Mărturii II

36 — Sentimentalism și pețitorie

Stimată soră K, 2M 246.2

în viziunea care mi-a fost dată în luna iunie care a trecut, mi-a fost arătat că tu ai un caracter hotărât, o fermitate în urmărirea scopurilor care aduce, oarecum, a încăpățânare. Nu îți place să fii condusă, dar ești nerăbdătoare să cunoști și să împlinești voia lui Dumnezeu. Te înșeli cu privire la tine însăți; nu-ți înțelegi propria inimă. Tu crezi că voința ta este supusă voinței lui Dumnezeu, dar nu ai dreptate. Ai trecut prin încercări și ai îngăduit ca mintea să stăruie asupra speranțelor dezamăgite. Cu câțiva ani în urmă, viața ta a luat o întorsătură deosebită. Se părea că te stăpânește un spirit neliniștit. Nu erai fericită, deși nu era nimic în jurul tău care să arunce asupra ta o umbră atât de întunecată. Nu ți-ai disciplinat mintea să mediteze asupra unor subiecte vesele. Tu ești capabilă să exerciți o influență puternică în favoarea adevărului, dacă îți vei educa mintea să meargă în direcția cea bună. Toate cuvintele și faptele tale trebuie să-L onoreze pe Mântuitorul tău, să-I slăvească dragostea și să-I înalțe farmecul. 2M 246.3

Ai căzut în trista greșeală care este atât de răspândită în acest veac degenerat, în special printre femei. Ești prea atrasă de sexul opus. Îți place societatea bărbaților; atenția pe care le-o acorzi este măgulitoare și, în felul acesta, tu încurajezi sau permiți o familiaritate care nu este întotdeauna în acord cu îndemnul apostolului: „Feriți-vă de tot ce pare rău”. 2M 247.1

De fapt, tu nu te înțelegi pe tine însăți. Umbli în întuneric. Te implici în pețitorie. Aceasta este o lucrare cât se poate de nesigură, deoarece tu nu cunoști inima oamenilor și poți să faci rău, ajutându-l astfel pe marele răzvrătit în lucrarea lui de pețitorie. El este foarte preocupat să influențeze persoane care nu se potrivesc una cu cealaltă să-și unească interesele. Este satisfăcut de această lucrare, pentru că, prin ea, poate aduce mai multă nenorocire și deznădejde în familia omenească decât exercitându-și iscusința în oricare altă direcție. 2M 247.2

Ai scris multe scrisori, care ți-au cerut mari eforturi. Aceste scrisori au tratat oarecum subiecte legate de credința și de speranța noastră, dar împletite cu acestea au existat întrebări și presupuneri, dacă unul sau altul are de gând să se căsătorească, precum și sugestii referitoare la căsătorie. Se pare că știi foarte multe în legătură cu viitoarele căsătorii și scrii și vorbești despre ele. Lucrul acesta nu face altceva decât să-ți sărăcească sufletul. „Căci din prisosul inimii vorbește gura”. Ți-ai făcut singură o mare nedreptate, îngăduind gândurilor și conversațiilor tale să zăbovească asupra dragostei și căsătoriei. Tu nu ești fericită, pentru că ești mereu în căutarea fericirii. Aceasta nu este o preocupare profitabilă. Când vei căuta cu stăruință să-ți împlinești datoria și să te ridici pentru a le sluji altora, atunci vei găsi odihnă sufletească. Mintea ta este preocupată de propria persoană. Trebuie să-ți îndepărtezi atenția de la tine însăți și să cauți să ușurezi grijile altora. Făcându-i fericiți pe alții, vei găsi fericirea și bucuria sufletească. 2M 247.3

Tu ai o imaginație nesănătoasă. Te crezi bolnavă , dar această stare este mai mult imaginară, decât reală. Nu ai fost sinceră cu tine însăți. Ai discutat cu tineri și ți-ai permis în prezența lor o libertate pe care nu ar fi trebuit să ți-o permiți decât în prezența unui frate. Mi s-a arătat că influența ta în ________ nu a fost cea care ar fi trebuit să fie. Le-ai permis gândurilor tale să coboare la un nivel josnic. Ai stat la taifas, ai râs și ai purtat discuții frivole, nedemne de o creștină. Comportamentul tău nu a fost așa cum ar fi trebuit să fie. Te-ai purtat ca o persoană lipsită de coloana vertebrală. Stăteai sprijinindu-te aproape cu totul pe alte persoane — o poziție care este nepotrivită pentru o doamnă, în prezența altora. Dacă te-ai fi gândit și ți-ai fi dat seama de lucrul acesta, ai fi putut să te plimbi sau să stai în picioare, ca multe altele. Dispoziția ta conduce la indolență și la o teamă de mișcare, când exercițiul fizic s-ar dovedi una dintre cele mai minunate căi de refacere. Nu te vei însănătoși niciodată, dacă nu te vei elibera de această apatie, de această stare de visare, și nu te vei trezi la activitate, pentru a lucra cât mai este zi. Lucrează în aceeași măsură în care îți imaginezi și faci planuri. Abate-ți gândurile de la proiecte romantice. Tu amesteci cu religia un sentimentalism romantic, bolnăvicios, care nu înalță, nu înnobilează, ci înjosește. Nu ești afectată doar tu; și alții suferă din cauza exemplului și a influenței tale. 2M 248.1

Tu ești din fire evlavioasă. Dacă ți-ai educa mintea să mediteze la teme înălțătoare, care nu au nimic de-a face cu tine însăți, ci sunt de natură cerească, ai putea să fii de folos. Dar o mare parte din viața ta a fost irosită visând la o lucrare măreață cândva în viitor, în timp ce datoria ta prezentă, așa mică și neînsemnată cum s-ar putea să ți se pară, a fost neglijată. Ai fost necredincioasă. Domnul nu-ți va încredința o lucrare mai mare și mai importantă, până când lucrarea pe care o ai acum de făcut nu va fi îndeplinită cu bucurie. Dacă nu te implici cu toată inima, indiferent ce lucrare ți-ar fi încredințată ți se va părea grea. Domnul ne pune la probă capacitățile, dându-ne de îndeplinit mai întâi responsabilități mici. Dacă le refuzăm nemulțumiți și murmurând, nu ne va mai fi încredințat nimic, până când nu ne vom îndeplini cu bucurie și bine aceste datorii mici; doar atunci ne vor fi încredințate responsabilități mai mari. 2M 248.2

Ți-au fost încredințați talanți nu pentru a fi irosiți, ci pentru a-i pune la schimbător, astfel încât, când va veni Stăpânul, să-Și poată primi înapoi cu dobândă ce este al Său. Dumnezeu nu a distribuit acești talanți la întâmplare. El a repartizat aceste responsabilități sfinte în funcție de competența cunoscută a slujitorilor Săi. „Arată fiecăruia care este datoria lui.” El dă fără părtinire și așteaptă înapoi în mod corespunzător. Dacă toți și-ar îndeplini datoria potrivit cu măsura responsabilității lor, cantitatea încredințată fiecăruia, fie aceasta mare sau mică, ar fi dublată. Loialitatea le este probată și dovedită, iar credincioșia lor este o dovadă clară a isprăvniciei lor înțelepte și a vredniciei lor de a li se încredința adevăratele bogății și darul vieții veșnice. 2M 249.1

La conferința de la New York, din octombrie 1868, mi-au fost arătați mulți care acum nu fac nimic, dar care ar putea face binele. Mi-a fost prezentată o clasă de oameni care sunt conștienți de faptul că au impulsuri de generozitate, sentimente devoționale și dorința de a face binele, dar care, de fapt, nu fac nimic. Ei au un simțământ de automulțumire, amăgindu-se cu gândul că, dacă ar avea ocazia sau dacă circumstanțele ar fi mai favorabile, ar putea face și chiar ar face o lucrare măreață și bună; dar așteaptă la nesfârșit acea ocazie. Ei disprețuiesc gândirea îngustă a sărmanului zgârcit, care îi plătește cu părere de rău un salariu de mizerie celui nevoiaș. Văd că acesta trăiește pentru sine, că nu există în el pornirea de a le face bine altora, de a fi o binecuvântare pentru ceilalți prin talanții influenței și ai banilor, care i-au fost încredințați pentru a-i folosi, nu pentru a abuza de ei, nu pentru a-i lăsa să ruginească sau pentru a-i îngropa în pământ. Cei care se lasă stăpâniți de zgârcenie și de egoism au de dat socoteală pentru faptele lor de zgârcenie și sunt răspunzători pentru talentele de care abuzează. Dar și mai răspunzători sunt cei care au impulsuri de generozitate și discernământ spiritual, dacă rămân inactivi, așteptând o ocazie care presupun ei că nu a venit, punând în contrast dispoziția lor de a face cu lipsa de bunăvoință a celui avar și ajungând să considere că starea lor este mai bună decât cea a semenilor lor meschini. Unii ca aceștia se înșală singuri. Simpla deținere a unor calități pe care nu le folosesc nu face altceva decât să le sporească responsabilitatea și, dacă ei lasă nefolosiți talanții încredințați de Stăpânul lor, starea lor nu este cu nimic mai bună decât cea a semenilor lor pentru care ei simt un asemenea dispreț. Lor li se va spune: Ați cunoscut voia Stăpânului vostru, dar nu ați împlinit-o. 2M 249.2

Dacă ți-ai fi educat mintea să mediteze asupra subiectelor înălțătoare, să stăruie asupra temelor cerești, ai fi putut face mult bine. Ai fi putut să ai o influență asupra minții altora, să le schimbi gândurile egoiste și înclinațiile lumești și să-i îndrepți pe calea spiritualității. Dacă ți-ai aduce sentimentele și gândurile în supunere față de voința lui Hristos, ai fi capabilă să faci binele. Imaginația ta este bolnavă, pentru că i-ai îngăduit să alerge pe o cale interzisă, să devină visătoare. Visarea cu ochii deschiși și clădirea de castele romantice te-au făcut nefolositoare. Ai trăit într-o lume imaginară; ai fost o martiră imaginară și o creștină imaginară. 2M 250.1

În experiența religioasă a tinerilor din această generație a lumii este împletit mult sentimentalism josnic. Sora mea, Dumnezeu îți cere să te schimbi. Înnobilează-ți sentimentele, te implor! Consacră-ți puterile mentale și fizice slujirii Mântuitorului tău, care te-a răscumpărat. Sfințește-ți gândurile și sentimentele, pentru ca toate faptele tale să fie făcute în Dumnezeu. 2M 250.2

Ai trecut printr-o tristă dezamăgire. Dumnezeu așteaptă din partea ta să-ți analizezi cu atenție fiecare gând și fiecare motiv al inimii. Fii sinceră cu sufletul tău. Dacă sentimentele tale s-ar fi concentrat asupra lui Dumnezeu, așa cum cere El, nu ai fi trecut prin încercările prin care ai trecut. Tu ai o neliniște sufletească pe care nu ți-o vei putea alina, până când nu-ți vei schimba gândurile, până când nu vor înceta visarea cu ochii deschiși și construirea de castele și nu vei începe să faci lucrarea timpului prezent. 2M 251.1

Atunci când scrii scrisori, renunță la pețitorie și la aprecieri legate de căsătoriile prietenelor tale. Relația de căsătorie este sfântă, dar, în acest veac degenerat, ea ascunde ticăloșii și josnicii de toate felurile. Se abuzează de ea și căminul a devenit un loc al nelegiuirii, ceea ce constituie unul dintre semnele zilelor din urmă, așa cum căminele dinainte de Potop erau, de asemenea, locuri ale nelegiuirii. Satana este mereu preocupat să-i grăbească pe tinerii lipsiți de experiență să intre în alianțe de căsătorie. Dar, cu cât ne lăudăm mai puțin cu căsătorii care se întemeiază la această vârstă, cu atât mai bine. Atunci când natura sacră și cerințele căsătoriei sunt înțelese, aceasta este aprobată de Cer și rezultatul va fi fericirea ambelor părți, iar Dumnezeu va fi preamărit. Fie ca Domnul să te facă în stare să duci la îndeplinire lucrarea care stă înaintea ta. 2M 251.2

Intenționez să scriu despre această lucrare greșită, înșelătoare, care este făcută sub mantia religiei. Pofta firii pământești ține în stăpânire bărbați și femei. Mintea este degradată prin pervertirea gândurilor și a sentimentelor, iar puterea înșelătoare a lui Satana a orbit atât de mult ochii, încât sărmanele suflete înșelate se amăgesc singure că sunt spirituale, deosebit de consacrate, în timp ce experiența lor religioasă este mai mult un sentimentalism bolnav de dragoste, decât curăție, adevărată evlavie și smerenia sufletului; mintea este preocupată de propria persoană, nefiind exersată și înnobilată prin a fi o binecuvântare pentru ceilalți, prin a face fapte bune. „Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.” Adevărata religie înnobilează mintea, rafinează gustul, sfințește judecata și îl face pe posesorul ei părtaș al curăției și al influențelor cerului; ea îi aduce pe îngeri aproape și îndepărtează tot mai mult din spiritul și din influența lumii. 2M 251.3

Battle Creek, Michigan 2M 251.4