Mărturii III

Grâul și neghina

Într-o altă parabolă prezentată ucenicilor Săi, Isus a asemănat Împărăția cerurilor cu un ogor în care un om a semănat sămânță bună, dar în care, în timp ce el dormea, vrăjmașul a semănat neghină. Gospodarul a fost întrebat: „«Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?» El le-a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.»” Și robii i-au zis: „«Vrei dar să mergem s-o smulgem?» «Nu», le-a zis el, «ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu.»” Dacă s-ar fi păstrat credincioșia și vigilența, dacă nu ar fi existat din partea nimănui somnolență și neglijență, vrăjmașul nu ar fi avut o ocazie atât de favorabilă pentru a semăna neghină în grâu. Satana nu doarme niciodată. El veghează și profită de orice ocazie pentru a-și pune agenții să răspândească eroarea, care găsește un teren bun în multe inimi nesfințite. 3M 113.1

Cei care cred în mod sincer adevărul sunt întristați, iar încercările și necazurile lor sunt mult mărite de aceia din mijlocul lor care îi necăjesc și le descurajează eforturile. Dar Domnul îi va învăța pe slujitorii Săi o lecție — aceea de a fi atenți și grijulii în tot ceea ce fac. „Lăsați-le să crească amândouă împreună.” Nu smulgeți cu forța neghina, ca nu cumva, dezrădăcinând-o, să slăbiți și prețioasele fire de grâu. Atât pastorii, cât și membrii bisericii trebuie să fie foarte prudenți, ca nu cumva să dobândească un zel care să nu fie potrivit cu cunoștința. Există pericolul de a face prea mult pentru a rezolva unele dificultăți din biserică — dificultăți care, dacă ar fi lăsate în pace, de multe ori s-ar rezolva singure. Nu este înțelept să tratăm prematur problemele în nicio biserică. Va trebui să dăm dovadă de cea mai mare grijă, de răbdare și de stăpânire de sine pentru a trata aceste lucruri și pentru a nu îndeplini în propriul nostru spirit lucrarea de a le pune în ordine. 3M 113.2

Lucrarea făcută în ________________ a fost prematură și a condus la o separare inoportună în acea mică biserică. Dacă ar fi simțit forța lecției date de Mântuitorul în parabola cu grâul și neghina, slujitorii lui Dumnezeu nu ar fi început această lucrare așa cum au făcut-o. Înainte de a se întreprinde ceva care să le dea chiar și celor cu totul nevrednici o cât de mică ocazie de a se plânge că au fost separați de biserică, problema în cauză trebuie să fie subiectul celei mai atente analize și al celei mai serioase rugăciuni. În ______________ s-a adoptat o atitudine care a generat apariția unui grup de opoziție. Unii dintre ascultători erau asemenea solului de pe marginea drumului, alții, asemenea solului stâncos, iar alții făceau parte din categoria celor care au primit adevărul, dar inima le era năpădită de spini, care au înăbușit sămânța cea bună — aceștia nu vor avea niciodată un caracter creștin desăvârșit. Dar au fost și câțiva care ar fi putut fi hrăniți și întăriți, astfel încât să se așeze ferm pe temelia adevărului, dar pozițiile adoptate de frații R și S au condus la o criză prematură și s-a dat dovadă de lipsă de înțelepciune și de judecată în tratarea acelei grupe. 3M 114.1

Dacă există persoane care merită să fie despărțite de biserică, așa cum Satana a fost aruncat din cer, acestea își vor găsi simpatizanți. Întotdeauna va exista o grupă de oameni care se vor lăsa influențați mai mult de cei din jur, decât de Duhul lui Dumnezeu și de principiile sănătoase. În starea lor neconsacrată, aceștia sunt mereu gata să treacă de partea celor greșiți și să le acorde milă și simpatie chiar celor care le merită cel mai puțin. Acești simpatizanți au o influență puternică asupra altora. Lucrurile sunt privite într-o lumină greșită, se face mult rău și numeroase suflete sunt ruinate. În răzvrătirea lui, Satana a atras de partea lui a treia parte din îngeri. Ei au întors spatele Tatălui și Fiului Său și s-au unit cu instigatorul răzvrătirii. Cunoscând aceste lucruri, noi ar trebui să acționăm cu cea mai mare prudență. La ce ne putem aștepta, decât la încercări și la confuzie, în relațiile noastre cu oameni a căror gândire este atât de ciudată? Trebuie să suportăm situația și să evităm să se ajungă la necesitatea de a smulge din rădăcină neghina, ca nu cumva să fie smuls și grâul. 3M 114.2

„În lume veți avea necazuri”, spune Hristos; dar în Mine veți avea pace. Încercările la care sunt supuși creștinii, când trec prin întristări, prin greutăți și prin batjocuri, sunt mijloace alese de Dumnezeu pentru a separa pleava de grâu. Mândria noastră, egoismul, pasiunile nelegiuite și iubirea de plăceri lumești trebuie să fie biruite. De aceea, Dumnezeu ne trimite necazuri și strâmtorări, ca să ne pună la probă și să ne încerce, pentru a ne arăta că aceste trăsături rele există în caracterul nostru. Noi trebuie să biruim prin puterea și prin harul Său, ca să putem deveni părtași de natură dumnezeiască, după ce am biruit stricăciunea care este în lume prin pofte. „Căci întristările noastre ușoare”, spune Pavel, „de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt veșnice”. Necazurile, supărările, ispitele, greutățile și diferitele încercări sunt instrumentele folosite de Dumnezeu pentru a ne curăți, pentru a ne sfinți și a ne face pregătiți pentru grânarul ceresc. 3M 115.1

Răul făcut cauzei adevărului de intervențiile premature nu vor putea fi niciodată reparate pe deplin. Cauza lui Dumnezeu din _____________ nu a înaintat așa cum ar fi putut să înainteze și nu va sta în fața oamenilor într-o lumină la fel de favorabilă cum a stat înainte ca această lucrare să fie întreprinsă. De multe ori există în mijlocul nostru persoane a căror influență de partea cea bună este ca și inexistentă. Viața lor pare inutilă, dar lăsați-le să devină răzvrătite și combative, și vor deveni lucrători plini de zel de partea lui Satana. Lucrarea aceasta se potrivește mai bine sentimentelor inimii firești. Este mare nevoie de cercetare de sine și de rugăciune tainică. Dumnezeu le-a promis înțelepciune celor care o cer de la El. În lucrarea misionară intră adeseori oameni care nu sunt pregătiți pentru ea. Este cultivat un zel de fațadă, în timp ce rugăciunea personală este neglijată. Atunci când lucrurile stau astfel, se face mult rău, deoarece lucrătorii caută să adapteze conștiința altora la propriile lor reguli. Este mare nevoie de stăpânire de sine. Cuvintele pripite stârnesc certuri. Fratele S este în pericolul de a-și îngădui un spirit de critică aspră. Acesta nu este potrivit pentru slujitorii neprihănirii. 3M 115.2

Frate S, tu ai multe de învățat. Ești înclinat să arunci eșecurile și descurajările tale asupra fratelui W, dar, dacă ți-ai cerceta atent propriile motive și modul în care ai acționat, ai descoperi alte cauze ale acestor descurajări, cauze care există în tine. Faptul că îți urmezi înclinațiile inimii tale firești te va duce în robie. Spiritul aspru, chinuitor, pe care ți-l îngădui uneori îți distruge influența. Frate al meu, tu ai de făcut pentru tine însuți o lucrare pe care nu o poate face nimeni altcineva. Fiecare trebuie să dea socoteală pentru sine însuși înaintea lui Dumnezeu. El ne-a dat Legea Sa ca o oglindă în care să privim, pentru a ne descoperi defectele de caracter. Nu trebuie să privim în această oglindă cu scopul de a vedea reflectate în ea greșelile semenilor noștri, de a vedea dacă ei se ridică la nivelul standardului, ci cu acela de a ne vedea propriile defecte, ca să le putem îndepărta. Nu avem nevoie doar de cunoștință, noi trebuie să urmăm lumina. Nu suntem lăsați să alegem singuri pentru noi înșine, să ascultăm ceea ce ne place și să respingem ceea ce nu ne convine. Ascultarea este mai bună decât jertfa. 3M 116.1