Mărturii II

32 — Pericolul bogățiilor

Mi-a fost arătat că unii se înșală cu privire la ei înșiși. Ei se uită la cei care au averi mari și consideră că aceștia sunt singurii care nutresc iubire față de lume și care se află în mod special în pericolul lăcomiei. Dar nu este adevărat. Cei care au bani sunt permanent în pericol și sunt răspunzători pentru talanții lor — bunurile materiale pe care Stăpânul li le-a încredințat. Dar cei care au puțin din bunurile acestei lumi adeseori se îngrijesc doar de ei înșiși și nu fac ceea ce le stă în putere să facă și ceea ce le cere Dumnezeu să facă. De multe ori, ei au ocazia să facă bine, dar au fost atât de mult timp preocupați doar de ei, și-au urmărit atât de mult propriile interese, încât consideră că nu există o altă cale, un alt mod de a proceda. 2M 228.3

Mi s-a arătat că fratele și sora E sunt în pericol să se concentreze prea mult asupra lor înșiși; în special sora E greșește aici. Ea se iubește pe sine cu o dragoste aproape supremă. Tu, sora mea, nu ești pregătită să faci față pericolelor zilei lui Dumnezeu. Tu nu copiezi adevăratul Model — Isus. În întreaga Sa viață, nu a existat nici măcar un singur act de egoism. Tu ai de îndeplinit pentru tine o lucrare pe care nu o poate face nimeni altcineva în locul tău. Dezbracă-te de egoism și străduiește-te să cunoști planul și voința lui Dumnezeu. Caută să te porți astfel încât să primești aprobarea lui Dumnezeu. Tu ești impulsivă, irascibilă și capricioasă din fire. Muncești mult peste puterile tale. Nu este nicio virtute în aceasta, pentru că Dumnezeu nu ți-o cere. La bază se află o dispoziție egoistă. Motivele tale nu sunt vrednice de laudă. Eviți responsabilitățile și grija și consideri că trebuie să fii favorizată. Este regretabil că din copilărie ai fost răsfățată și favorizată, iar voința ta a rămas nesupusă. Acum, la o vârstă mai înaintată, ai de făcut lucrarea care ar fi trebuit făcută în copilărie. Soțul tău a cedat dorințelor tale și ți-a tolerat capriciile, spre răul tău. 2M 229.1

Egoismul, care se manifestă în diferite feluri, în funcție de împrejurări și de firea fiecăruia, trebuie să moară. Dacă ai avea copii și ai fi obligată să-ți îndrepți gândurile și frământarea de la tine însăți la copii, ca să te îngrijești de ei, să-i educi și să le fii un exemplu, ar fi în avantajul tău. Tu pretinzi în căminul tău atenția și îngăduința care trebuie să le fie acordate copiilor. O astfel de atenție ceri și o primești. Dar nu te-ai gândit că face parte din datoria ta să te îngrijești de alții și să cauți să le fii de folos. Ești încăpățânată și foarte hotărâtă să-ți duci la îndeplinire planurile. Când calea îți este netedă și lină, tu manifești acele roade pe care așteptăm să le vedem aduse de un creștin; dar când calea îți este aspră, rezultatul este exact opusul. Ca un copil alintat care merită să fie pedepsit, tu ai o perioadă de încăpățânare, de îndărătnicie. Când doi formează o familie, ca în cazul vostru, și nu au copii care să le cultive răbdarea, toleranța și dragostea adevărată, este nevoie de o continuă veghere, ca egoismul să nu vă ia în stăpânire, să nu deveniți centrul interesului și să nu pretindeți atenția, grija și preocuparea pe care nu simțiți nicio obligație să le revărsați asupra celorlalți. Într-o familie, grija copiilor face necesar ca o mare parte din timp să fie petrecută în cămin, dând posibilitatea pentru cultivarea minții și a inimii, în legătură cu grijile obișnuite ale vieții de familie. 2M 229.2

Tu neglijezi să-ți păzești inima și să faci bine cu mijloacele pe care ți le-a dat Dumnezeu. Influența ta putea face bine, dacă ai fi simțit că se cere ceva din partea ta pentru cei care au nevoie de ajutor, de încurajare și de întărire. Dar ai fost atât de mult timp preocupată de propria plăcere, încât nu mai ești în stare să le faci bine celor din jur. Trebuie să te disciplinezi singură, astfel încât sentimentele și gândurile tale să fie aduse la supunere. Ia-ți timp pentru cercetare de sine, ca să-ți poți aduce toate puterile în supunere față de planul și voința lui Dumnezeu. Tu ești preocupată doar de tine însăți. Este privilegiul fiecărui creștin adevărat să exercite o influență spre bine asupra oricărei persoane cu care se asociază. 2M 230.1

Tu, sora mea, vei fi răsplătită potrivit cu faptele tale. Cercetează-ți cu atenție motivele și hotărăște sincer dacă ești sau nu bogată în fapte bune. Am fost îndrumată să privesc în urmă, la primăvara trecută, când Domnul a făcut o lucrare bună în ________ și în împrejurimi. Îngerii harului au planat asupra poporului Său și inimile care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu și adevărul au fost adânc mișcate. Domnul ar fi dus la îndeplinire lucrarea pe care o începuse cu atâta bunăvoință, dacă frații s-ar fi implicat în lucrare conform planului. Tu ți-ai urmărit atât de mult propriile dorințe și ai făcut ca totul să se supună intereselor tale, încât gândul că ai putea avea vreun inconvenient te-a făcut să închizi ușa pe care ai fi putut să o deschizi pentru înaintarea cauzei adevărului. 2M 230.2

Tu ai avut partea ta și au fost și alții care s-au retras, temându-se de cheltuieli și făcându-și calcule că aveau să piardă timp participând la adunări, dacă avea să fie făcut acest efort. A lipsit zelul creștin. În fața noastră, o lume zăcea în păcat, expusă mâniei lui Dumnezeu, și suflete sărmane erau ținute de prințul întunericului; și totuși, cei care ar fi trebuit să fie treji și să se angajeze în cea mai nobilă dintre toate lucrările, mântuirea sufletelor pierdute, nu au fost suficient de interesați ca să pună la lucru toate mijloacele pe care le puteau folosi pentru a opri calea care duce la distrugere și pentru a întoarce pașii celor șovăielnici pe calea vieții. Viața veșnică ar trebui să atragă interesul cel mai profund al fiecărui creștin. Să fii împreună-lucrător cu Hristos și cu îngerii cerești, în mărețul plan al mântuirii! Ce lucrare poate suporta vreo comparație cu aceasta? De la fiecare suflet mântuit vine la Dumnezeu o anumită slavă, spre a fi reflectată asupra celui mântuit și, de asemenea, asupra celui care a contribuit la mântuirea lui. 2M 231.1