Mărturii II

34 — Responsabilitățile tinerilor

Dacă tinerii ar putea să vadă cât bine le stă în putere să facă, dacă ar face din Dumnezeu tăria și înțelepciunea lor, nu ar mai merge pe calea nepăsării și a indiferenței față de El și nu ar mai fi dominați de influența celor neconsacrați. În loc să simtă că asupra lor apasă responsabilitatea de a depune personal eforturi pentru a face bine altora și pentru a-i conduce pe alții la neprihănire, ei se dedică urmăririi propriilor distracții. Ei sunt niște membri nefolositori ai societății și trăiesc fără niciun scop în viață, asemenea fluturilor. Tinerii pot să cunoască adevărul și să îl creadă, dar să nu îl trăiască. Unii ca aceștia au o credință moartă. Inima lor nu a fost influențată în așa măsură, încât lucrul acesta să le afecteze purtarea și caracterul înaintea lui Dumnezeu și nu sunt mai aproape de a împlini voia Lui decât sunt cei necredincioși. Inima lor nu este în armonie cu voința lui Dumnezeu; ei sunt în vrăjmășie cu El. Cei care sunt dedicați distracțiilor, care iubesc compania căutătorilor de plăceri, au aversiune față de practica religioasă. Oare le va spune Stăpânul acestor tineri care mărturisesc Numele Său: „Bine, robi buni și credincioși”, dacă ei nu sunt buni și credincioși? 2M 234.3

Tinerii se află într-un mare pericol. Multe rele sunt consecința lecturilor lor ușoare. Se pierde mult timp, care ar trebui petrecut într-un mod folositor. Unii chiar se privează de somn, pentru a termina vreo poveste de dragoste ridicolă. Lumea este inundată de romane de orice fel. Unele nu au un caracter atât de periculos ca altele. Unele sunt imorale, josnice și vulgare; altele sunt îmbrăcate cu mai mult rafinament, dar toate sunt periculoase prin influența lor. O, dacă tinerii ar reflecta asupra influenței pe care o exercită aceste povești asupra minții lor! Puteți voi, după o astfel de lectură, să deschideți Cuvântul lui Dumnezeu și să citiți cu interes cuvintele vieții? Nu vi se pare neinteresantă Cartea lui Dumnezeu? Farmecul acelei povești de dragoste cuprinde mintea, distrugându-i vigoarea și făcând să vă fie imposibil să vă concentrați asupra adevărurilor importante, solemne, care afectează interesele voastre veșnice. Păcătuiți împotriva părinților voștri, atunci când dedicați unui scop atât de neînsemnat timpul care le aparține lor, și păcătuiți împotriva lui Dumnezeu, folosind astfel timpul care ar trebui petrecut în consacrare față de El. 2M 235.1

Este datoria tinerilor să încurajeze seriozitatea. Frivolitatea, glumele și farsele vor avea drept rezultat sărăcirea sufletului și pierderea favorii lui Dumnezeu. Mulți dintre voi credeți că nu exercitați o influență rea asupra altora și, în felul acesta, vă simțiți satisfăcuți într-o oarecare măsură; dar exercitați voi o influență bună? Căutați voi ca, prin vorbire și purtare, să-i conduceți pe alții la Mântuitorul sau, dacă și ei Îl mărturisesc pe Hristos, să-i conduceți la o viață trăită mai aproape de El? 2M 235.2

Cei tineri ar trebui să cultive un spirit de consacrare și de evlavie. Ei nu-L pot onora pe Dumnezeu, dacă nu țintesc în mod continuu să ajungă la plinătatea staturii lui Hristos — la desăvârșirea în Hristos Isus. Fie ca harul creștin să fie din belșug în voi. Dedicați-I Mântuitorului vostru simțămintele voastre cele mai bune și mai sfinte. Ascultați întru totul de voința Lui. El nu va accepta nimic mai puțin decât aceasta. Nu vă lăsați clintiți din statornicia voastră de glumele răutăcioase și de ironiile celor a căror minte este consacrată deșertăciunii, frivolității. Urmați-L pe Mântuitorul vostru atât pe vreme rea, cât și pe vreme bună; considerați că este o mare bucurie și o onoare sfântă să purtați crucea lui Hristos. Isus vă iubește. El a murit pentru voi. Dacă nu căutați să-I slujiți cu sentimentele voastre neîmpărțite, nu veți reuși să vă desăvârșiți sfințenia în temere de El și veți ajunge să auziți, în cele din urmă, înspăimântătorul cuvânt: Plecați! 2M 236.1