Mărturii pentru biserică 9

O obligație solemnă

Zecimea este sfântă, pusă deoparte pentru Sine chiar de Dumnezeu. Ea trebuie să fie adusă în tezaurul Lui, ca să fie folosită pentru susținerea lucrătorilor Evangheliei, în lucrarea lor. Multă vreme, Domnul a fost jefuit pentru că există persoane care nu înțeleg că zecimea este partea rezervată lui Dumnezeu. 9M 249.1

Unii au fost nemulțumiți și au spus: „Nu voi mai plăti zecimea, pentru că nu am încredere în felul cum sunt administrate lucrurile în conducerea lucrării.” Dar Îl veți jefui oare pe Dumnezeu pentru că gândiți că lucrarea nu este administrată așa cum trebuie? Adresați-le o plângere, clar și deschis, într-un spirit potrivit, celor în drept. Trimiteți solicitările voastre ca lucrurile să fie îndreptate și puse în ordine; dar nu vă retrageți de la lucrarea lui Dumnezeu și nu vă dovediți necredincioși pe motiv că alții nu procedează corect. 9M 249.2

Citiți cu atenție capitolul trei din Maleahi și vedeți ce spune Dumnezeu despre zecime. Dacă bisericile noastre ar lua poziție de partea Cuvântului Domnului și ar fi credincioase în a aduce zecimea în tezaurul Lui, mai mulți lucrători ar fi încurajați să intre în lucrarea pastorală. Mai mulți bărbați s-ar consacra lucrării pastorale, dacă nu li s-ar vorbi despre faptul că vistieria este goală. Ar exista belșug de mijloace în vistieria Domnului, dacă inimi și mâini egoiste nu ar reține zecimea sau nu ar folosi-o pentru a susține alte ramuri ale lucrării. 9M 249.3

Resursele rezervate de Dumnezeu nu trebuie să fie folosite la întâmplare. Zecimea este a Domnului, iar aceia care se amestecă în folosirea ei, dacă nu se pocăiesc, vor fi pedepsiți cu pierderea comorii lor cerești. Nu lăsați ca lucrarea să mai fie împiedicată pentru că zecimea a fost deturnată și îndrumată pe alte canale decât cel pe care Domnul a spus că trebuie să meargă. Trebuie să se asigure mijloace și pentru aceste ramuri ale lucrării. Ele trebuie să fie susținute, dar nu din zecime. Dumnezeu nu S-a schimbat; zecimea încă trebuie să fie folosită pentru susținerea lucrării pastorale. Deschiderea de câmpuri noi cere mai multă eficiență pastorală decât avem acum și trebuie să existe mijloace bănești în vistierie. 9M 249.4

Asupra celor care merg ca pastori stă o solemnă responsabilitate care, în mod ciudat, este neglijată. Unora le place să predice, dar nu fac lucrare personală pentru bisericile pe care le deservesc. Este mare nevoie să se dea instrucțiuni cu privire la obligațiile și îndatoririle oamenilor față de Dumnezeu, în special în ceea ce privește obligația de a da cu credincioșie zecimea. Pastorii noștri s-ar simți profund întristați dacă nu ar fi plătiți la timp pentru munca lor; dar se gândesc ei că trebuie să existe hrană în tezaurul lui Dumnezeu, pentru ca lucrătorii să fie susținuți? Dacă ei nu-și fac toată datoria de a-i educa pe oameni să fie credincioși în a-I da lui Dumnezeu ceea ce este al Său, va fi lipsă de mijloace în tezaur și lucrarea Domnului va fi împiedicată să înainteze. 9M 250.1

Supraveghetorul turmei lui Dumnezeu ar trebui să se achite cu credincioșie de datoria lui. Dacă va lăsa ca această lucrare să fie făcută de altcineva, pentru că îi este neplăcută, înseamnă că nu este un lucrător credincios. Să citească în Maleahi cuvintele prin care Domnul acuză poporul că Îl jefuiește pe Dumnezeu prin reținerea zecimii. Dumnezeul cel Atotputernic declară: „Sunteți blestemați” (Maleahi 3,9). Atunci când cel care slujește prin cuvânt și învățătură vede că cei din poporul lui Dumnezeu urmează o cale care va aduce acest blestem asupra lor, cum ar putea el să-și neglijeze datoria de a le da învățătură și avertizare? Fiecare membru al bisericii ar trebui învățat să fie credincios în a plăti corect zecimea. 9M 250.2

„Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.” (Maleahi 3,10) 9M 251.1

*****

Mă rog ca frații mei să înțeleagă că solia îngerului al treilea înseamnă mult pentru noi și că păzirea adevăratului Sabat urmează să fie semnul care îi va deosebi pe cei care-I servesc lui Dumnezeu de cei care nu-I servesc. Cei care sunt adormiți și indiferenți să se trezească! Noi suntem chemați să fim sfinți și ar trebui să evităm cu grijă să lăsăm impresia că nu contează prea mult dacă păstrăm sau nu anumite caracteristici ale credinței noastre. Asupra noastră stă obligația de aur de a lua o poziție mai hotărâtă de partea adevărului și a neprihănirii decât am luat în trecut. Linia de demarcație dintre cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și cei care nu le păzesc trebuie să se vadă cu o claritate de neconfundat. Noi trebuie să-L onorăm pe Dumnezeu cu conștiinciozitate, folosind în mod înțelept orice mijloc de a ne păstra în relația legământului Său, astfel încât să putem primi binecuvântările Sale — acele binecuvântări care sunt esențiale pentru un popor care urmează să fie atât de aspru încercat. A da impresia că religia noastră, credința noastră, nu este o putere dominantă în viața noastră înseamnă, în mare măsură, a-L dezonora pe Dumnezeu. În felul acesta, noi ne abatem de la poruncile Lui, care sunt viața noastră, negând că El este Dumnezeul nostru și că noi suntem poporul Lui. 9M 251.2

„Să știi dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios și Își ține legământul și îndurarea până la al miilea neam de oameni față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui. Dar răsplătește îndată pe cei ce-L urăsc și-i pierde; nu dă nicio păsuire celui ce-L urăște, ci-i răsplătește îndată.” (Deuteronomul 7,9.10) 9M 251.3

Unde vom fi înainte ca cele o mie de generații menționate în acest pasaj să se fi sfârșit? Soarta noastră va fi hotărâtă pentru veșnicie. Fie vom fi declarați vrednici de a avea un cămin în Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu, fie vom primi sentința de moarte veșnică. Cei care au fost credincioși și sinceri legământului lor cu Dumnezeu; cei care, amintindu-și de Golgota, au stat neclintiți de partea adevărului, străduindu-se neîncetat pentru onoarea lui Dumnezeu, vor auzi cuvintele de laudă: „Bine, rob bun și credincios”. Dar cei care I-au slujit lui Dumnezeu doar cu jumătate de inimă, lăsând ca viața lor să se conformeze căilor și practicilor lumii, vor auzi cuvintele triste: „Depărtați-vă de la Mine, căci nu vă cunosc”. 9M 252.1