Mărturii III

Către părinții bogați

La întâlnirea de tabără din Vermont, în anul 1870, m-am simțit îndemnată de Duhul lui Dumnezeu să dau o mărturie clară cu privire la datoria pe care o au părinții în vârstă, care sunt bogați, în legătură cu modul în care dispun de averea lor. Mi s-a arătat că unii bărbați care sunt ageri, înțelepți și prudenți, bărbați care sunt renumiți pentru promptitudinea și pentru meticulozitatea lor, atunci când este vorba despre afaceri, în general, când este nevoie să-și repartizeze în mod adecvat averea cât timp sunt în viață dau dovadă de lipsă de clarviziune și de promptitudine. Ei nu știu cât de repede se va închide timpul lor de probă și totuși lasă ca anii să treacă, fără să-și pună lucrurile în ordine și, de multe ori, viața li se încheie fără să-și fi folosit judecata. Sau este posibil să moară pe neașteptate, fără să fie avertizați măcar cu o clipă înainte, iar averea lor ajunge să fie folosită într-un mod cu care ei nu ar fi fost de acord. Acești oameni se fac vinovați de neglijență. Ei sunt ispravnici necredincioși. 3M 116.2

Creștinii care cred adevărul prezent trebuie să dea dovadă de înțelepciune și de un spirit prevăzător. Ei nu trebuie să neglijeze să se îngrijească de repartizarea mijloacelor lor materiale, așteptând o ocazie favorabilă pentru a-și aranja afacerile în timpul unei boli îndelungate. Trebuie să-și organizeze afacerile în așa fel, încât la orice oră li s-ar cere să le părăsească, și dacă glasul li s-ar stinge înainte să mai poată face vreun aranjament, toate să poată fi puse la punct așa cum ar fi făcut-o ei înșiși, dacă ar mai fi fost în viață. Multe familii au fost jefuite de toate bunurile lor și au fost aduse într-o stare de sărăcie, pentru că a fost neglijată o lucrare bună care ar fi putut fi făcută într-un ceas. Cei care își fac testamentul nu ar trebui să-și cruțe eforturile și cheltuielile pentru a obține o consiliere juridică și pentru a pune totul în ordine în așa fel, încât să reziste la probă. 3M 117.1

Am văzut că aceia care mărturisesc a crede adevărul trebuie să-și arate credința în faptele lor. Ei ar trebui să-și facă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca, în cele din urmă, să poată fi primiți în locașurile veșnice. Dumnezeu i-a făcut pe oameni administratori ai bunurilor materiale. El a așezat în mâinile lor bani cu care să ducă mai departe măreața lucrare de salvare a sufletelor pentru care Hristos Și-a părăsit căminul ceresc, bogățiile și slava și S-a făcut sărac, pentru ca, prin umilința și prin sacrificiul Său, să aducă la Dumnezeu mulți fii și multe fiice ale lui Adam. În providența Sa, Domnul a stabilit ca lucrarea din via Sa să fie susținută prin mijloacele încredințate în mâinile administratorilor Săi. Neglijența din partea acestora de a răspunde apelurilor cauzei lui Dumnezeu pentru a duce mai departe lucrarea Sa arată că ei sunt niște lucrători necredincioși și leneși. 3M 117.2

Mi-au fost arătate unele lucruri referitoare la lucrarea din Vermont și, în special, la cea din Bordoville și din împrejurimi. Următorul pasaj face parte din Mărturia pentru biserică nr. 20: 3M 118.1

„Mulți dintre cei care trăiesc în Bordoville au de făcut o lucrare. Am văzut că dușmanul este la lucru pentru a-și atinge obiectivele. Bărbați cărora Dumnezeu le-a încredințat talanții banilor au transferat asupra copiilor lor responsabilitatea pe care Cerul le-a desemnat-o lor, de a fi ispravnici pentru Dumnezeu. În loc să-I înapoieze lui Dumnezeu ceea ce este al Lui, ei pretind că tot ce au le aparține, ca și când prin puterea, prin tăria și prin înțelepciunea lor și-ar fi obținut averile.” 3M 118.2

„Unii renunță la controlul asupra banilor lor, transferându-i în mâinile copiilor. Motivul lor ascuns este acela de se așeza într-o poziție de pe care să nu se simtă responsabili să dea din averea lor pentru răspândirea adevărului. Aceștia iubesc cu vorba, dar nu cu fapta și cu adevărul. Nu își dau seama că banii pe care îi mânuiesc sunt ai Domnului, nu ai lor.” 3M 118.3

„Părinților ar trebui să le fie teamă să le încredințeze copiilor lor talanții banilor, pe care Dumnezeu i-a așezat în mâinile lor, dacă nu au cea mai sigură dovadă că aceștia vor manifesta față de cauza lui Dumnezeu un interes, o dragoste și un devotament mai mari decât ale lor și că vor fi mai serioși și mai plini de zel pentru progresul lucrării lui Dumnezeu și mai binevoitori în ceea ce privește punerea în aplicare a diferitelor proiecte legate de ea, care necesită bani. Dar mulți își așază banii în mâinile copiilor, aruncând astfel asupra acestora responsabilitatea propriei lor isprăvnicii, deoarece Satana îi îndeamnă să facă astfel. Prin aceasta, ei efectiv transferă banii în rândurile dușmanului. Satana aranjează totul în așa fel, încât să se potrivească scopului său și să oprească de la lucrarea lui Dumnezeu mijloacele de care aceasta are nevoie, ca să fie susținută din abundență.” 3M 118.4

„Mulți dintre cei care au făcut înalte mărturisiri de credință sunt deficitari în fapte bune. Dacă și-ar arăta credința din fapte, ar putea să exercite o puternică influență de partea adevărului. Dar ei nu investesc talanții mijloacelor materiale, pe care Dumnezeu li i-a încredințat. Cei care cred că își liniștesc conștiința lăsându-le copiilor averea sau reținând mijloacele care sunt necesare pentru cauza lui Dumnezeu și îngăduind ca acestea să treacă în mâinile unor copii necredincioși și nechibzuiți, ca să le risipească sau să le adune și să li se închine, vor trebui să-I dea socoteală lui Dumnezeu. Ei sunt ispravnici necredincioși ai banilor Domnului. Ei îi permit lui Satana să profite de ei prin intermediul acestor copii, a căror minte este sub controlul lui. Planurile lui Satana sunt realizate pe multe căi, în timp ce ispravnicii lui Dumnezeu par năuciți și paralizați. Ei nu își dau seama de marea responsabilitate care le revine și de judecata care trebuie să vină în curând.” 3M 118.5

Mi-a fost arătat că, pentru unii din vecinătatea localității ________________, timpul de probă urma să se încheie în curând și că era important ca lucrarea lor să sfârșească prin a primi aprobarea lui Dumnezeu, astfel ca, la judecata finală, ei să poată auzi acel „Bine” din partea Stăpânului. Mi-a fost arătată, de asemenea, lipsa de consecvență a acelora care mărturisesc a crede adevărul, dar care nu susțin cauza lui Dumnezeu cu averile lor, deoarece le păstrează pentru a le lăsa copiilor. Mulți tați și multe mame suferă de sărăcie în mijlocul abundenței. Într-o anumită măsură, ei își restrâng confortul personal și adeseori își refuză chiar acele lucruri care le-ar fi necesare pentru a se bucura de viață și de sănătate, deși au la dispoziția lor bani din abundență. Ei consideră că le este interzis, ca să spunem așa, să-și folosească averea pentru propriul confort sau chiar în scopuri caritabile. Au în vedere un singur obiectiv: acela de a-și păstra averea intactă pentru a o lăsa copiilor lor. Ideea aceasta pune stăpânire pe ei atât de puternic, este atât de mult întrețesută în toate acțiunile lor, încât copiii învață să aștepte cu nerăbdare timpul când aceste bogății le vor aparține. Ei se bazează pe ele și perspectiva aceasta are o influență puternică, dar nu favorabilă, asupra caracterului lor. Unii dintre ei ajung niște risipitori, alții devin egoiști și avari, iar alții devin nechibzuiți și leneși. Mulți dintre ei nu cultivă obiceiul de a face economie. Ei nu caută să se întrețină singuri. Sunt lipsiți de un scop în viață și au un caracter instabil. Impresiile primite în copilărie și tinerețe sunt întrețesute în caracterul lor și devin principiul lor de acțiune, atunci când ajung la maturitate. 3M 119.1

Cei care cunosc principiile adevărului trebuie să se lase călăuziți de Cuvântul lui Dumnezeu, urmându-l îndeaproape. Ei ar trebui să-I dea lui Dumnezeu ceea ce Îi aparține lui Dumnezeu. Mi s-a arătat că unii din Vermont fac o mare greșeală, însușindu-și mijloacele materiale pe care Dumnezeu li le-a încredințat spre păstrare. Ei nesocotesc dreptul lui Dumnezeu asupra a tot ceea ce au ei. Ochii lor sunt orbiți de vrăjmașul neprihănirii, iar ei urmează o cale care îi va conduce la dezastru și pe ei, și pe copiii lor. 3M 119.2

Copiii își influențează părinții să-și lase averile în mâinile lor, pentru a dispune de ele după cum consideră ei potrivit. Având în vedere lumina atât de clară a Cuvântului lui Dumnezeu în legătură cu banii încredințați ispravnicilor și toate mustrările și avertizările pe care le-a dat Dumnezeu prin Mărturii, referitor la repartizarea mijloacelor materiale — dacă, având toată această lumină, copiii își influențează părinții, în mod direct sau indirect, să le împartă averea, cât timp sunt în viață, sau să dispună prin testament ca, după moartea părinților, ea să ajungă în cea mai mare parte în mâinile lor, acești copii își iau asupra lor o responsabilitate înfricoșătoare. Copiii cu părinți înaintați în vârstă, care mărturisesc a crede adevărul, ar trebui ca, în temere de Dumnezeu, să-și sfătuiască părinții să-și onoreze mărturisirea de credință și să ia, în privința averii lor, o hotărâre care să primească aprobarea lui Dumnezeu. Părinții ar trebui să-și adune o comoară în cer, consacrându-și bunurile înaintării cauzei lui Dumnezeu. Ei nu ar trebui să se jefuiască singuri de comoara cerească lăsându-le un surplus de mijloace celor care au suficient, deoarece, făcând astfel, ei nu numai că se privează de prețiosul privilegiu de a-și aduna în cer o comoară nepieritoare, dar jefuiesc și vistieria lui Dumnezeu. 3M 120.1

Am afirmat la adunarea de tabără că, atunci când averea le este lăsată prin testament copiilor, nerepartizându-se nimic pentru cauza lui Dumnezeu, sau, dacă este lăsat ceva, aceasta este o parte nesemnificativă, care nu merită să fie amintită, adeseori această avere se va dovedi a fi un blestem pentru copiii care o moștenesc. Ea va fi o sursă de ispite și va deschide o ușă prin care aceștia vor fi în pericol să cadă în multe pofte periculoase și dăunătoare. 3M 120.2

Părinții trebuie să-și exercite dreptul pe care li l-a dat Dumnezeu. El le-a încredințat talanți pe care să-i folosească spre slava Sa. Copiii nu trebuie să fie făcuți responsabili pentru talanții părintelui. Părinții ar trebui să-și întocmească testamentul cât timp au mintea sănătoasă și judecata bună, după ce au chibzuit cu rugăciune și au apelat la ajutorul unor consilieri potriviți, care au experiență în adevăr și în cunoașterea voinței divine. Dacă au copii loviți de nenorocire sau care se luptă cu sărăcia și care ar folosi cu înțelepciune bunurile primite, trebuie să-i aibă în vedere. Dar dacă au copii necredincioși, care au din belșug bogăția acestei lumi și care slujesc lumii, ei comit un păcat împotriva Stăpânului care i-a făcut administratori ai Săi, așezându-și averea în mâinile lor doar pentru că aceștia le sunt copii. Cerințele lui Dumnezeu nu trebuie să fie desconsiderate. 3M 121.1

Ar trebui să se înțeleagă clar că, dacă părinții și-au stabilit testamentul, aceasta nu-i împiedică să dea din banii lor pentru cauza lui Dumnezeu cât timp sunt în viață, chiar acest lucru ar trebui să-l facă. Ar trebui să se bucure de această satisfacție aici și de răsplată după aceea, împărțindu-și surplusul de bunuri cât timp sunt în viață. Ei trebuie să-și facă partea care le revine în ceea ce privește înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Trebuie să folosească mijloacele pe care li le-a dat cu împrumut Stăpânul pentru a duce mai departe lucrarea care trebuie să fie făcută în via Sa. 3M 121.2

Iubirea de bani stă la rădăcina majorității nelegiuirilor comise în această lume. Tați care-și păstrează în mod egoist averile, pentru a-și îmbogăți copiii, și care nu văd nevoile cauzei lui Dumnezeu, pentru a le împlini, fac o greșeală teribilă. Copiii pe care ei cred că îi binecuvântează cu aceste averi sunt, în realitate, blestemați prin ele. 3M 121.3

Adesea, banii lăsați copiilor devin o sursă de amărăciune. De multe ori, aceștia se ceartă pentru averea rămasă și, în cazul unui testament, rareori sunt toți mulțumiți cu hotărârile tatălui. Și, în loc să trezească recunoștință și respect pentru memoria părintelui, de multe ori banii lăsați generează nemulțumire, cârtiri, invidie și lipsă de respect. Frați și surori care erau în relații de pace unii cu alții ajung uneori la certuri și la disensiuni din cauza banilor moșteniți. Bogățiile sunt de dorit doar ca mijloace de a suplini nevoile prezente și de a face bine altora. Dar, de multe ori, bogățiile moștenite devin pentru posesorul lor mai degrabă o capcană, decât o binecuvântare. Părinții nu ar trebui să-i confrunte pe copiii lor la ispitele la care îi expun, atunci când le lasă bunuri materiale pentru a căror dobândire aceștia nu au făcut niciun efort. 3M 121.4

Mi s-a arătat că unii dintre copiii care mărturisesc a crede adevărul își influențează tatăl, în mod indirect, să-și păstreze averea pentru copiii lui, în loc să o aloce, atâta timp cât este în viață, pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Cei care își influențează părintele să-și transfere isprăvnicia asupra lor nu își dau seama ce fac. Ei îngrămădesc asupra lor o dublă responsabilitate: aceea de a influența decizia tatălui, astfel încât acesta să nu împlinească planul lui Dumnezeu dispunând ca mijloacele care i-au fost încredințate de El să fie folosite spre slava Sa, și responsabilitatea suplimentară de a deveni administratori ai acelor bani care ar fi trebuit puși la schimbător de tatăl lor, astfel încât Stăpânul să-Și poată primi înapoi cu dobândă ceea ce este al Său. 3M 122.1

Mulți părinți fac o mare greșeală, transferându-și averea din mâinile lor în mâinile copiilor, în timp ce ei înșiși sunt răspunzători pentru folosirea sau pentru risipirea talanților care le-au fost încredințați de Dumnezeu. Nici părinții și nici copiii nu sunt mai fericiți prin acest transfer de proprietate, iar părinții, chiar dacă mai trăiesc doar câțiva ani, în general regretă că au făcut acest lucru. Dragostea copiilor pentru părinții lor nu crește astfel. Copiii nu simt o recunoștință și o obligație în plus față de părinții lor, pentru generozitatea acestora. La rădăcina unei astfel de decizii pare a sta un blestem, care nu face altceva decât să conducă la egoism din partea copiilor, la nefericire și la sentimentul de dependență stânjenitoare din partea părinților. 3M 122.2

Dacă, atâta timp cât sunt în viață, părinții și-ar sprijini copiii să se ajute singuri, aceasta ar fi cu mult mai bine decât să le lase la moarte o sumă mare. Copiii care sunt lăsați să se bazeze în primul rând pe propriile străduințe devin adulți mai capabili, care sunt mai bine pregătiți pentru viața practică decât cei care depind de averea tatălui. În general, copiii lăsați să se bazeze pe propriile resurse pun preț pe calitățile lor, folosesc privilegiile pe care le au și își direcționează aptitudinile pentru a atinge un scop în viață. Adeseori, ei dezvoltă în caracterul lor hărnicia, spiritul de economie și valoarea morală, care stau la temelia reușitei în viața creștinului. Adeseori, copiii pentru care părinții fac foarte mult nu simt aproape nicio obligație față de aceștia. Greșelile despre care am vorbit aici s-au făcut în ____________. Părinții și-au transferat isprăvnicia asupra copiilor. 3M 122.3

La adunarea de tabără de la _____________, din 1870, am făcut apel la toți aceia care au mijloace materiale să le folosească pentru cauza lui Dumnezeu ca niște administratori credincioși și să nu lase această lucrare pe seama copiilor lor. Este o lucrare pe care Dumnezeu le-a încredințat-o lor, iar când Stăpânul îi va chema să dea socoteală, ei vor putea, ca niște ispravnici credincioși, să-I înapoieze ceea ce El le-a dat — atât capitalul, cât și dobânda. 3M 123.1

Frații X, Y și Z au fost prezentați înaintea mea. Acești bărbați făceau o greșeală în ceea ce privește distribuirea averilor lor. Unii dintre copiii lor îi influențau în această lucrare și adunau asupra propriilor suflete responsabilități pe care nu erau pregătiți să le poarte. Ei deschideau o ușă și îl invitau pe vrăjmaș să intre cu ispitele lui, ca să-i hărțuiască și să-i distrugă. Cei doi fii mai mici ai fratelui X erau într-un mare pericol. Ei se aflau în anturajul unor persoane care, prin caracterul lor, nu aveau să-i înalțe, ci mai degrabă să îi coboare. Influența subtilă a acelor relații câștiga o putere imperceptibilă asupra acestor tineri. Conversația și purtarea prietenilor lor nelegiuiți era de așa natură, încât îi separa de influența surorilor lor și a soților acestora. În timp ce vorbeam despre acest subiect la adunarea de tabără, eram profund impresionată. Știam că în fața mea erau persoanele pe care le văzusem în viziune. Am insistat, față de cei care mă ascultau, asupra necesității unei consacrări depline față de Dumnezeu. Nu am dat nume, pentru că nu mi-a fost permis să fac acest lucru. Eu trebuia doar să insist asupra principiilor, să fac apel la inimă și la conștiință și să le dau celor care mărturiseau că Îl iubesc pe Dumnezeu și că păzesc poruncile Lui ocazia de a-și dezvolta caracterul. Dumnezeu avea să le trimită avertizări și mustrări și, dacă ei doreau cu adevărat să facă voia Lui, aveau să aibă ocazia. Lumina a fost dată și apoi urma să așteptăm și să vedem dacă ei aveau să vină la lumină. 3M 123.2

Am părăsit adunarea de tabără cu o povară de neliniște asupra sufletului meu, în legătură cu persoanele care îmi fuseseră arătate ca fiind în pericol. După câteva luni, am primit vestea morții fratelui Y. Averea sa fusese lăsată copiilor. În luna decembrie, noi stabiliserăm să ținem niște întâlniri în Vermont. Soțul meu nu se simțea bine și nu putea merge. Ca să nu provocăm o dezamăgire prea mare, eu am acceptat să plec la Vermont împreună cu sora Hall. Le-am vorbit oamenilor cu o anumită libertate, dar conferințelor noastre publice le lipsea deschiderea. Știam că Spiritul Domnului nu putea să aibă cale liberă, până când păcatele nu erau mărturisite și inimile nu erau zdrobite înaintea lui Dumnezeu. Nu puteam să tac. Duhul Domnului a venit peste mine și am relatat pe scurt esența celor scrise mai sus. Am amintit numele celor prezenți care stăteau în calea lucrării lui Dumnezeu. 3M 124.1

Ei avuseseră ocazia să vadă singuri la ce consecințe se ajunge, atunci când părinții le lasă averea prin testament copiilor lor sau când, cât sunt încă în viață, transferă asupra acestora responsabilitatea isprăvniciei lor. Lăcomia îi condusese pe fiii fratelui Y pe o cale greșită. Lucrul acesta era adevărat în special în cazul unuia dintre fii. Eu mi-am făcut lucrarea cu credincioșie, relatând lucrurile pe care le văzusem referitor la această biserică, în special la fiii fratelui Y. Unul dintre acești frați, el însuși tată, la rândul lui, avea inima și viața corupte, fiind o rușine pentru prețioasa cauză a adevărului prezent. Standardul lui moral coborât îi corupea pe tineri. 3M 124.2

Duhul Domnului a venit la întâlnirile acelea și unii au făcut mărturisiri pline de umilință, însoțite de lacrimi. După întrunire, am avut o discuție cu fiii fratelui X. I-am îndemnat și i-am rugat fierbinte ca, de dragul sufletelor lor, să facă o schimbare completă, să se separe de anturajul acelora care îi conduceau la ruină și să caute acele lucruri care le vor aduce pacea. În timp ce făceam astfel apel la inimile acestor tineri, inima mea suferea pentru ei și doream mult să-i văd supunându-se lui Dumnezeu. M-am rugat pentru ei și i-am îndemnat să se roage și ei. Câștigam împreună biruința; ei cedau. Glasul fiecăruia s-a auzit înălțându-se în rugăciune umilă, de pocăință, și am simțit că, într-adevăr, pacea lui Dumnezeu coborâse asupra noastră. Se părea că pretutindeni în jurul nostru erau îngeri și eu am fost răpită în viziune în slava lui Dumnezeu. Mi-a fost arătată din nou starea lucrării din ____________. Am văzut că unii se îndepărtaseră mult de Dumnezeu. Tinerii se aflau într-o stare de apostazie. 3M 124.3

Mi s-a arătat că cei doi fii mai mici ai fratelui X erau din fire niște tineri conștiincioși și cu inima bună, dar Satana îi orbise. Prietenii lor nu erau toți din acea categorie care să le întărească și să le îmbunătățească simțul moral sau să le sporească înțelegerea și dragostea pentru adevăr și pentru lucrurile cerești. „Un singur păcătos nimicește mult bine.” Conversațiile batjocoritoare și degradante își avuseseră efectul lor: acela de a îndepărta influența serioasă și religioasă. 3M 125.1

Creștinii greșesc atunci când se asociază cu persoane a căror moralitate este îndoielnică. O relație zilnică, apropiată, care le ocupă timpul fără să contribuie deloc la întărirea intelectului sau a moralității este periculoasă. Dacă atmosfera morală din jurul acestor persoane nu este curată, sfințită, ci este întinată de corupție, cei care o respiră vor descoperi că ea acționează aproape imperceptibil asupra minții și asupra inimii, otrăvindu-le și ruinându-le. Este periculos să conversăm cu aceia a căror minte coboară firesc la un nivel josnic. Treptat și insesizabil, cei care sunt din fire conștiincioși și iubesc puritatea vor ajunge la același nivel. Vor aproba și apoi se vor face părtași la nechibzuința și la goliciunea morală cu care vin în contact atât de constant. 3M 125.2

Era important ca anturajul acestor tineri să se schimbe. „Prieteniile rele strică obiceiurile bune.” Satana a lucrat prin agenții lui ca să-i ruineze pe acești tineri. Nimic nu poate fi mai eficient în a împiedica sau alunga impresiile profunde și dorințele bune, ca prieteniile cu persoane frivole, nepăsătoare și cu mintea pervertită. Indiferent cât farmec ar avea aceste persoane prin istețimea, prin sarcasmul și prin firea lor amuzantă, faptul că tratează religia cu superficialitate și cu indiferență reprezintă un motiv suficient pentru a nu sta în compania lor. Cu cât sunt mai atrăgătoare în alte privințe, cu atât ar trebui să vă fie teamă mai mult de influența lor, ca prieteni, pentru că răspândesc în jurul unei vieți nereligioase atât de multe atracții periculoase. 3M 125.3

Acești tineri ar trebui să și-i aleagă drept prieteni pe cei care iubesc puritatea adevărului, al căror caracter moral este neîntinat și ale căror obiceiuri sunt curate. Ei trebuie să se supună condițiilor prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu, dacă vor într-adevăr să devină fii ai lui Dumnezeu, membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc. „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi.” Dumnezeu îi iubește pe acești tineri și, dacă vor urma călăuzirea Duhului Său și vor asculta de sfatul Său, El va fi tăria lor. 3M 126.1

Dumnezeu i-a dat fratelui A Y pricepere, discernământ și capacitatea de a înțelege bine Cuvântul Său. Dacă inima lui ar fi sfințită, el ar putea avea o influență bună asupra fraților săi, asupra vecinilor și asupra celor din anturajul său. Dar iubirea de bani i-a luat în stăpânire sufletul cu atâta putere și i s-a întrețesut în toate activitățile vieții, încât el a devenit asemenea lumii, în loc să fie transformat prin înnoirea minții. Puterile i-au fost pervertite și înjosite de cumplita iubire de câștig, care l-a făcut egoist, zgârcit și arogant. Dacă și-ar fi pus calitățile în mod activ în slujba Stăpânului său, în loc să le folosească pentru a sluji propriilor interese egoiste, dacă scopul său ar fi fost acela de a face bine și de a-L slăvi pe Dumnezeu, calitățile intelectuale cu care l-a înzestrat Dumnezeu ar fi conferit caracterului său energie, smerenie și eficiență, care nu ar fi dat greș în a impune respect și i-ar fi dat influență asupra celor cu care vine în contact. 3M 126.2

Mi s-a arătat că averea lăsată de tată a fost rădăcina amărăciunii copiilor. Pacea și fericirea lor, precum și încrederea lor 3M 126.3

unul în celălalt au fost mult afectate de aceasta. Fratele A Y nu avea nevoie de averea tatălui său. El avea de administrat suficienți talanți, pe care Dumnezeu i-i încredințase. Dacă ar fi folosit corect ceea ce avea, s-ar fi numărat cel puțin printre cei care au fost credincioși în cele mai mici lucruri. Povara suplimentară, de a fi administrator și peste averea tatălui său, pe care o râvnise cu lăcomie, a fost o responsabilitate mai grea decât era în stare să poarte. 3M 127.1

În câțiva ani, iubirea de bani a distrus iubirea de oameni și iubirea de Dumnezeu. Iar când banii tatălui i-au fost la îndemână, el a dorit să păstreze în mâinile lui tot ce era posibil. A avut o purtare egoistă față de frații lui, deoarece a avut un avantaj față de ei pe care l-a putut folosi. Frații lui nu aveau sentimente bune. Erau porniți împotriva lui. În afaceri, el a profitat pe seama altora, până când purtarea lui a adus rușine cauzei lui Dumnezeu. Și-a pierdut stăpânirea de sine. Principalul său obiectiv era câștigul, câștigul egoist. Iubirea de bani din inima lui a fost rădăcina tuturor acestor rele. Mi s-a arătat că, dacă și-ar fi folosit puterea pentru a lucra în via Domnului, ar fi făcut mult bine, dar calitățile acestea, odată pervertite, pot face mult rău. 3M 127.2

Frații B nu au beneficiat de ajutorul de care ar fi putut beneficia. A B a lucrat mult în pierdere. El a luat asupra lui prea multe poveri, care i-au îngreunat eforturile, astfel că nu a putut să crească în ceea ce privește puterea spirituală și curajul, așa cum ar fi trebuit. Membrii bisericii, care aveau lumina adevărului și care ar fi trebuit să aibă, prin Dumnezeu, și voința, și înfăptuirea, și puterea de a face sacrificii, la nevoie, de dragul adevărului, au fost slabi ca niște copii. Ei au irosit timpul și eforturile fratelui A B pentru a pune la punct dificultăți care nu ar fi trebuit să existe niciodată. Iar când s-au ivit, din cauza egoismului și a inimilor nesfințite, aceste dificultăți ar fi putut fi îndepărtate într-un ceas, dacă ar fi existat umilință și un spirit de mărturisire. 3M 127.3

Frații B fac o greșeală rămânând la ______________. Ei ar trebui să se mute de acolo și să nu viziteze acest loc mai des de câteva ori pe an. Ar avea o mai mare libertate de a-și prezenta mărturia. Acești frați nu s-au simțit liberi să prezinte adevărul și faptele așa cum sunt în realitate. Dacă ar fi trăit în altă parte, ar fi fost mult mai eliberați de poveri, iar mărturia lor ar fi avut de zece ori mai multă greutate, atunci când ar fi venit în vizită în biserica aceasta. Cât timp a fost apăsat și aproape doborât de problemele mărunte ale comunității și țintuit la ___________, fratele A B ar fi trebuit să lucreze peste hotare. El a slujit la mese până când mintea i-a fost învăluită în confuzie și numai este în stare să discearnă forța și puterea adevărului. El nu a fost conștient de nevoile reale ale cauzei lui Dumnezeu. Și-a pierdut spiritualitatea și curajul. Lucrarea de a menține dăruirea sistematică a fost neglijată. Unii dintre frați, al căror unic interes era cândva înaintarea cauzei lui Dumnezeu, au devenit egoiști și zgârciți, în loc să devină mai dispuși să facă sacrificii și dragostea lor pentru adevăr și pentru devoțiune să crească. Au devenit din ce în ce mai puțin evlavioși și mai lumești. Tatăl C face parte dintre aceștia. El are nevoie de o nouă convertire. Fratele C a beneficiat de privilegii superioare și, dacă nu le folosește, vor urma condamnarea și întunericul pe măsura luminii pe care a avut-o, pentru că nu a folosit talanții pe care i i-a dat Dumnezeu pentru a-i investi. 3M 128.1

Frații din Vermont au întristat Duhul Sfânt prin faptul că au lăsat ca dragostea lor pentru adevăr și interesul lor pentru lucrarea lui Dumnezeu să scadă. 3M 128.2

Fratele D B și-a suprasolicitat puterile în sezonul trecut, lucrând în câmpurile noi cu cortul și fără un ajutor potrivit. Dumnezeu nu cere de la acest frate sau de la oricare dintre slujitorii Lui să-și distrugă sănătatea prin a se expune la riscuri inutile sau printr-o muncă epuizantă. Frații din ______________ ar fi trebuit să simtă un interes care să se vadă în faptele lor. Dacă li s-ar fi trezit interesul pentru cauza lui Dumnezeu și dacă ar fi simțit valoarea sufletelor, ei ar fi putut să primească ajutor. În timp ce fratele D B a simțit profund interesele lucrării lui Dumnezeu și valoarea sufletelor, care cereau un efort continuu, o biserică mare din ______________, prin problemele ei mărunte, l-a împiedicat pe fratele A B să îl ajute pe fratele lui. Acești frați ar fi trebuit să se ridice cu un curaj reînnoit, să se scuture de încercările și de descurajările care i-au ținut pe loc la ______________ și le-au zădărnicit mărturia și să ceară putere de la Cel Atotputernic. Ei ar fi trebuit să le dea o mărturie clară, directă, fraților X și Y, să le explice adevărul și să facă tot ce le stătea în putere pentru a-i determina pe acești frați să-și administreze corect averea. Luând asupra sa atât de multe poveri, fratele A B își slăbește puterile fizice și mentale. 3M 128.3

Dacă ar fi umblat în lumină în ultimii câțiva ani, fratele C ar fi simțit valoarea sufletelor. Dacă ar fi cultivat dragostea pentru adevăr, el ar fi fost în stare să-i învețe pe alții adevărul. Ar fi putut să-l ajute pe fratele D B în lucrarea lui cu cortul. Ar fi putut, cel puțin, să preia poverile bisericii de acasă. Dacă ar fi avut dragoste pentru frații lui și ar fi fost sfințit prin adevăr, ar fi putut să fie un făcător de pace, în loc să fie unul care stârnește certuri și dezbinări, care, alături de alte probleme, l-au chemat pe fratele A B de lângă fratele lui în momentul cel mai important, lăsându-l pe fratele D B să trudească mult peste puterile lui. Și totuși, chiar dacă fratele D B a făcut tot ce i-a stat în putere, lucrarea tot nu a fost realizată așa cum ar fi putut să fie, dacă în _______________ ar fi existat interesul care ar fi trebuit să existe pentru a oferi ajutorul atât de necesar. O teribilă responsabilitate apasă asupra acelei biserici, pentru că a neglijat să-și facă datoria. 3M 129.1

Mi s-a arătat că modul în care a procedat fratele B, împărțindu-și averea între copiii lui, a însemnat de fapt să transfere asupra lor o responsabilitate de care el nu ar fi trebuit să se elibereze. Acum, vede că, prin gestul lui, nu a mărit afecțiunea copiilor față de el. Ei nu au simțit că au vreo obligație față de părinți, pentru ce au făcut aceștia pentru ei. Acești copii erau tineri și lipsiți de experiență. Nu erau pregătiți să poarte responsabilitatea care a fost așezată asupra lor. Inimile lor erau neconsacrate, astfel că pe cei care le erau prieteni adevărați îi priveau ca pe niște dușmani, în timp ce îi acceptau pe cei care îi despărțeau de prietenii adevărați. Acești agenți ai lui Satana le sugerau tot timpul idei false acestor tineri, învrăjbind frații și surorile, tatăl și mama. 3M 129.2

Tatăl X a făcut o greșeală. Dacă ar fi avut mai multă încredere în soții fiicelor lui, care iubeau în mod sincer adevărul, și ar fi fost mai dispus să se lase ajutat de sfatul acestor bărbați cu experiență, mari greșeli ar fi putut fi evitate. Dar aceasta este calea pe care vrăjmașul reușește, în general, să aranjeze lucrurile, atunci când este vorba despre însușirea averilor. 3M 130.1

Dumnezeu a îngăduit ca aceste cazuri, pe care le-am menționat, să se desfășoare astfel, pentru ca toți să poată vedea influența înșelătoare a bogățiilor asupra inimii. Rezultatul la care s-a ajuns, în aceste cazuri, care este evident pentru toți, ar trebui să constituie o avertizare pentru tați, pentru mame și pentru copiii ambițioși. Cuvântul lui Dumnezeu definește lăcomia ca idolatrie. Este imposibil ca bărbații și femeile să păzească Legea lui Dumnezeu în timp ce iubesc banii. Inima trebuie să-și îndrepte afecțiunea asupra lucrurilor cerești. Noi trebuie să ne strângem comoara în cer, pentru că acolo unde este comoara noastră va fi și inima noastră. 3M 130.2