Mărturii II

35 — Slujitori ai lui Mamona

Cazul fratelui I este îngrozitor. Dumnezeul lui este lumea; el se închină la bani. Nu a ascultat avertizarea care i-a fost dată cu ani în urmă și nu și-a biruit iubirea de lume atâta timp cât era în deplinătatea puterilor. Banii pe care i-a adunat de atunci încoace au fost asemenea unor funii care i-au înfășurat sufletul și l-au legat de lume. Pe măsură ce și-a mărit averea, a devenit tot mai lacom de câștig. Toate puterile ființei lui sunt dedicate unui singur scop, acela de a face rost de bani. Aceasta este povara gândurilor lui, neliniștea vieții lui. Și-a îndreptat toate puterile în această singură direcție, până când a devenit, practic, în intenții și în scopuri, un închinător al lui Mamona. În această privință este de-a dreptul nebun. Exemplul pe care îl dă familiei îi face pe membrii acesteia să creadă că bogăția prețuiește mai mult decât cerul și nemurirea. El și-a educat mintea ani de zile spre a dobândi avere. Își sacrifică interesul veșnic pentru comorile acestui pământ. Crede adevărul, iubește principiile adevărului și îi place să-i vadă pe alții crescând în adevăr, dar s-a făcut atât de mult sclavul lui Mamona, încât se simte obligat să-și slujească stăpânul atâta timp cât va trăi. Dar cu cât trăiește mai mult, cu atât mai devotat va deveni iubirii lui de câștig, dacă nu se separă de acest zeu teribil, banii. Va fi ca și când și-ar smulge inima, dar trebuie să facă acest lucru, dacă prețuiește cerul. 2M 236.2

El nu are nevoie de critica nimănui, ci de compătimirea tuturor. Viața lui a fost o teribilă greșeală. A suferit de lipsuri materiale imaginare, în timp ce era înconjurat de belșug. Satana i-a luat mintea în stăpânire și, încurajându-i setea de a acumula, l-a făcut nechibzuit în această direcție. Puterile mai înalte, nobile, ale ființei lui au fost în mare parte subjugate acestei înclinații spre avariție și egoism. Singura lui speranță este să rupă lanțurile lui Satana și să învingă acest rău din caracterul său. A încercat să facă acest lucru într-o anumită măsură, după ce s-a lucrat asupra conștiinței lui, dar nu a fost suficient. Această tentativă de a face un efort serios pentru a renunța la puțin din acest Mamona, având permanent simțământul că se desparte de propriul suflet, nu este rodul adevăratei religii. El trebuie să-și educe mintea pentru fapte bune. Trebuie să-și adune toate puterile și să lupte împotriva înclinației lui de a acumula. Trebuie să țeasă fapte bune în țesătura vieții lui. Trebuie să cultive dragostea pentru a face bine, pentru a se ridica mai presus de spiritul meschin și zgârcit pe care l-a cultivat. 2M 237.1

În tranzacțiile comerciale pe care le fac cu negustorii din _______, fratele și sora I nu urmează o cale plăcută lui Dumnezeu. Ei se tocmesc pentru a obține lucrurile cât pot mai ieftin și insistă pentru o diferență de câțiva bănuți, vorbind ca și când banii ar fi totul pentru ei — zeul lor. Dacă ar putea să se întoarcă neobservați și să audă remarcile făcute după plecarea lor, și-ar forma o imagine clară cu privire la influența avariției lor. Credința noastră este dezonorată și Dumnezeu este hulit de unii, din cauza acestei atitudini de zgârcenie. Îngerii își întorc fața, îndepărtându-se dezgustați. În cer, totul este nobil și înălțător. Toți caută interesul și fericirea altora. Nimeni nu se dedică preocupării și griji pentru sine. Cea mai mare bucurie a îngerilor cerești este să vadă bucuria și fericirea celor din jurul lor. 2M 237.2

Când acești îngeri vin să le slujească celor care vor fi moștenitorii mântuirii și îi văd manifestând egoism și lăcomie și căutându-și propriile avantaje în dezavantajul altora, se întorc și pleacă mâhniți. Când îi văd pe cei care pretind că sunt moștenitori ai moștenirii veșnice fiind atât de meschini în relațiile lor cu cei care nu nutresc nicio ambiție mai înaltă decât aceea de a-și aduna comori pe pământ, îngerii pleacă rușinați, pentru că adevărul este făcut de ocară. 2M 238.1

Domnul nu ar putea fi slăvit mai bine și adevărul onorat mai mult, decât arătându-le celor necredincioși că adevărul a făcut o lucrare mare și bună în viața oamenilor care, din fire, sunt lacomi și zgârciți. Dacă s-ar putea vedea că, în dreptul acestora, credința a avut o influență în a le modela caracterul, în a-i schimba din oameni zgârciți, egoiști, lacomi și iubitori de bani în oameni cărora le place să facă bine, care caută ocazii de a-și folosi banii pentru a-i binecuvânta pe cei care au nevoie să fie binecuvântați, care îi cercetează pe văduvă și pe orfan, în necazurile lor, și care se păstrează neîntinați de lume, aceasta ar fi o dovadă că religia lor este autentică. Unii ca aceștia vor lăsa ca lumina lor să strălucească, astfel încât ceilalți, văzând faptele lor bune, să-L slăvească pe Tatăl lor care este în ceruri. Roada aceasta ar fi spre sfințire și ei ar fi niște reprezentanți vii ai lui Hristos pe pământ. Păcătoșii ar fi convinși că în adevăr există o putere de care ei sunt străini. Cei care mărturisesc că așteaptă și că veghează în vederea arătării Domnului lor nu trebuie să-și dezonoreze mărturisirea de credință printr-un comportament meschin, tocmindu-se până la ultimul bănuț. O astfel de roadă nu crește în pomul creștin. 2M 238.2

Frate I, Domnul nu vrea ca tu să pieri, ci mai degrabă dorește să te prinzi de puterea Lui și să faci pace cu El, conformându-te voinței Sale divine. Dacă ți-ar putea fi prezentată o imagine fidelă a modului în care obții banii, ai fi îngrozit. Ai fi dezgustat de zgârcenia de care dai dovadă, de lăcomia ta, de iubirea pe care o ai pentru bani. Ai face toate eforturile pentru a obține harul transformator al lui Dumnezeu, care să facă din tine un om nou. Mijloacele materiale pe care le-ai primit de la rude au fost pentru tine un blestem. Nu au făcut altceva decât să-ți accentueze înclinația către iubirea de bani și să fie o greutate în plus, care să te scufunde spre pierzare. 2M 239.1

„Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.” Atunci când oamenii își angajează puterile minții și ale corpului pentru a obține bogății și se mulțumesc cu plăcerea de a aduna o avere pe care nu o vor putea folosi niciodată și care se va dovedi dăunătoare pentru copiii lor, ei abuzează de puterile pe care Dumnezeu li le-a dat. Ei arată că, lăsându-se cu totul absorbiți de dorința de câștig, caracterul lor a devenit josnic. În loc să realizeze fericirea, ei sunt nenorociți. Și-au închis sufletul față de nevoile celor sărmani și au dovedit că nu au nicio urmă de compasiune pentru cei aflați în suferință. 2M 239.2

Fratele meu, inima ta nu este împietrită față de lipsurile și nevoile altora. Tu ai impulsuri de generozitate și îți place să ajuți. Adesea ești binevoitor să-i faci un serviciu unui frate sau unui vecin; dar faci din bani dumnezeul tău și ești în pericol să prețuiești cerul mai puțin decât îți prețuiești banii. În câștigul de bani există întotdeauna un pericol, dacă harul lui Dumnezeu nu este principiul călăuzitor al sufletului. Atunci când sunt stăpâniți de principiile cerului, creștinii cu o mână vor da și cu cealaltă vor câștiga. Aceasta este singura poziție rațională și sănătoasă pe care o poate ocupa un creștin, atunci când are și continuă să câștige bani. L-am întrebat pe fratele I: Ce ai de gând să faci cu banii tăi? Tu ești ispravnicul lui Dumnezeu. Deții talanți în ceea ce privește mijloacele materiale și poți face mult bine cu ei. Poți să-i depozitezi în banca cerului, fiind bogat în fapte bune. Binecuvântează-i pe alții cu viața ta. „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” 2M 239.3

Aduceți-vă aminte că acele comori, pe care le adunați în cer, nu sunt pierdute. Ele sunt păstrate în siguranță pentru voi, printr-o folosire judicioasă a mijloacelor peste care Cerul v-a făcut ispravnici. „Îndeamnă-i pe bogații veacului acestuia”, spune apostolul, „să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viață”. 2M 240.1

Frate I, există pericolul ca viața ta să fie pierdută și darurile pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra ta să fie predate Diavolului, iar tu să ajungi rob la voia lui. Poți suporta gândul acesta? Poți alege ca, pentru viața aceasta scurtă, să slujești eului, să-ți iubești banii și apoi să te desparți de toate și să nu ai niciun loc în cer, niciun drept la viața veșnică? Înaintea ta stă o luptă teribilă — aceea de a-ți desprinde afecțiunea de comoara acestui pământ. Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta. Veghează, roagă-te, lucrează — aceasta este deviza creștinului. Trezește-te, te rog. Caută acele lucruri care sunt durabile. Lucrurile acestui pământ trebuie să treacă în curând. Ești gata să schimbi lumea aceasta cu o alta? Îți formezi tu un caracter pentru viața veșnică? Dacă, în cele din urmă, vei fi pierdut, vei ști ce te-a dus la ruină — iubirea de bani. Vei plânge cu amar: „O, înșelăciunea bogățiilor! Mi-am pierdut sufletul. L-am vândut pentru bani. Sufletul și trupul meu le-am dat pentru câștig. Am sacrificat cerul, temându-mă că va trebui să-mi sacrific banii pentru a-l obține”. Din partea Stăpânului se vor auzi cuvintele: Luați-l pe acest slujitor nerentabil, legați-i mâinile și picioarele și aruncați-l în întunericul de afară. Sperăm că nu aceasta va fi soarta ta. Sperăm că-ți vei muta comoara în cer, că îți vei transfera afecțiunea și îți vei lega sentimentele de Dumnezeu și de comoara nepieritoare. 2M 240.2

Am văzut că întreaga ta familie este în pericol să se împărtășească, într-o anumită măsură, de spiritul tatălui. Soră I, tu deja te-ai molipsit de acest spirit. Dumnezeu să te ajute să vezi acest lucru și să faci o schimbare totală. Cultivă-ți dragostea de a face bine; caută să fii bogată în fapte bune. În multe privințe, poți face mai mult decât faci. Tu ai o responsabilitate personală înaintea lui Dumnezeu. Ai o datorie de îndeplinit, de la care nu te poți scuza. Păstrează-ți umblarea cât mai aproape de Dumnezeu; roagă-te neîncetat. Vei face o lucrare minunată, dacă îți vei mântui sufletul. Caută să ai o influență echilibrată în familia ta. Ia o atitudine nobilă de partea lui Dumnezeu. Tu ai o structură diferită de cea a soțului tău și Dumnezeu te va condamna, dacă nu acționezi în dreptul tău. Străduiește-te să-ți salvezi sufletul și să exerciți o influență care să-ți salveze familia. Fă ca purtarea ta să arate că îți ai comoara în cer, că ai investit totul într-un cămin mai bun și într-o viață mai bună, care sunt veșnice. Educă-ți mintea să prețuiască lucrurile cerești, să-L iubească pe Dumnezeu și să asculte de bunăvoie de voința Sa. 2M 241.1

Este posibil să fii pusă la probă, să fii încercată, ca să se vadă cât de atașată ești de lucrurile acestei lumi. Poate vei ajunge să înțelegi o pagină a inimii tale pe care acum nu o cunoști. Dumnezeu știe prin ce încercări treci, atunci când vezi starea în care se află soțul și copiii tăi, cărora le lipsește atât de mult credința mântuitoare. De tine depinde mult mai mult decât îți dai seama. Ar trebui să-ți îmbraci armura. Nu-ți irosi puterea prețioasă în muncă extenuantă pe care o poate face și altcineva. Încurajează-ți fiica să se angajeze în lucrări folositoare și să te ajute în purtarea poverilor vieții. Ea are nevoie de disciplină. Este nechibzuită și îngâmfată. Trebuie să-I predea lui Dumnezeu totul; după aceea, va putea să fie folositoare și să primească aprobarea Mântuitorului ei. 2M 241.2

Sora mea, muncește mai puțin și roagă-te și meditează mai mult. Interesele veșnice trebuie să primeze în viața ta. Să ferească Dumnezeu să-ți ajungă copiii niște oameni iubitori de bani. Manierele rafinate și adevărata politețe nu pot fi găsite într-un cămin în care domnește egoismul. Cei cu adevărat distinși și cultivați au întotdeauna și minte, și inimă; întotdeauna manifestă considerație pentru alții. Adevăratul rafinament nu găsește satisfacție în împodobirea și etalarea trupului. Adevăratul rafinament și adevărata noblețe a sufletului se vor vedea în eforturile de a-i binecuvânta și înălța pe alții. Copiii tăi simt prea puțin importanța lucrurilor veșnice. Fie ca Dumnezeu să-i trezească înainte de a fi prea târziu, ca nu cumva să ajungă să exclame îngroziți: „Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit și noi tot nu suntem mântuiți”. 2M 242.1

Frate J, mi-a fost prezentat cazul tău. Tu deții o poziție plină de responsabilitate. Ți s-au încredințat talanții banilor și ai influenței. Fiecărui om îi este dată o lucrare, ceva de făcut, nu doar să-și angajeze mintea, oasele și mușchii în muncă obișnuită; este vorba despre mai mult decât atât. Tu ești familiarizat cu această muncă din punctul de vedere al lumii și ai ceva experiență în privința ei, în ceea ce privește competența religioasă. Dar câțiva ani ai pierdut timpul și acum va trebui să lucrezi mai repede, ca să răscumperi trecutul. Nu este suficient să ai talente, ci trebuie să le folosești astfel încât, de pe urma lor, să ai de profitat nu numai tu, ci și Acela care ți le-a dat. Tot ceea ce deții tu este un împrumut din partea Domnului. El ți-l va cere înapoi cu dobândă. 2M 242.2

Hristos are dreptul să beneficieze de slujirea ta. Tu ai devenit un slujitor prin harul Său. Nu trebuie să servești propriilor interese, ci intereselor Celui care te-a angajat. Ca unul care mărturisești că ești creștin, ai obligații față de Dumnezeu. Ceea ce ți s-a încredințat pentru a investi nu este proprietatea ta. Dacă ar fi fost așa, atunci ai fi putut folosi totul după propria plăcere. Capitalul este al Domnului și tu ești responsabil pentru modul în care îl folosești sau în care abuzezi de el. Există căi prin care acest capital poate fi investit — pus la schimbător — în așa fel încât să-I aducă Domnului un profit. Dacă este îngropat în pământ, nici Domnul și nici tu nu veți avea niciun folos și vei pierde tot ce ți-a fost încredințat. Dumnezeu să te ajute, frate, să-ți dai seama care este adevărata poziție, ca slujitor plătit al lui Dumnezeu. Prin suferința și prin moartea Sa, El ți-a plătit salariul, ca să-Și asigure slujirea ta de bunăvoie și ascultarea ta promptă. 2M 243.1

În timpul încercărilor din ultimii ani, ai suferit în sufletul tău și ți s-a părut o alinare să-ți îndrepți atenția aproape cu totul asupra lucrurilor acestei lumi, asupra preocupării de a câștiga avere. În marea Sa dragoste și îndurare față de tine, Dumnezeu te-a adus din nou în staulul Său. Noi îndatoriri și responsabilități sunt așezate acum asupra ta. Tu iubești cu putere această lume. Ți-ai adunat comori pe pământ. Isus te invită acum să-ți transferi comoara în cer, pentru că unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta. Veghează asupra purtării tale, atât față de frați, cât și față de cei necredincioși. Fii credincios mărturisirii tale de credință și păstrează adevărata noblețe a sufletului, care va fi o garanție pentru adevărul pe care îl mărturisești. 2M 243.2

Tu ocupi o poziție în care alții privesc la tine. Ai un intelect superior unuia obișnuit, ești un om cu un discernământ rapid și care simte profund. Unii dintre frații tăi nu au acționat cu înțelepciune. Ei s-au uitat la tine, s-au gândit la cazul tău și au așteptat să fii generos cu banii tăi. Și-au provocat singuri nefericirea, în ceea ce te privește, și aceasta în mod cu totul inutil. Tocmai acestora le lipsesc multe lucruri și, dacă sunt credincioși în slujirea umilă pe care Domnul o cere din partea lor, le va fi încredințat atât cât pot ei să facă. Ei nu-și pot permite să-și irosească timpul în temeri și îngrijorări că semenul lor, căruia i s-a încredințat o lucrare mai mare, nu va reuși să-și facă lucrarea bine. În timp ce sunt atât de interesați de cazul altuia, propria lor lucrare este neglijată și ei sunt niște slujitori leneși. Ei sunt preocupați de lucrarea aproapelui lor, în loc să se îngrijească să îndeplinească ce le-a fost încredințat lor. 2M 243.3

Ei cred că, dacă ar fi avut la dispoziție cinci talanți, ar fi putut face mult mai mult bine cu ei decât a făcut cel căruia i-au fost încredințați acești talanți. Dar Stăpânul a știut mai bine decât ei. Nimeni nu trebuie să se plângă că nu-L poate onora pe Dumnezeu prin talente pe care El nu i le-a dat niciodată și pentru care nu este răspunzător. Nimeni nu trebuie să spună: „Dacă aș fi fost în locul altuia, aș fi făcut mai mult bine cu capitalul meu”. Dumnezeu nu cere de la ei altceva, decât să sporească ceea ce au, ca ispravnici ai harului Său. 2M 244.1

Acel singur talant, serviciul cel mai umil, dacă este consacrat întru totul și folosit pentru slava lui Dumnezeu, va fi la fel de bine primit ca și folosirea și sporirea celui mai valoros talant. Diferitele daruri încredințate sunt proporționale cu capacitatea fiecăruia de a le folosi. Fiecărui om îi este dat potrivit cu priceperea lui. Nimeni nu trebuie să desconsidere lucrarea care i-a fost desemnată, considerând că este atât de mică, încât nu trebuie să aibă prea multă grijă ca să o îndeplinească bine. Dacă face astfel, el își disprețuiește responsabilitățile morale și desconsideră lucrurile mici. Cerul îi distribuie fiecăruia lucrarea lui și toți ar trebui să aibă ambiția de a face această lucrare cât mai bine, potrivit cu capacitățile pe care le au. Dumnezeu cere ca toți, de la cel mai slab până la cel mai puternic, să îndeplinească lucrarea care le-a fost desemnată. Dobânda așteptată va fi proporțională cu suma încredințată. 2M 244.2

Fiecare trebuie să se preocupe de propria lucrare, lăsându-i pe ceilalți în grija Stăpânului, ca să stea în picioare sau să cadă. În ________ sunt prea mulți care nu au altă ocupație decât să-i supravegheze cu interes pe frații lor și, din această cauză, sunt tot timpul slabi. Ei vor să dea mărturie în adunare și, pentru că nu Îl au pe Isus în inima lor, ca să-L mărturisească, încearcă să-i convingă pe frați de datoria lor. Aceste suflete sărmane nu-și cunosc propria datorie, dar își asumă responsabilitatea de a-i lumina pe alții cu privire la datoria lor. Dacă unii ca aceștia s-ar îngriji de lucrarea lor și ar primi harul lui Dumnezeu în inima lor, în biserică ar exista acea putere care acum lipsește. 2M 244.3

Frate J, tu poți face bine. Tu ai o judecată bună și Dumnezeu te conduce să ieși din întuneric la lumină. Folosește-ți talanții spre slava lui Dumnezeu. Pune-i la schimbător pentru ca, atunci când va veni Stăpânul, să-Și primească înapoi cu dobândă ceea ce este al Lui. Desprinde-ți cârceii care te țin prins de lucrurile lipsite de valoare ale acestui pământ și înalță-i și înfășoară-i în jurul lui Dumnezeu. Mântuirea sufletelor este mai importantă decât întreaga lume. Un suflet mântuit, care să trăiască de-a lungul veacurilor veșniciei, pentru a-I lăuda pe Dumnezeu și pe Miel, este de mai mare preț decât foarte mulți bani. Bogăția devine cu totul lipsită de importanță atunci când este comparată cu valoarea sufletelor pentru care a murit Hristos. Tu ești un om prudent și nu acționezi pripit. Sacrifică pentru adevăr și vei deveni bogat înaintea lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să te ajute să acționezi atât de repede cât trebuie și să prețuiești cum se cuvine lucrurile veșnice. 2M 245.1

Copiii tăi au nevoie de o mai profundă lucrare a harului în inimile lor. Ei trebuie să încurajeze seriozitatea și tăria de caracter. Dacă se consacră lui Dumnezeu, ei pot să facă bine și să exercite o influență mântuitoare asupra prietenilor lor. 2M 245.2

Cei săraci să nu considere că, deoarece nu sunt la fel de bogați ca frații lor, nu pot face nimic. Și ei pot face sacrificii în multe feluri. Pot să-și tăgăduiască eul. Pot să ducă o viață de consacrare, iar prin cuvintele și prin faptele lor să-Și onoreze Mântuitorul. În special surorile pot să exercite o puternică influență, dacă încetează bârfa și își dedică timpul vegherii și rugăciunii. Ele Îl pot onora pe Dumnezeu. Pot să lase ca lumina lor să lumineze, astfel încât alții, văzând faptele lor bune, să fie conduși să-L slăvească pe Tatăl nostru, care este în ceruri. 2M 245.3

Ca o ilustrare a eșecului vostru de a vă ridica la înălțimea lucrării lui Dumnezeu, așa cum ați avut privilegiul să o faceți, mi-au fost arătate aceste cuvinte: „Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului. Blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, împotriva celor puternici” (Judecători 5,23 — trad. după KJV). Ce făcuseră cei din Meroza? Nimic. Și lucrul acesta li s-a considerat păcat. Nu veniseră în ajutorul Domnului, împotriva celor puternici. 2M 246.1