Mărturii II

33 — Zelul creștin

Există un zel zgomotos, fără țintă sau scop, care nu este în armonie cu cunoștința, care este orb în modul de a acționa și distructiv în rezultatele lui. Acesta nu este un zel creștin. Zelul creștin este controlat de principii și nu este spasmodic. Este serios, profund și puternic, angajând tot sufletul și trezind la exercitarea sensibilității morale. Mântuirea sufletelor și interesele Împărăției lui Dumnezeu sunt chestiuni de cea mai mare importanță. Ce obiectiv poate fi acela care să cheme la o mai mare stăruință, decât salvarea sufletelor și slava lui Dumnezeu? Există aici considerente care nu pot fi ușor trecute cu vederea. Ele sunt la fel de importante ca veșnicia. Sunt în joc destine veșnice. Bărbați și femei hotărăsc pentru fericire sau nenorocire. Zelul creștin nu se va epuiza în discuții, ci va simți și va acționa cu vigoare și cu eficiență. Totuși, zelul creștin nu va acționa de dragul etalării. Umilința va caracteriza orice efort și va fi văzută în orice lucrare. Zelul creștin va conduce la rugăciune stăruitoare și la smerenie, precum și la credincioșie în datoriile căminului. În cercul familiei, se vor vedea amabilitate și iubire, bunăvoință și compasiune, care sunt întotdeauna roadele zelului creștin. 2M 231.2

Mi s-a arătat că tu trebuie să cauți să avansezi. Comoara ta din cer, soră E, nu este mare. Tu nu ești bogată față de Dumnezeu. Fie ca Domnul să-ți deschidă ochii, ca să vezi, și inima, ca să simți, și să te facă să manifești zelul creștin. O, cât de puțini își dau seama de valoarea sufletelor! Cât de puțini sunt dispuși să facă sacrificii pentru a aduce suflete la cunoașterea lui Hristos! Este prea multă vorbărie, multă pretinsă iubire pentru sufletele care pier; dar vorbăria este material ieftin. De zel creștin serios este nevoie — un zel care se va manifesta prin a face ceva. Acum, toți trebuie să lucreze pentru ei înșiși, iar când Îl vor avea pe Isus în inimile lor, Îl vor mărturisi și altora. Un suflet care Îl are pe Hristos nu poate fi împiedicat să-L mărturisească și altora, mai mult decât pot fi împiedicate apele Niagarei să curgă în cascadă. 2M 232.1

Mi-a fost arătat că fratele F este îngropat în gunoiul lumii. El nu-și permite să-și ia timp pentru a-I sluji lui Dumnezeu și nici măcar pentru a studia cu seriozitate și pentru a se ruga, ca să afle ce vrea Domnul de la el. Talantul lui este îngropat în pământ. Grijile acestei vieți i-au înghițit interesul pentru lucrurile veșnice. Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea lui Hristos au trecut pe planul al doilea. Îi plac afacerile, dar am văzut că, dacă nu își schimbă calea, mâna lui Dumnezeu va fi împotriva lui. El poate să adune, dar Dumnezeu va risipi. El ar putea să facă bine, dar mulți au concepția că, dacă duc o viață de muncă, de afaceri, atunci nu pot face nimic pentru mântuirea sufletelor, nimic pentru înaintarea cauzei Mântuitorului lor. Ei spun că nu pot face lucrurile pe jumătate și, de aceea, își părăsesc datoriile și practicile religioase și se îngroapă în lume. Ei fac din afaceri prioritatea lor și uită de Dumnezeu, iar El este nemulțumit de ei. Dacă cineva este angajat în afaceri unde nu poate progresa în ceea ce privește viața spirituală și sfințenia desăvârșită în temere de Dumnezeu, trebuie să schimbe afacerea cu una în care Îl poate avea pe Isus cu el în orice moment. 2M 232.2

Frate F, tu nu-ți onorezi mărturisirea de credință. Zelul tău este un zel lumesc, interesele tale sunt interese lumești. Tu mori din punct de vedere spiritual. Nu înțelegi starea periculoasă în care te afli. Iubirea de lume îți înghite religia. Trebuie să te trezești, trebuie să-L cauți pe Dumnezeu și să te pocăiești de greșelile tale. Căiește-te și întoarce-te la Domnul. Datoriile tale religioase au devenit o simplă formă. Tu nu te bucuri de religie, pentru că această bucurie depinde de o ascultare de bunăvoie. Cei binevoitori și ascultători vor mânca din roadele țării. Tu nu ai o dovadă clară că vei locui împreună cu Dumnezeu, în Împărăția Sa. Din când în când, te angajezi în îndeplinirea exterioară a îndatoririlor religioase, dar inima ta nu este implicată în ele. Din când în când, le mai dai celor păcătoși câte o avertizare sau mai rostești câte un cuvânt în favoarea adevărului, dar aceasta este o slujire fără tragere de inimă, ca și când ar fi îndeplinită față de supraveghetor, din obligație, și nu o slujire făcută cu bucurie, din afecțiune filială. Dacă inima ta ar arde de zel creștin, cele mai grele datorii ar fi plăcute și ușoare. 2M 233.1

Motivul pentru care viața creștină este atât de dificilă pentru mulți este acela că au o inimă împărțită. Ei sunt șovăielnici, ceea ce îi face nehotărâți în toate căile lor. Dacă ar fi îmbibați din belșug cu zel creștin, care este întotdeauna rezultatul consacrării față de Dumnezeu, în locul strigătului jalnic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut!”, cuvintele sufletului ar fi: „Iată ce lucruri mari a făcut Domnul pentru mine!” Chiar dacă tu ai fi mântuit, ceea ce este foarte îndoielnic, din cauza căii pe care o urmezi, cât de limitat va fi binele pe care l-ai realizat. Niciun suflet nu va fi mântuit cu ajutorul tău. Îți va spune Stăpânul: „Bine, rob bun și credincios”? Ce ai făcut tu cu credincioșie? Ai lucrat din greu pentru afaceri și pentru grijile vieții. Îți va atrage aceasta de pe buzele lui Hristos plăcutele cuvinte: „Bine, rob bun și credincios”? 2M 233.2

Fratele meu, Isus te iubește și te invită să faci o schimbare totală, să-ți iei privirea de la pământ și să o îndrepți spre țintă, pentru premiul înaltei tale chemări, care este în Hristos Isus. Încetează cu purtarea ușuratică și cu lipsa de seriozitate. Ia și tu asupra ta o parte din greutatea solemnă a timpului în care trăim, până când lupta se va sfârși. Mergi în lucrare! Dacă ai fi consacrat lui Dumnezeu, influența ta ar arăta acest lucru. 2M 234.1

Majoritatea celor care fac parte din familia fratelui G sunt pe o cale care duce în jos. H duce o viață fără nicio țintă. O viață plină de nechibzuință, de vanitate și de mândrie. Influența ei nu tinde să înnobileze, nu conduce la bunătate și la sfințenie. Ei nu îi plac restricțiile pe care le impune religia; de aceea, nu vrea să-și supună inima conducerii ei sfinte. Se iubește pe sine, iubește plăcerile și își caută propria desfătare. Trist, cu adevărat trist va fi rezultatul, dacă nu face o schimbare radicală și nu caută adevărata evlavie. Ea poate să exercite o influență liniștitoare, înnobilatoare și înălțătoare asupra fraților ei. Dumnezeu îi iubește pe acești copii, dar ei nu sunt creștini. Dacă ar încerca să trăiască o viață creștină smerită, ar putea deveni copii ai luminii și lucrători pentru Dumnezeu, ar putea fi misionari în propria familie și în mijlocul prietenilor lor. 2M 234.2