora și este, la rândul lui, binecuvântat într-o măsură și mai mare. 9M 253.4