Mărturii II

15 — În atenția pastorilor

În viziunea care mi-a fost dată pe 12 iunie 1868, am fost profund impresionată de măreața lucrare care trebuie adusă la îndeplinire — de a pregăti un popor pentru venirea Fiului omului. Am văzut că secerișul este mare, dar lucrători sunt puțini. Mulți dintre cei care sunt acum în câmp, lucrând pentru suflete, sunt slabi. Ei au purtat poveri grele, care i-au obosit și i-au epuizat. Cu toate acestea, mi-a fost arătat că unii dintre pastorii noștri au cheltuit prea multă energie, fără ca în realitate să fi fost necesar. Unii se roagă prea mult și prea tare, epuizându-și puterile slabe și risipindu-și în mod inutil vitalitatea; alții, în mod obișnuit, țin predici cu o treime sau cu o jumătate mai lungi decât ar trebui. Făcând astfel, ei devin obositori, plictisitori, interesul oamenilor scade înainte ca ei să încheie ce au de spus și o mare parte din ceea ce a fost prezentat se pierde, pentru că nu poate fi reținut. Ar fi fost mai bine să se spună doar jumătate din ceea ce a fost spus. Chiar dacă este posibil ca tot subiectul să fi fost important, succesul ar fi fost mult mai mare, dacă rugăciunea și cuvântarea ar fi fost mai scurte. Același rezultat ar fi fost obținut și fără o oboseală atât de mare. Ei își irosesc, fără să fie nevoie, puterea și energia pe care ar fi bine să le păstreze, pentru binele cauzei. Ceea ce obosește și ruinează sănătatea este efortul îndelungat, care trece dincolo de limita oboselii. 2M 115.2

Am văzut că acest efort suplimentar, atunci când organismul este deja epuizat, a consumat viața fratelui Sperry și l-a dus prematur la mormânt. Dacă și-ar fi menajat sănătatea, poate că ar fi trăit și ar fi lucrat și acum. Tot acest efort excesiv a epuizat și puterea de viață a fratelui Cranson și a făcut să se piardă viața lui folositoare. 2M 116.1

Cântatul îndelungat împreună cu rugăciunea și cu predicarea prelungite sunt extrem de obositoare. În majoritatea cazurilor, pastorii noștri nu ar trebui să-și continue eforturile mai mult de o oră. Ei trebuie să lase deoparte introducerile și să intre imediat în subiect; totodată, trebuie să aibă grijă să-și încheie cuvântarea cât timp interesul este maxim. Nu ar trebui să-și prelungească vorbirea până când ascultătorii ajung să-și dorească să se termine. O mare parte din aceste strădanii suplimentare sunt irosite, pierdute, deoarece foarte adesea oamenii sunt prea obosiți și prea plictisiți ca să mai aibă vreun folos din cele auzite; și cine ar putea spune cât de mari sunt pierderile suferite de pastorii care se extenuează astfel? În cele din urmă, nu se câștigă nimic prin această secătuire de vitalitate. 2M 116.2

Adeseori, puterea este epuizată încă de la începutul unui efort prelungit. Și, chiar atunci când este mai mult de câștigat sau de pierdut, pastorul care Îi este devotat lui Hristos, care este preocupat și dorește să lucreze, nu poate să dispună de puterile lui așa cum ar vrea să o facă. El și le-a epuizat în cântări și rugăciuni îndelungate și într-o predică prelungită, iar biruința a fost pierdută, deoarece, chiar la timpul potrivit, a lipsit efortul stăruitor, bine direcționat. Momentul de aur este pierdut. Impresiile formate nu au fost continuate. Ar fi fost mai bine să nu fi fost trezit deloc interesul, deoarece, odată ce convingerea a fost înăbușită și biruită, este foarte greu să impresionezi din nou mintea cu adevărul. 2M 116.3

Mi s-a arătat că, dacă pastorii noștri ar avea grijă să-și păstreze puterile, în loc să le consume în mod inutil, lucrarea lor, făcută cu înțelepciune și bine direcționată, ar realiza mai mult într-un an, decât se poate realiza prin predicare, rugăciune și cântat prelungite, care obosesc și epuizează. Prin acestea din urmă, oamenii sunt adesea lipsiți de lucrarea de care ar avea nevoie la timpul potrivit, deoarece lucrătorul are nevoie de odihnă și și-ar pune în pericol sănătatea și viața, dacă și-ar continua efortul. 2M 117.1

Scumpii noștri frați Matteson și Bourdeau au greșit în această privință și trebuie să-și schimbe modul de a lucra. Ei trebuie să vorbească mai pe scurt și să se roage mai scurt. Trebuie să intre direct în subiect și să se oprească înainte ca efortul să-i extenueze. Făcând astfel, ei vor realiza mai mult și, în același timp, își vor păstra puterea pentru a continua lucrarea pe care o iubesc, fără să ajungă la epuizare. 2M 117.2