Mărturii II

14 — Mutarea la Battle Creek

În viziunea care mi-a fost dată pe 12 iunie 1868, mi-a fost arătat că s-ar putea realiza o măreață lucrare în a aduce suflete la cunoașterea adevărului, dacă s-ar face eforturi adecvate. În fiecare oraș, în fiecare metropolă și în fiecare târg există persoane care ar fi gata să accepte adevărul, dacă acesta le-ar fi prezentat cu înțelepciune. Avem nevoie de misionari, de misionari gata de sacrificiu de sine, care, asemenea marelui nostru Exemplu, să nu-și caute propriul interes, ci să trăiască pentru a le face bine altora. 2M 112.2

Mi-a fost arătat că noi, ca popor, suntem deficitari. Faptele noastre nu sunt în armonie cu credința pe care susținem că o avem. Credința noastră mărturisește că trăim sub influența proclamării celui mai solemn și important mesaj care le-a fost dat vreodată oamenilor. Și totuși, în ciuda acestui fapt evident, eforturile noastre, zelul nostru, spiritul nostru de sacrificiu nu se compară cu caracterul lucrării. Trebuie să ne trezim din morți, și Hristos ne va da viață. 2M 113.1

La mulți dintre frații și surorile noastre există o puternică atracție de a locui în Battle Creek. Vin să locuiască aici familii din toate părțile și multe altele au în plan să facă lucrul acesta. Unii dintre cei care au venit la Battle Creek dețineau slujbe în bisericile mici de unde au plecat și acolo era nevoie de ajutorul și de puterea lor. Când unii ca aceștia sosesc la Battle Creek și se alătură unui număr atât de mare de păzitori ai Sabatului, ei consideră că nu este nevoie de mărturia lor și, astfel, talantul lor este îngropat. 2M 113.2

Unii aleg Battle Creek datorită privilegiilor religioase de care se pot bucura aici, și totuși se miră de faptul că spiritualitatea lor scade după ce au petrecut aici câteva luni. Oare să nu existe o cauză? Obiectivul multora a fost avantajul material personal — să se angajeze în afaceri care să le aducă un profit mai mare. S-ar putea ca, în această privință, așteptările lor să se realizeze, dar sufletul le flămânzește și ei rămân piperniciți din punct de vedere spiritual. Ei nu iau asupra lor nicio povară, deoarece cred că lucrul acesta nu ar fi potrivit. Nu știu unde să se implice, pentru a lucra într-o biserică atât de mare, și de aceea devin niște lucrători leneși în via Stăpânului. Toți cei care urmează această cale nu fac altceva decât să îngreuneze munca celor care duc povara lucrării bisericii. Ei sunt, pentru aceștia, o greutate în plus, o piedică. Sunt mulți în Battle Creek care devin curând asemenea unor ramuri uscate. 2M 113.3

Unii care au fost lucrători și care au experiență în lucrarea adevărului prezent se mută la Battle Creek și își abandonează povara. În loc să simtă nevoia de a-și dubla eforturile, preocuparea, rugăciunea și stăruința în îndeplinirea datoriei, ei aproape că nu mai fac nimic. Cei care au de purtat poveri în administrație și nu au timp pentru alte îndatoriri în afara slujbei lor sunt obligați să ocupe poziții de răspundere în biserică și să îndeplinească o lucrare importantă și obositoare care, dacă nu ar fi făcută de ei, ar rămâne nefăcută, pentru că alții nu vor să-și asume povara. 2M 114.1

Frații care vor să-și schimbe reședința, care au în vedere slava lui Dumnezeu și simt că asupra lor apasă o responsabilitate personală de a face bine altora, de a ajuta și salva sufletele pentru care Hristos Și-a dat viața, ar trebui să se mute în orașe și sate unde există doar puțină lumină sau deloc și unde pot fi de un real folos și o adevărată binecuvântare pentru alții, prin lucrarea și prin experiența lor. Este nevoie de misionari care să meargă în orașe și în sate și să înalțe stindardul adevărului, astfel încât Dumnezeu să poată avea martori răspândiți pretutindeni, pentru ca lumina adevărului să poată pătrunde și acolo unde încă nu a pătruns până acum și stindardul adevărului să fie înălțat acolo unde încă nu este cunoscut. Frații nu trebuie să se adune într-un singur loc, pentru că așa se simt mai bine, ci trebuie să caute să-și împlinească înalta chemare de a face bine altora, de a contribui la salvarea cel puțin a unui suflet. Dar pot fi salvate mai multe, nu numai unul. 2M 114.2

Obiectivul acestei lucrări nu trebuie să fie doar acela de a ne spori răsplata în cer. Unii sunt egoiști în această privință. Având în vedere ce a făcut Domnul Hristos pentru noi și ce a suferit El pentru păcătoși, ar trebui ca, dintr-o dragoste curată față de suflete, să imităm exemplul Său, sacrificându-ne propriile plăceri și propriul confort pentru binele lor. Bucuria așezată înaintea Domnului Hristos, care L-a susținut în toate suferințele prin care a trecut, a fost mântuirea sărmanilor păcătoși. Aceasta ar trebui să fie și bucuria noastră și imboldul râvnei noastre pentru cauza Stăpânului nostru. Făcând astfel, împlinim voia lui Dumnezeu și ne manifestăm dragostea și devotamentul față de El, ca slujitori ai Săi. El ne-a iubit mai întâi și nu L-a cruțat, pentru noi, pe propriul Său Fiu, ci L-a lăsat să plece de lângă El și să moară, pentru ca noi să putem avea viață. Dragostea, adevărata dragoste față de semenii noștri demonstrează dragostea pe care o avem pentru Dumnezeu. Putem să facem înalte declarații de credință, dar acestea nu sunt nimic fără dragoste. Credința trebuie să ne ducă până acolo, încât să ne dăm trupul să fie ars; totuși, fără acea dragoste jertfitoare de sine, care a existat în inima lui Isus și a fost manifestată în viața Sa, nu suntem decât o aramă sunătoare și un chimval zăngănitor. 2M 114.3

Sunt familii care sunt întărite spiritual mutându-se la Battle Creek. Acest loc îi ajută pe unii, dar pentru alții este greșit. Fratele și sora A sunt un exemplu din categoria celor care vor beneficia de pe urma mutării în acest loc. Domnul i-a îndrumat să urmeze această cale. Battle Creek a fost exact locul potrivit pentru ei și s-a dovedit o binecuvântare pentru întreaga familie. Venind aici, ei au câștigat tăria de a-și întemeia ferm picioarele pe platforma adevărului și, dacă vor continua pe calea ascultării smerite, se vor bucura de ajutorul pe care l-au primit la Battle Creek. 2M 115.1