Mărturii II

12 —Avertizări și mustrări

Stimate frate O, mi s-a arătat că ești învăluit într-un întuneric pe care razele de lumină care vin de la Isus nu l-au împrăștiat. Nu pari a fi conștient de pericolul în care te afli, ci stai într-o stare de indiferență, insensibil și nepăsător. Am întrebat care este cauza acestei stări, atât de îngrozitoare; am fost îndrumată cu ani în urmă și am văzut că tu, deși ai acceptat adevărul, nu ai fost sfințit prin el. Ți-ai satisfăcut pofta și dorințele senzuale, ceea ce ți-a distrus spiritualitatea. Mi s-a arătat că Dumnezeu a dat lumină, prin darurile așezate în biserică, daruri care aveau menirea să învețe, să îndemne, să călăuzească, să mustre și să avertizeze. Dar, deși ai pretins a crede că erau de la Dumnezeu, tu ai desconsiderat aceste mărturii și nu le-ai aplicat în viața ta. A desconsidera lumina înseamnă a o respinge. Respingerea luminii îi face pe oameni sclavi, legați în lanțurile întunericului și ale necredinței. 2M 93.1

Mi-a fost arătat că ți-ai mărit familia fără să te gândești la responsabilitatea pe care o aduci astfel asupra ta. Îți este imposibil să fii corect cu soția și cu copiii tăi. Prima ta soție n-ar fi trebuit să moară, dar tu ai îngrămădit asupra ei griji și poveri care, în cele din urmă, i-au sacrificat viața. Actuala ta soție are o soartă grea; vitalitatea ei este aproape epuizată. Din cauză că familia ta a crescut atât de repede în număr, ați ajuns într-o stare de sărăcie, iar mama, angajată în creșterea membrilor mai tineri ai familiei, nu a avut parte de șansa la viață pe care ar fi meritat-o. Și-a hrănit copiii în cele mai nefavorabile condiții, înfierbântată deasupra mașinii de gătit. Nu a putut să-i educe așa cum ar fi trebuit, nici să le formeze obiceiuri bune în ceea ce privește alimentația și munca. Faptul că au mâncat o hrană nesănătoasă și au încălcat și în alte privințe legile pe care Dumnezeu le-a așezat în ființa noastră a condus la îmbolnăvirea și moartea prematură a copiilor tăi mai mari. Boala aceasta le-a fost transmisă urmașilor tăi, iar folosirea cărnii în alimentație nu a făcut altceva decât să sporească dificultățile. Consumarea cărnii de porc a trezit la viață și a întărit un agent mortal care se afla în organism. Copiii tăi sunt jefuiți de vitalitate încă înainte de a se naște. Tu nu ai unit cu fapta cunoștința, iar copiii tăi nu au fost învățați cum să se mențină în cea mai bună stare de sănătate. Pe masa voastră nu ar trebui să se găsească niciodată nici cea mai mică bucățică de carne de porc. 2M 93.2

Copiii tăi au crescut cum s-a nimerit, în loc să fie formați și educați cu scopul de a deveni buni creștini. În multe privințe, vitele tale au avut parte de un tratament mai bun decât copiii tăi. Nu ți-ai făcut datoria față de ei, ci i-ai lăsat să crească în ignoranță. Nu ți-ai dat seama de responsabilitatea pe care ți-ai asumat-o aducând pe lume o turmă atât de numeroasă, și anume aceea că vei fi socotit într-o mare măsură răspunzător pentru mântuirea lor. Nu poți să scapi de această responsabilitate. Ți-ai jefuit copiii de drepturile lor prin faptul că nu te-ai interesat de educația lor și nu te-ai implicat în instruirea lor, cu răbdare și cu credincioșie, astfel încât să le formezi caractere pentru cer. Felul în care te-ai purtat a contribuit mult la distrugerea încrederii lor în tine. Ești exigent, poruncitor, autoritar; îi necăjești, îi cerți și îi critici. Făcând astfel, îi îndepărtezi de tine. Îi tratezi ca și când ei nu ar avea niciun drept, ca și când ar fi doar niște mașinării pe care le manevrezi după cum îți place. Îi provoci la mânie și adesea îi descurajezi. Nu le oferi dragoste și afecțiune. Dragostea naște dragoste, afecțiunea naște afecțiune. Spiritul pe care tu îl manifești față de copiii tăi se va răsfrânge asupra ta. 2M 94.1

Te afli într-o stare gravă și nici măcar nu ești conștient de lucrul acesta. Este imposibil ca un om necumpătat să fie răbdător. Mai întâi cumpătarea, apoi răbdarea. Ai trăit atât de mult timp pentru tine și ți-ai urmat îndemnurile propriei inimi, încât nu mai poți discerne lucrurile sfinte. Te-ai lăsat stăpânit de pofte și de pasiuni senzuale. Puterile mai înalte, ale minții, ale intelectului, au slăbit și au ajuns să fie controlate de puterile inferioare. Înclinațiile instinctuale au crescut în putere. Atunci când rațiunea ajunge să fie controlată de poftă, percepția înaltă a lucrurilor sfinte este pierdută. Mintea se degradează, sentimentele sunt nesfințite, iar cuvintele și faptele mărturisesc despre ceea ce este în inimă. Dumnezeu este nemulțumit și dezonorat de vorbirea și de comportamentul tău. Cuvintele tale nu au fost bine alese; conversațiile josnice, vulgare, vin de la sine pe buzele tale, chiar și în prezența copiilor și a tinerilor. În această privință, influența ta este rea. 2M 95.1

Ai dat un exemplu greșit și ai stat în calea copiilor tăi și a copiilor păzitorilor Sabatului de a-L căuta pe Domnul. În privința aceasta, comportamentul tău nu poate fi criticat prea aspru. „Căci din prisosul inimii vorbește gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit.” Inima ta trebuie să fie curățită, sfințită prin ascultarea de adevăr. Nimic nu te poate salva, decât o convertire completă — o conștientizare a căii tale păcătoase și o transformare totală prin înnoirea minții. 2M 95.2

Ai fost foarte plin de zel în a pleda pentru necesitatea de a nu ne tăgădui credința prin fapte și ai făcut din credința ta o scuză pentru a nu le garanta copiilor tăi posibilitatea de a obține o educație nici măcar în domeniile obișnuite. Lucrul de care ai nevoie este cunoașterea de sine și va trebui să înțelegi cât de important este să o dobândești. Copiii tăi au nevoie de educație, dar nu au avut privilegiul de a o primi. Având această mare lipsă, ei nu pot deveni membri folositori ai societății și vor dovedi deficiențe și în ceea ce privește educația lor religioasă. O grea responsabilitate apasă asupra ta. Tu scurtezi viața soției tale. Cum poate ea să-L slăvească pe Dumnezeu în trupul și în duhul ei, care sunt ale Lui? 2M 96.1

Dumnezeu ți-a dat lumină și cunoștință, cu privire la care tu însuți ai mărturisit a crede că vin de la El și care te învață să-ți respingi apetitul. Știi că folosirea cărnii de porc este contrară poruncii Lui clare, date nu pentru că El ar fi vrut să-Și manifeste într-un mod special autoritatea, ci pentru că aceasta este dăunătoare pentru cei care o consumă. Folosirea ei face ca sângele să fie încărcat de toxine, astfel că scrofuloza și alte boli afectează organismul și fac să sufere întregul corp. În special nervii sensibili ai creierului au de suferit, astfel că acesta devine slăbit și atât de încețoșat, încât nu mai poate discerne lucrurile sfinte, ci le așază la același nivel cu cele obișnuite. Lumina care arată că boala este cauzată de folosirea acestui aliment dăunător a venit imediat ce poporul lui Dumnezeu a fost în stare să o primească. Tu ai urmat lumina? 2M 96.2

Ai acționat cu totul contrar luminii pe care Dumnezeu a găsit de cuviință să o dea în ceea ce privește folosirea tutunului. Satisfacerea apetitului a eclipsat lumina Cerului și tu ți-ai făcut un dumnezeu din această îngăduință dăunătoare. Ea este idolul tău. Te-ai închinat înaintea ei, în loc să te închini înaintea lui Dumnezeu, pretinzând în același timp că ai o mare credință în viziuni, dar acționând cu totul contrar lor. Ani de zile, nu ai înaintat nici măcar un pas în viața spirituală, ci ai devenit din ce în ce mai slab, din ce în ce mai adâncit în întuneric. Ai fost foarte mâhnit de atitudinea fratelui P, care s-a împotrivit adevărului. Ai pus pe seama acestei împotriviri a lui starea slăbită și descurajată a bisericii. Este adevărat că el a fost o mare piedică în calea înaintării lucrării lui Dumnezeu în _________. Dar calea pe care ai urmat-o tu, în timp ce susțineai a cunoaște adevărul și a avea experiență în lucrarea lui Dumnezeu, a reprezentat o piedică și mai mare decât purtarea lui. Dacă ai fi ascultat sfatul lui Dumnezeu și ai fi fost sfințit prin adevărul pe care susții că îl crezi, fratele P nu ar fi avut toate îndoielile pe care le are. Poziția ta de apărător al viziunilor a fost o piatră de poticnire pentru cei care nu credeau. Mi s-a arătat că fratele tău a încercat să se ridice sub grelele poveri pe care le-a adus asupra lui starea tristă a bisericii, până când aproape a căzut sub greutatea pe care o purta și a plecat să-și trăiască viața în felul lui. Am văzut că Dumnezeu îi însoțește cu grija Lui pe fratele și pe sora R și, dacă vor rămâne statornici în credința lor și nu vor șovăi, vor vedea mântuirea lui Dumnezeu în casa și în biserica lor. 2M 97.1

Mi s-a arătat cazul fratelui și al sorei S. Ei au trecut prin ape întunecate și valurile aproape că au trecut peste capetele lor; cu toate acestea, Dumnezeu îi iubește și, dacă Îi vor încredința Lui căile lor, El îi va scoate din cuptorul încercării curățiți. Fratele S privește la partea întunecată a lucrurilor și se îndoiește de faptul că este cu adevărat un copil al lui Dumnezeu — se îndoiește de mântuire. Am văzut că el nu ar trebui să se străduiască atât de mult și să depună atâtea eforturi să creadă, ci ar trebui să se încreadă în Dumnezeu așa cum se încrede un copil în părinții lui. El se îngrijorează prea mult, iar aceste îngrijorări îl fac să stea departe de brațele lui Isus și îi dau vrăjmașului ocazia de a-l ispiti și tulbura. Dumnezeu îi cunoaște slăbiciunea trupului și a minții și nu va cere de la el mai mult decât îi va da putere să împlinească. El a încercat să fie credincios mărturisirii lui de credință. În viața lui a dat greș în multe lucruri, din neștiință. În ceea ce privește disciplinarea copiilor, a considerat că datoria lui era să fie exigent, astfel că a mers prea departe cu disciplina. A tratat cu prea mare asprime greșelile mici. Atitudinea aceasta a făcut ca, într-o anumită măsură, fiul să nu mai simtă afecțiunea tatălui. Cât timp a fost bolnav, fratele S a avut o imaginație bolnavă. Sistemul lui nervos era complet dereglat și avea impresia că, în situația în care se afla, copiii lui nu simțeau împreună cu el și nu-l iubeau așa cum ar fi trebuit; dar părerea aceasta era rezultatul bolii. Satana voia să-l distrugă pe el și să-i descurajeze pe sărmanii copii. Dar Dumnezeu nu i-a reproșat lucrul acesta. Copiii lui aveau de purtat poveri mai mari decât mulți dintre copiii de vârste mai mari și meritau o disciplină atentă, o instruire înțeleaptă, amestecată cu compasiune, cu dragoste și cu multă gingășie. 2M 98.1

Mama a avut de la Dumnezeu o putere și o înțelepciune deosebite, pentru a-și încuraja și ajuta soțul, pentru a-și lega copiii de inima ei și a le întări dragostea pentru părinții lor și unul pentru altul. Am văzut că îngerii îndurării vegheau asupra acestei familii, chiar dacă perspectivele păreau atât de întunecate și de rău-prevestitoare. Cei care au manifestat compasiune față de fratele S nu vor avea niciodată motive să regrete lucrul acesta, pentru că el este un copil al lui Dumnezeu, iubit de El. Starea slăbită și descurajată a bisericii i-a afectat foarte mult sănătatea. L-am văzut privind la fața întunecată a situației, neîncrezător în sine și uitându-se în jos, spre mormânt. El nu trebuie să persiste asupra acestor lucruri, ci să privească la Isus, un Model care niciodată nu greșește. Trebuie să încurajeze bucuria și curajul în 2M 98.2

Domnul — să vorbească despre credință, să vorbească despre speranță; să-și găsească odihna în Dumnezeu și să nu creadă că se cere din partea lui un efort greu și obositor. Tot ceea ce cere Dumnezeu este o încredere simplă — să se arunce în brațele Sale cu toată slăbiciunea și nedesăvârșirea lui, cu inima zdrobită, și Isus îi va ajuta pe cei neajutorați și îi va întări și zidi pe cei care consideră că sunt slăbiciunea în persoană. Dumnezeu va fi slăvit prin răbdarea, prin credința și prin supunerea de care va da dovadă el, atunci când trece prin suferință. Oh! aceasta va dovedi puterea adevărului pe care noi îl mărturisim; aceasta ne aduce mângâiere atunci când avem nevoie; ne susține atunci când orice sprijin pământesc, pe care ne-am bazat, a fost îndepărtat. 2M 99.1

Mi-a fost arătat, de asemenea, cazul fratelui T. El s-a adus singur într-o stare de robie, la care Dumnezeu nu l-a chemat. Dumnezeu nu este de acord ca părinții care sunt în vârstă să-și încredințeze responsabilitatea de administratori, care le revine lor, în mâinile copiilor neconsacrați, chiar dacă aceștia susțin a crede adevărul. Dar atunci când mijloacele materiale pe care Domnul le-a încredințat poporului Său sunt așezate în mâinile copiilor necredincioși, care sunt vrăjmași ai lui Dumnezeu, El este dezonorat, pentru că ceea ce ar trebui păstrat în rândurile poporului Domnului este așezat astfel în rândurile vrăjmașului. 2M 99.2

În plus, fratele T este un prefăcut, un înșelător. El folosește tutun, dar ar vrea ca frații să creadă că nu folosește. Am văzut că păcatul acesta l-a împiedicat să progreseze în viața spirituală. La vârsta lui înaintată, el are de făcut o lucrare — aceea de a se abține de la poftele trupului, care luptă împotriva sufletului. El iubește adevărul și a suferit de dragul adevărului. Acum, ar trebui să prețuiască atât de mult răsplata veșnică, comoara cerului, moștenirea nepieritoare, cununa slavei care nu se ofilește, încât să poată sacrifica bucuros satisfacerea poftei pervertite, oricât de grele ar fi consecințele sau suferința, ca să realizeze lucrarea de curățire a trupului și a sufletului. 2M 99.3

Apoi, mi-a fost arătată nora lui. Ea este iubită de Dumnezeu, dar este ținută într-o robie umilitoare, fiind speriată, neliniștită, descurajată, plină de îndoieli și foarte tensionată. Această soră nu ar trebui să considere că este obligată să-și supună întru totul voința unui tânăr necredincios, care este și mai mic decât ea, ca vârstă. Să nu uite că relația de căsătorie nu i-a distrus individualitatea. Dumnezeu are asupra ei drepturi mai mari decât orice pretenție pământească. Hristos a cumpărat-o cu propriul Său sânge. Ea nu își aparține ei. Ea nu își pune toată încrederea în Dumnezeu și acceptă să își supună convingerile, conștiința, unui bărbat autoritar, arogant și poruncitor, instigat de Satana ori de câte ori majestatea lui satanică poate să lucreze eficient prin el, pentru a intimida acest suflet timid și speriat. A fost adusă de atâtea ori în stare de agitație, încât sistemul ei nervos este răvășit și ea a ajuns o epavă. Oare este voia Domnului ca această soră să fie într-o astfel de stare și Dumnezeu să fie jefuit de slujirea ei? Nu. Căsătoria ei a fost o înșelăciune a diavolului. Totuși, acum ea trebuie să ia lucrurile așa cum sunt, să-l trateze pe soțul ei cu afecțiune și cu tandrețe, să-l facă fericit atât cât este posibil, fără să-și încalce conștiința, pentru că, dacă el va rămâne în răzvrătirea lui, lumea acesta va fi, pentru el, singurul cer pe care îl va vedea. Dar ca ea să se priveze de privilegiul de a merge la adunare pentru a satisface un soț tiran, care manifestă spiritul posesiv al balaurului, lucrul acesta nu este după voia lui Dumnezeu. Domnul așteaptă ca acest suflet tremurând să alerge la El. El o va ocroti. Va fi pentru ea ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete. Doar să aibă credință, să se încreadă în Dumnezeu, și El o va întări și o va binecuvânta. Toți cei trei copii ai ei sunt sensibili la influențele adevărului și ale Spiritului lui Dumnezeu. Dacă acești copii ar putea avea parte de condițiile favorabile de care beneficiază mulți dintre copiii celor care păzesc Sabatul, toți ar fi convertiți și s-ar înrola în armata Domnului. 2M 100.1

Apoi, mi-a fost arătată, în același loc, o tânără care se îndepărtase de Dumnezeu și era învăluită în întuneric. Îngerul a spus: „Pentru un timp, ea a mers bine; ce a abătut-o din drum?” Mi-a fost arătat trecutul și am văzut că, la un moment dat, a existat o schimbare a anturajului. Ea s-a asociat cu tineri asemenea ei, plini de haz și de veselie, de mândrie și de iubire de lume. Dacă ar fi ascultat cuvintele lui Hristos, nu ar fi cedat în fața vrăjmașului. „Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.” Ispita poate fi peste tot în jurul nostru, dar aceasta nu înseamnă neapărat că trebuie să cădem în ea. Adevărul merită totul. Influența lui nu degradează, ci înnobilează, rafinează, curăță și înalță până la nemurire, până la tronul lui Dumnezeu. Îngerul a spus: „Vrei să-L ai pe Hristos sau lumea?” Satana le prezintă sărmanilor muritori lumea cu cele mai ademenitoare și mai măgulitoare atracții ale ei, iar ei privesc uimiți la ea, și sclipirea și strălucirea ei amăgitoare eclipsează slava cerului și a acelei vieți care durează cât tronul lui Dumnezeu. O viață de pace, de fericire, de nespusă bucurie, care nu va cunoaște suferința, tristețea, durerea și moartea, este sacrificată pentru o scurtă viață de păcat. Toți aceia care vor renunța la plăcerile pământului și, ca și Moise, vor alege mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului, considerând ocara lui Hristos ca fiind o bogăție cu mult mai de preț decât comorile lumii, vor primi, împreună cu credinciosul Moise, cununa nemuririi, care nu se veștejește, și o greutate veșnică de slavă. 2M 101.1

Mama acestei fete a fost cândva sensibilă la influența adevărului, dar curând această influență s-a pierdut, din cauza nehotărârii ei. Îi lipsește o voință fermă, este prea șovăitoare și se lasă prea mult influențată de cei necredincioși. Ea trebuie să-și încurajeze acea putere de decizie, acea tărie morală și acea consecvență în atingerea unui scop care o vor face să nu se clatine la dreapta sau la stânga, în funcție de împrejurări. Nu trebuie să mai rămână în această stare de ezitare. Dacă nu se schimbă în această privință, va fi ușor amăgită și prinsă în cursă de Satana, ca să facă voia lui. Ca să învingă, ea trebuie să fie perseverentă și consecventă; altfel va fi învinsă și își va pierde sufletul. Lucrarea de mântuire nu este o joacă de copii, ca să te ții de ea sau să o abandonezi după cum îți place. Perseverența în atingerea scopului și efortul neobosit vor câștiga în cele din urmă biruința. Cel care va răbda până la sfârșit va fi mântuit. Cei care vor stărui cu răbdare în facerea de bine vor primi viața veșnică și răsplata nepieritoare. Dacă această scumpă soră ar fi fost credincioasă convingerilor ei și ar fi avut acea hotărâre în atingerea scopului, ar fi putut să exercite o influență mântuitoare în familia ei, asupra soțului ei, și ar fi putut să-i fie de un mare ajutor fiicei ei. Toți aceia care sunt angajați în acest război cu Satana și cu oștirea lui au în fața lor o lucrare care necesită eforturi. Ei nu trebuie să fie la fel de imprevizibili ca ceara pe care căldura o poate topi și modela în orice formă, ci trebuie să îndure dificultățile ca niște soldați credincioși, care stau la postul lor și sunt devotați în orice vreme. 2M 101.2

Duhul lui Dumnezeu se luptă cu toată familia aceasta. El îi va mântui, dacă ei vor să fie mântuiți pe calea stabilită de El. Acum este ceasul încercării. Acum este ziua mântuirii. Acum, acum este timpul lui Dumnezeu. În Numele lui Hristos, noi îi rugăm stăruitor să se împace cu Dumnezeu cât timp mai pot face acest lucru și, în umilință, cu frică și cutremur, să-și ducă până la capăt mântuirea. Mi-a fost arătat că lucrarea lui Satana este aceea de a ține biserica într-o stare de nepăsare, astfel încât tinerii să poată fi aduși în rândurile armatei lui. Am văzut că tinerii sunt sensibili la influența adevărului. Dacă părinții s-ar consacra lui Dumnezeu și ar lucra cu interes pentru convertirea copiilor lor, Dumnezeu li S-ar descoperi și Și-ar înălța Numele în mijlocul lor. 2M 102.1

Apoi, mi-a fost arătat cazul fratelui U, cum Satana și-a strâns legăturile în jurul lui și l-a îndepărtat de Dumnezeu și de frații lui. Prin necredința lui, fratele V a avut o influență care a îngreunat și mai mult discernământul acestui frate. Am fost îndemnată să privesc în urmă și mi s-a arătat că, în cazul acestui frate, nu a fost urmată calea cea mai înțeleaptă. Nu au fost suficiente motive ca acesta să fie lăsat în afara bisericii. Ar fi trebuit încurajat, chiar îndemnat cu stăruință să li se alăture fraților săi, ca membru al bisericii. El se află într-o stare mai potrivită pentru a intra în biserică decât unii care deja fac parte din ea. El nu a înțeles clar lucrurile și vrăjmașul s-a folosit de înțelegerea lui greșită pentru a-i face rău. Dumnezeu, Cel care vede inima, este mai mulțumit de viața și de purtarea fratelui U, decât este de viețile unora dintre cei care sunt membri ai bisericii. Voia Domnului este ca el să li se alăture fraților lui, astfel încât să îi poată întări, și el, la rândul lui, să fie întărit de ei. 2M 102.2

Soția fratelui U poate fi impresionată de adevăr. În multe privințe, comportamentul ei nu a fost atât de îndoielnic precum al unora dintre cei care susțin a crede tot adevărul. Totuși, ea nu trebuie să se uite la defectele și la greșelile celor care mărturisesc despre lucruri mai bune, ci să se întrebe cu toată seriozitate: Care este adevărul? Ea poate să exercite o influență spre bine, împreună cu soțul ei. Aceste suflete, sfințite prin adevăr, prin puterea lui Dumnezeu, pot să fie stâlpi în biserică și să aibă o influență mântuitoare asupra altora. Aceste suflete prețioase sunt responsabile înaintea lui Dumnezeu pentru influența pe care o exercită. Ele fie adună împreună cu Hristos, fie risipesc. Dumnezeu cere ca toată influența lor în lucrarea Sa să fie de partea adevărului. Isus i-a cumpărat cu sângele Său. Ei nu sunt ai lor, ci au fost cumpărați cu un preț. De aceea, lucrarea care le stă înainte este să-L slăvească pe Dumnezeu în trupul și în duhul lor, care sunt ale Lui. Noi facem o lucrare pentru veșnicie. Este de cea mai mare importanță ca fiecare oră să fie folosită în slujba lui Dumnezeu, pentru a ne asigura o comoară în cer. 2M 103.1

Mi-a fost arătat cazul tău, frate V, în urmă cu doi ani, în legătură cu biserica din _______. Viziunea se referea la trecut, la prezent și la viitor. Atunci când călătorim și eu stau în fața oamenilor din diferite locuri, Duhul Domnului îmi aduce înainte în mod clar cazurile care mi-au fost arătate, reînviind în memoria mea lucrurile care mi-au fost prezentate anterior. Mi-ai fost arătat ca primind Sabatul, dar continuând să te împotrivești unor adevăruri importante legate de Sabat. Nu erai bine fundamentat în tot adevărul. Apoi, am văzut că mintea ta era orientată pe calea necredinței, a îndoielii și a neîncrederii, fiind preocupat să obții acele lucruri menite să întărească necredința și întunericul. În loc să cauți dovezi pentru a-ți întări credința, tu ai procedat exact invers, iar Satana ți-a îndreptat mintea pe o cale care să se potrivească propriilor lui scopuri. Îți place să lupți, iar când intri pe câmpul de luptă, nu mai știi când trebuie să depui armele. Îți place să te cerți și ți-ai îngăduit să faci acest lucru până când te-ai îndepărtat de lumină, de adevăr și de Dumnezeu, ai ajuns învăluit în întuneric și necredința a pus stăpânire pe tine. Ai fost orbit de Satana. 2M 103.2

Asemenea lui Toma necredinciosul, ai considerat a fi o virtute să te îndoiești, dacă nu poți avea o dovadă de necontestat care să-ți îndepărteze din minte orice motiv de îndoială. Oare Isus l-a lăudat pe Toma pentru necredința lui, atunci când i-a oferit dovada pe care el a cerut-o pentru a crede? Isus i-a spus: „Nu fi necredincios, ci credincios”. Toma a răspuns: „Domnul meu și Dumnezeul meu”. Acum el era constrâns să creadă; nu mai era loc pentru îndoială. Atunci, Isus i-a spus: „Tomo, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut”. Tu mi-ai fost arătat ca unindu-te cu conducătorul răzvrătit și cu oștirea lui, ca să-i tulburi, să-i încurci, să-i descurajezi și să-i nimicești pe cei care luptă de partea binelui, sub steagul pătat de sânge al Prințului Emanuel. Mi s-a arătat că influența ta a întors mai multe suflete de la păzirea Sabatului poruncii a patra. Tu ți-ai folosit talentele și priceperea pentru a așeza arme în mâinile dușmanilor lui Dumnezeu, cu care să lupte împotriva acelora care se străduiesc să asculte de Dumnezeu și să păzească poruncile Lui. Când au fost trimiși să întărească lucrurile care durează și să-ți contracareze influența, îngerii au privit cu cea mai adâncă mâhnire la lucrarea ta de a descuraja și de a distruge. I-ai făcut să plângă pe îngerii cei sfinți, curați și fără păcat. 2M 104.1

Cei care trăiesc în mijlocul pericolelor zilelor din urmă, zile în care mulțimi de oameni se întorc de la adevărul lui Dumnezeu către minciuni și închipuiri, vor avea de făcut o lucrare dificilă: să se întoarcă de la născocirile omenești care sunt pregătite pentru ei la tot pasul și să aibă dorința de a se înfrupta din adevărul nepopular. Cei care se întorc de la aceste povești închipuite la adevăr sunt disprețuiți, urâți și persecutați de cei care le prezintă oamenilor minciuni, pentru a-i înșela. Satana duce război împotriva rămășiței, împotriva celor care se străduiesc să păzească poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus. Îngerii cei răi au misiunea să folosească oameni ca agenți ai lor pe pământ. Aceștia pot să exercite cu mult succes o influență care să facă eficiente atacurile lui Satana împotriva rămășiței, pe care Dumnezeu o numește „o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. Satana este hotărât să împiedice acest lucru. El se va folosi de oricine se angajează în serviciul său pentru a-i împiedica pe cei care sunt poporul ales al lui Dumnezeu să vestească puterile minunate ale Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Lucrarea marelui răzvrătit și a oștirii lui este aceea de a ascunde, de a acoperi această lumină, de a-i determina pe oameni să nu o mai creadă, să nu mai aibă încredere în ea. În timp ce Isus îi curățește pentru Sine pe cei care sunt poporul Său, mântuindu-i de toată nelegiuirea lor, Satana își va angaja forțele pentru a împiedica lucrarea de desăvârșire a sfinților. El nu-și exercită puterea asupra celor care oricum sunt acoperiți de înșelăciune și închiși între zidurile minciunii și ale rătăcirii și care nu fac niciun efort pentru a primi adevărul și a asculta de el. El știe că de aceștia poate fi sigur; dar cei care caută adevărul, ca să asculte de el din dragoste, sunt cei care îi stârnesc răutatea și îi provoacă mânia. Atâta timp cât ei stau aproape de Isus, [Satana] nu-i poate slăbi; de aceea este mulțumit când aceștia se lasă conduși de el pe calea neascultării. 2M 105.1

Atunci când păcătuim împotriva lui Dumnezeu, există tendința de a rămâne în urma lui Isus cale de o zi; căutăm să ne îndepărtăm de El, deoarece ne simțim deranjați, pentru că orice rază de lumină a prezenței Sale divine ne arată păcatul de care ne facem vinovați. Satana se bucură de păcatele pe care le săvârșesc oamenii la îndemnul lui și scoate în evidență toate aceste eșecuri și nelegiuiri. Le enumeră în fața îngerilor lui Dumnezeu și îi ironizează, reproșându-le aceste slăbiciuni și greșeli. El este în toate privințele un acuzator al fraților lui, bucurându-se de orice păcat și de orice greșeală pe care cei care sunt poporul lui Dumnezeu sunt ispitiți să le facă. Tu, frate V, te-ai angajat destul de mult în această lucrare. Ai luat ceea ce ți s-au părut a fi greșeli, slăbiciuni și rătăciri în rândurile adventiștilor păzitori ai Sabatului și le-ai adus la cunoștința dușmanilor credinței noastre, care luptă împotriva acestui grup de oameni pentru care slujesc îngerii cerului și pentru a căror cauză pledează Isus, Avocatul lor, înaintea Tatălui Său. El strigă: „Tată, cruță-i, cruță-i, pentru că ei sunt cumpărați cu sângele Meu” și Își ridică spre Tatăl Său mâinile rănite. Tu ești vinovat înaintea lui Dumnezeu de un mare păcat. Ai profitat de acele lucruri care îi întristează și îi fac să sufere pe cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu, atunci când îi văd pe unii din rândurile lor neconsacrați și adesea biruiți de Satana. În loc să ajuți aceste suflete greșite să se îndrepte, tu, triumfător, le-ai scos în evidență greșelile în fața celor care le urau, pentru că mărturiseau că păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Ai pus o povară în plus pe umerii celor care s-au angajat în lucrarea de salvare a celor greșiți, de căutare a oilor pierdute ale casei lui Israel. 2M 106.1

Din cauza neascultării și a îndepărtării lor de Dumnezeu, israeliții au fost lăsați să ajungă la strâmtoare și să treacă prin adversități; dușmanilor lor li s-a îngăduit să lupte împotriva lor, să-i umilească și să-i determine să-L caute pe Dumnezeu în necazul și în nenorocirea lor. „Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim.” Aceasta a avut loc imediat după ce copiii lui Israel se dedaseră la cârtiri pline de răzvrătire și la nemulțumiri și plângeri nejustificate împotriva conducătorilor lor, pe care Dumnezeu îi pregătise și îi alesese ca să-i conducă prin pustiu, spre țara Canaan. Domnul i-a îndreptat către locuri fără apă, ca să-i pună la încercare și să vadă dacă, după ce primiseră atâtea dovezi ale puterii Sale, învățaseră ca în nenorocire să se întoarcă la El și dacă se pocăiseră de răzvrătirea și de cârtirile lor din trecut. Ei îi acuzaseră pe Moise și pe Aaron că, din motive egoiste, îi scoseseră din Egipt, ca să-i omoare prin înfometare pe ei și pe copiii lor și să se poată îmbogăți cu averea lor. Prin aceasta, israeliții i-au atribuit omului toate acele lucruri pentru care primiseră dovezi de netăgăduit că erau de la Dumnezeu, a cărui putere este nemărginită. Dumnezeu voia ca aceste minunate manifestări ale puterii Sale să-I fie atribuite numai Lui și ei să slăvească Numele Său pe pământ. Domnul i-a adus, în repetate rânduri, în același loc de încercare, pentru a vedea dacă învățaseră care era modul Său de a Se purta cu ei și dacă se pocăiseră de neascultarea lor păcătoasă și de cârtirile lor pline de răzvrătire. La Refidim, când sufereau de sete, ei au manifestat din nou aceeași mândrie, arătând că inima lor era încă rea, plină de necredință, de cârtire și de răzvrătire, și că nu erau pregătiți să se așeze în țara Canaan. Dacă nu Îl slăveau pe Dumnezeu atunci când treceau prin necazuri și prin încercări, în timpul călătoriei lor prin pustiu, spre Canaan, când El le dădea continuu dovezi de netăgăduit ale puterii și ale slavei Sale, precum și ale purtării Sale de grijă față de ei, atunci nu aveau să-I înalțe Numele și să-L slăvească nici când aveau să se așeze în Canaan, înconjurați de binecuvântări și de prosperitate. Pentru că erau însetați și nu aveau apă, oamenii s-au lăsat pradă mâniei și nemulțumirii, astfel că Moise s-a temut pentru viața lui. 2M 106.2

Când israeliții au fost atacați de amaleciți, Moise i-a dat lui Iosua instrucțiuni să lupte cu dușmanii lor, în timp ce el avea să țină toiagul lui Dumnezeu, cu mâna ridicată spre cer, sub privirile poporului, arătându-le astfel israeliților cârtitori și răzvrătiți că puterea și tăria lor era în Dumnezeu. El era sursa lor de tărie. În acel toiag nu exista nicio putere; Dumnezeu lucra prin Moise. Acesta trebuia să-și primească toată puterea de sus. Când își ținea mâinile în sus, Israel era mai tare; când își lăsa mâinile în jos, Amalec era mai tare. Când Moise a obosit, a fost nevoie să se găsească un mijloc de a-i susține mâinile obosite, astfel încât acestea să rămână tot timpul ridicate spre cer. Aaron și Hur i-au pregătit lui Moise o piatră pe care să se așeze și amândoi i-au ținut ridicate mâinile obosite, până la apusul soarelui. În felul acesta, cei doi le-au arătat israeliților că era de datoria lor să-l susțină pe Moise în această lucrare dificilă, în timp ce el avea să primească de la Dumnezeu cuvântul pe care să li-l transmită lor. Totodată, acest lucru trebuia să le arate copiilor lui Israel că destinul lor se afla în mâinile lui Dumnezeu, că El era, de drept, conducătorul lor. „Domnul i-a zis lui Moise: ‘Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea-aminte, și spune-i lui Iosua că voi șterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.’ ... El a zis: ‘Pentru că și-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!’” „Adu-ți aminte ce ți-a făcut Amalec pe drum, la ieșirea voastră din Egipt: cum te-a întâlnit pe drum și, fără nicio teamă de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coadă, când erai obosit și sleit de puteri. Când îți va da Domnul, Dumnezeul tău, odihnă, după ce te va izbăvi de toți vrăjmașii care te înconjoară, în țara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți-o dă ca moștenire spre stăpânire, să ștergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri: să nu uiți lucrul acesta.” 2M 107.1

Când îngerul lui Dumnezeu mi-a prezentat aceste fapte din călătoriile și din experiența copiilor lui Israel, am fost profund impresionată de grija deosebită a lui Dumnezeu pentru poporul Său. În ciuda greșelilor lor, a neascultării și a răzvrătirii lor, ei încă erau poporul ales al lui Dumnezeu. El i-a onorat într-un mod special, coborând din locașul Său cel sfânt pe Muntele Sinai și, în maiestate, în slavă și într-o măreție înfricoșătoare, a rostit Cele Zece Porunci în auzul întregului popor și le-a scris cu propriul Său deget pe tablele de piatră. Domnul a spus poporului Său Israel: „Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului. Nu doar pentru că întreceți la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele. Ci pentru că Domnul vă iubește, pentru că a vrut să țină jurământul pe care l-a făcut părinților voștri”. 2M 108.1

Mi s-a arătat că aceia care încearcă să asculte de Dumnezeu și să-și curățească sufletele prin ascultare de adevăr alcătuiesc poporul lui Dumnezeu, Israelul Său modern. Prin Petru, Dumnezeu le spune: „Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. Așa cum pentru Amalec a fost o nelegiuire să profite de copiii lui Israel în starea lor de slăbiciune și de oboseală, să-i hărțuiască, să-i încurce și să-i descurajeze, și pentru tine a fost un păcat mare să urmărești îndeaproape ca să descoperi slăbiciunile, ezitările, greșelile și păcatele chinuitului popor al lui Dumnezeu și să le expui în fața unora dintre dușmanii lui. Tu ai făcut lucrarea lui Satana, nu lucrarea lui Dumnezeu. Mulți dintre adventiștii păzitori ai Sabatului din __________ au fost foarte slabi. Ei au fost niște reprezentanți jalnici ai adevărului. Nu au făcut cinste cauzei adevărului prezent, iar aceasta ar fi fost mai câștigată fără ei. Tu ai prezentat viața neconsacrată a acestor păzitori ai Sabatului drept scuză pentru a adopta o poziție de îndoială și de necredință. Necredința ta a fost întărită văzând că unii dintre acești neconsacrați își declarau cu tărie credința în viziuni, susținându-le când erau respinse și apărându-le cu însuflețire. În timp ce manifestau un asemenea zel, ei nesocoteau învățăturile date prin viziuni și trăiau cu totul contrar acestora. În această privință, ei au fost niște pietre de poticnire pentru fratele U și, prin purtarea lor, au compromis viziunile. 2M 108.2

Frate V, mi-a fost arătat că tu ai o inimă mândră. Când ai considerat că scrierile tale au fost desconsiderate de Editura Review, mândria ta a fost atinsă și ai început un adevărat război, asemenea lui Saul care lovea cu piciorul într-un țepuș. Ai dat mâna cu aceia care transformă adevărul lui Dumnezeu în minciună. Ai întărit mâinile păcătoșilor și te-ai împotrivit sfatului lui Dumnezeu, luptând împotriva sufletului tău. Ai luptat fără să știi împotriva cui lupți. Nu știai ce lucrare faci. Am văzut că soția ta se lupta cu Dumnezeu în rugăciune, credința ei prinzându-se cu hotărâre de tine și, în același timp, de tronul lui Dumnezeu, implorând împlinirea făgăduințelor Lui care nu dau greș niciodată. O durea inima să te vadă persistând în lupta ta împotriva adevărului. Mi s-a arătat că făceai lucrul acesta fără să-ți dai seama, orbit de Satana. Cât timp ai fost angajat în această luptă, tu nu ai crescut în spiritualitate și în consacrare față de Dumnezeu. Nu ai primit asigurarea că viața ta și căile tale Îi sunt plăcute lui Dumnezeu. Ai dat dovadă de zel, dar nu potrivit cunoștinței. Tu nu cunoști chemarea mea, de-abia dacă m-ai văzut, și nu știi nimic despre lucrarea mea. 2M 109.1

Frate V, tu ai calități care te-ar face să fii de folos într-o slujbă specială în biserica din _________ sau în oricare altă biserică, dacă talentele tale ar fi dedicate zidirii cauzei lui Dumnezeu. Am văzut că, acum, copiii tăi sunt gata să se lase influențați de adevăr și că Isus Se roagă pentru tine, frate V: „Mai cruță-l puțin”. Mi-a fost arătat că, dacă ai fi convertit la adevăr, ai fi un stâlp în biserică și L-ai putea onora pe Dumnezeu prin influența ta, sfințită prin adevăr. 2M 109.2

Am văzut îngerii îndurării planând în jurul fratelui V. Mi-a fost arătat că el este în mare măsură înșelat, în ceea ce privește valoarea morală, și că se află, înaintea lui Dumnezeu, în grupa celor care s-au retras din comunitatea bisericii. Dintre aceștia, doar câțiva sunt cinstiți. Aceștia vor fi salvați, dar cei mai mulți dintre ei sunt de mult timp neconsacrați cu inima, iar mărturiile personale care le-au fost transmise le stau în cale, simțindu-le ca pe un jug de robie. Ei au scuturat jugul și și-au păstrat căile lor corupte. Dumnezeu te cheamă să te separi de ei. Desparte-te de aceia a căror plăcere este să lupte împotriva adevărului lui Dumnezeu. O astfel de atitudine împiedică dezvoltarea caracterului. Ei fac parte din categoria celor care iubesc și născocesc minciuna. 2M 110.1

Dacă ești cu adevărat interesat doar de adevăr și de lucrarea de pregătire pentru acest timp, atunci vei fi sfințit prin adevăr și vei fi pregătit pentru nemurire. Tu ești în pericol să fii prea exigent cu copiii tăi și nu atât de răbdător pe cât ar trebui. Lucrarea completă de pregătire trebuie să continue în toți aceia care mărturisesc a fi de partea adevărului, până când vom putea să stăm înaintea tronului lui Dumnezeu fără vină, fără pată, fără zbârcitură sau orice altceva de felul acesta. Dumnezeu te va curăți, dacă te vei supune procesului de curățire. 2M 110.2